Vremea bugetarilor
     "Vremea ţiganilor" era titlul unui film sârbesc, dacă nu mă înşel, avându-l ca regizor pe Emir Kusturica, foarte bine primit de cinefili înainte de 1990. Nu vrem să ne referim acum la conţinutul producţiei respective, ci la ceea ce defineşte titlul acesteia în România contemporană: o "majoritare a minorităţilor", similară cu fenomenul de asimilare etnică petrecut de-a lungul timpului în numeroase zone ale spaţiului iugoslav. Nu ştiu dacă aţi observat cum ne "ţiganizăm" şi noi, de la o zi la alta. Minoritatea de culoare mai mult sau mai puţin ciocolatie ne asimilează treptat, căci e singura care se înmulţeşte cu mare frenezie, indiferent de intemperiile economice actuale. Iar înmulţirea n-ar fi atât de gravă pe cât este faptul că odată cu numărul lor creşte şi puterea de a ne imprima pe noi (primitorii băştinaşi daco-romani) cu mentalitatea lor de sorginte orientală şi cu modul lor de comportament. Ţiganii conţin în însuşi ADN-ul lor doar "mesajul codificat" pentru extreme: ori supuşenia împinsă până la robie, ori revolta absurdă împotriva a orice (asiatici, deh...). Iar populaţia ţărişoarei ăsteia blagoslovite s-a imprimat treptat cu "mesajul" ăsta. Românii au ajuns să se împartă în două extreme: ori robi apatici, ori revoltaţi zbuciumaţi, împingând "protestul" până la agresivitatea cotidiană faţă de întregul mediu social: sistem, persoane, fapte, împrejurări etc. Ronţăitul seminţelor e tipic oriental, manelele care poluează folclorul românesc se pare că sunt importate tot din zona aceea de provenienţă a minorităţii "rrome" etc. Ca să nu mai vorbim de comportamentul visceral, cu ieşiri temperamental absurde, cu "ciorovăieli" şi vociferări zgomotoase... observabil azi la toate nivelurile societăţii româneşti, dar parcă mai mult tocmai la nivelurile superioare. Iar acolo e la fel, o "vreme a ţiganilor", sau mai degrabă o "vreme a bugetarilor", care se înmulţesc şi ei, cu mare frenezie. Plus că, odată cu numărul, le cresc progresiv salariile. Şi, nu vă supăraţi, care-i diferenţa între "bulibaşii" cocoţaţi în "Merecedes"-uri cu coviltir şi politicienii noştri "de mătase"? Acelaşi comportament, aceeaşi indiferenţă faţă de desculţii de un neam cu ei, aceeaşi jignitoare îmbuibare, aceeaşi "înmulţire" în progresie geometrică, direct proporţională cu nesimţirea şi salariile.
     Recenta campanie declanşată de forurile civice în favoarea Codului Electoral are argumente zdrobitoare, în perfectă concordanţă cu ideea de mai sus: suntem o ţară foarte săracă, dar avem un Parlament foarte bogat. Numărul de consilieri şi de parlamentari din România este egal cu cel al unor ţări cu o populaţie mult mai mare şi cu o economie mult mai puternică. Dar să discutăm la modul concret, despre salariile bugetarilor (deşi există mari diferenţe şi între ei, căci unii sunt mai bugetari decât alţii). Potrivit noii grile de salarizare, de la 1 ianuarie 2002, preşedintele Iliescu va primi 36 de milioane de lei, premierul Adrian Năstase 33,5 milioane de lei, miniştrii câte 29 de milioane de lei, secretarii de stat şi subsecretarii se vor bucura şi ei de indemnizaţii de 26 şi, respectiv, 21 de milioane de lei (iar un cercetător care a obţinut medalii de aur la toate saloanele de inventică va primi cel mult 9,5 milioane de lei!). Dintre primari, cel mai mare salariu îl va primi Traian Băsescu (25 de milioane de lei), iar senatorii şi deputaţii vor primi câte 26 de milioane de lei începând de anul viitor. (Nici n-are rost să mai pomenim de alte drepturi şi avantaje). Deşi deocamdată doar în stadiu de proiect, legea privind salarizarea funcţionarilor publici conţine unele prevederi de-a dreptul năstruşnice: salariul unui viceprimar de comună de categoria a III-a va fi mai mare decât al unui profesor. Urmează alte discriminări: un funcţionar superior, specialist, încadrat în categoria A, clasa I, gradul I în aparatul ministerelor şi al altor organe ale administraţiei publice centrale va avea un salariu de bază de 8,5 milioane de lei, dar acelaşi funcţionar va primi 12 milioane de lei dacă va fi încadrat la Preşedinţie, Parlament, Guvern, Curtea Supremă de Justiţie etc. Acelaşi funcţionar, dacă va lucra la primării, prefecturi, case judeţene de pensii etc. va avea un salariu de 6,8 milioane de lei, iar dacă va lucra la consiliile locale şi instituţiile subordonate acestora... 5,3 milioane de lei. Prin comparaţie, salariul unui medic va fi între 3 milioane de lei (stagiar) şi 11 milioane de lei (primar, anatomo-patolog), al unui farmacist între 3,3 milioane de lei şi 8 milioane de lei. Apropo... ce salariu aveţi dvs.?
Ioan HĂNŢULESCU