Reuniunea OSCE de la Bucureşti
O investiţie politică pe drumul integrării europene
•Se ridică barierele diplomatice dar se lasă cele economice
     Şefi ai diplomaţiilor şi reprezentanţi din cele 55 de state membre ale Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE) s-au reunit pentru două zile la Bucureşti, participând la lucrările celui de al 9-lea Consiliu Ministerial al OSCE, eveniment prin care România îşi încheie preşedinţia acestei organizaţii paneuropene. Chiar dacă preşedintele Adunării Parlamentare a OSCE, Adrian Severin, a declarat că această organizaţie paneuropeană nu are încă responsabilităţi clare, deţinerea preşedinţiei OSCE de către România (o moştenire a politicii externe a guvernării precedente) a reprezentat o pârghie importantă pentru ţara noastră în relaţiile internaţionale. România care a predat ştafeta OSCE a fost apreciată de partenerii europeni, diplomaţia românească fiind catalogată pe perioada mandatului ca fiind "dinamică, imaginativă, foarte voluntaristă" în condiţiile în care, trebuie s-o recunoaştem, preşedinţia OSCE este o funcţie de mare răspundere şi prestigiu fiind singura organizaţie unde americanii şi ruşii stau cam distanţi la aceeaşi masă. Sau mai precis aşa stăteau până la 11 septembrie 2001, ziua în care, în urma atentatelor teroriste, s-a întors pagina relaţiilor ruso-americane, acestea devenind mult mai strânse. Preşedinţia României la OSCE este o investiţie politică importantă, ale cărei roade le putem culege în cel mai scurt timp. Una ar fi eliminarea vizelor, ceea ce ar permite românilor să circule liber în spaţiul Schengen. La acest capitol am căpătat aliaţi puternici, Germania şi Franţa susţinând acest punct de vedere, în ciuda faptului că Austria şi Italia au încă rezerve în privinţa eliminării vizelor pentru români. Chiar dacă am luat faţa Europei prin prestaţia foarte bună la cârma OSCE, nu am reuşit să-i convingem pe aceiaşi demnitari occidentali de capacitatea noastră economică şi politică, de natură să ne asigure un loc la masa (rotundă) a Uniunii Europene sau NATO.
     Se poate spune deci că în acest an am câştigat la capitolul imagine externă (capitol la care, să recunoaştem, am stat bine şi pe vremea lui Constantinescu), dar pe plan intern, lucrurile nu stau deloc bine. Teoretic, ne vom putea plimba prin Europa fără viză dar, practic, câţi români îşi vor putea permite acest lux în condiţiile în care suntem legaţi de "glie" prin preţurile prohibitive practicate la transportul pe calea ferată sau prin cele la care au ajuns combustibilii? Luna decembrie a debutat printr-o nouă scumpire a energiei electrice, care se adaugă peste multe altele, în condiţiile în care iarna se anunţă foarte grea. Oare sutele de mii de români debranşaţi de la căldură se gândesc la Europa fără frontiere? Sfârşitul anului 2001 va aduce un nou val de disponibilizaţi din industria de apărare şi din regiile autonome. Coşul minim lunar pentru o familie formată din 2,8 persoane a ajuns la peste 4 milioane de lei. La care se adaugă plata la regie, telefon, cablu, îmbrăcăminte şi încăţăminte, copii de întreţinut în şcoală etc. Suma etc-urilor este însă mult mai mare. Probabil că la etc... va intra şi visul românului de a merge liber, cel puţin din punct de vedere economic prin EUROPA.
     Am reuşit să eliminăm barierele diplomatice dar se lasă alte bariere, cele economice, cele impuse de bugetele de superausteritate ale milioanelor de români.
Dana MOTREANU