Pagina 1

La Alba Iulia, din cauza restanţelor de aproape 14 miliarde de lei
Nimeni nu va mai beneficia de apă caldă şi căldură pe gratis
•Interviu cu d-l ing. Dumitru GOŢIA, director S.C. Dalkia - Sucursala Alba Iulia
     -Domnule director, odată cu venirea iernii au apărut şi disfuncţionalităţi în furnizarea agentului termic pentru încălzire şi apă caldă în cele 13.000 de apartamente din Alba Iulia. Locatarii se revoltă, sunt nemulţumiţi că nu au căldură şi dau vina pe Dalkia. Care este situaţia la zi în furnizarea căldurii?
     -Sunt întrutotul de acord că lipsa căldurii în apartamente n-a fost niciodată atât de acută ca în iarna aceasta. În nici un caz, însă, ea nu ni se datorează nouă. Sunt ani de zile de când cerem cu insistenţă asociaţiilor să încaseze de la locatari contravaloarea serviciilor pe care Dalkia le prestează. Îmi pare foarte rău, dar noi tragem semnalul de alarmă asupra restanţelor şi tot noi îl auzim. S-a creat un fel de mentalitate păguboasă la mulţi proprietari de apartamente potrivit căreia ei trebuie să beneficieze de căldură şi apă caldă fără să plătească. Aşa s-a ajuns în situaţia disperată ca în prezent să avem de încasat de la consumatorii casnici mai mult de 13,6 miliarde de lei. Din cauza volumului mare de creanţe existent suntem obligaţi să recurgem la debranşarea de la termoficare a rău-platnicilor. La ora actuală nu primesc căldură şi apă caldă circa o mie de apartamente. Nu ne face deloc plăcere să vină zilnic la noi la firmă numeroşi locatari sau să ne sune la telefon să ne insulte şi să ne blesteme că suntem neînţelegători. Încă o dată o spun că ne pare rău şi ne cerem scuze celor care sunt cu obligaţiile achitate la zi şi sunt nevoiţi să suporte "pedeapsa colectivă". Îi rog să ne înţeleagă că tehnic nu există altă posibilitate de a-i debranşa numai pe restanţieri. Am luat această măsură extremă, la sugestia asociaţiilor de locatari, în speranţa că poate aşa îi vom determina pe restanţieri să înţeleagă că nu se pot pune de-a curmezişul drumului. Adică ei să fie nişte profitori şi să beneficieze de căldură şi apă caldă fără să se ruşineze că nu au plătit serviciile de care au beneficiat.
     -Trebuie să recunosc d-le director că motivaţia dvs. este fără cusur. Mă întreb, totuşi, în condiţiile când Dalkia are de încasat atât de mulţi bani de la locatari, plus alte trei miliarde subvenţii de la stat neachitate din vara acestui an, cum de mai reuşeşte să supravieţuiască?
     -Întrebarea are un singur răspuns: greu, extrem de greu. În anii din urmă firma noastră a făcut eforturi considerabile pentru îmbunătăţirea calităţii serviciilor prestate, investind în reconstrucţia şi modernizarea centralelor şi instalaţiilor termice mai multe miliarde de lei, în speranţa că banii se vor întoarce în timp prin tarifele aplicate. Constat cu dezamăgire faptul că, nu numai că nu am recuperat banii investiţi, dar ne-am pomenit acţionaţi şi în judecată de DistriGaz Nord - Sucursala Alba, pentru că nu am achitat la timp gazul consumat, cu toate că în luna trecută şi în decembrie am achitat peste 12 miliarde de lei. Nu-mi place să mă văicăresc şi să mă plâng tot timpul, dar vreau să o spun foarte răspicat că dacă firma mamă SC Dalkia SA Bucureşti, patron Claude Andrien, nu ar fi dovedit maximum de înţelegere şi păsuire de plăţi, ar fi trebuit să tragem obloanele şi să lăsăm să îngheţe mai mult de jumătate din locuinţele municipiului Alba Iulia. Domnia sa a contractat un credit bancar, purtător de dobânzi bineînţeles, pentru a putea achita facturile restante la gaz şi energie, sperând totuşi că datornicii vor înţelege că cine consumă trebuie să şi plătească. În aceste condiţii oare este omeneşte şi moral ca tot Dalkia să fie blamată şi criticată că este rigidă în măsurile ce le ia? Fă bine şi aşteaptă rău!...
     -Am reţinut din cele spuse de dvs. că restanţele sunt mai vechi iar criza agentului termic nu s-a declanşat tocmai acum. În acest răstimp au existat unele tentative de a-i zori pe datornici la plată?
     -Firma noastră a preluat aceste servicii comunitare în speranţa că dacă va îmbunătăţi calitatea lor îşi va recupera şi banii investiţi. Din păcate nu s-a întâmplat aşa. Atunci când am creat condiţii tehnice de furnizare a căldurii şi apei calde, am fost solicitaţi de asociaţiile de locatari să furnizăm aceste servicii cu precizarea că ele vor fi achitate. Promisiuni neonorate. Pe parcurs am avut numeroase întâlniri cu preşedinţii şi administratorii de asociaţii, în care am solicitat să ni se achite contravaloarea serviciilor prestate. Angajamentele asumate s-au dovedit vorbe goale, deoarece cuantumul restanţelor a continuat să crească de la o lună la alta. Îngrozit de cumularea unor restanţe atât de mari, d-l Claude Andrien s-a deplasat acum câteva luni la Alba Iulia, unde a avut mai multe întâlniri şi discuţii cu reprezentanţii unor asociaţii de locatari. Cu acest prilej s-a convenit de ambele părţi ca datoriile restante să fie reeşalonate cu plata în şase tranşe până la finele acestui an. În consecinţă, asociaţiile au întocmit tabele nominale cu locatarii pentru a cunoaşte cine sunt restanţierii şi când se vor achita aceste sume.
     -Care a fost efectul acestei înţelegeri?
     -Mult inferior aşteptărilor noastre. Din totalul celor 72 de asociaţii de locatari numai 15 şi-au respectat integral angajamentele asumate, iar alte 32 au achitat doar 50 la sută din restanţe. Alte 25 de asociaţii nu au recuperat nici măcar un leu. Ba, mai mult, au cumulat datorii şi mai mari. Din analiza făcută de noi rezultă că acolo unde preşedinţii şi administratorii asociaţiilor au fost mai decişi, insistând la fiecare locatar, datoriile s-au diminuat. Deci a fost posibil aşa ceva. Alte asociaţii, care au tratat această obligaţie cu duhul blândeţii, nebătând la uşa datornicului şi neacţionându-l în judecată, creanţele au crescut îngrijorător de mult. Este demn de luat în seamă faptul că cele mai mari restanţe nu se regăsesc la pensionari, la cei mai nevoiaşi locatari, ci la persoane cu posibilităţi materiale şi financiare mult mai mari. Sunt cazuri în care unii datornici sunt patroni de firme prospere, iar alte persoane au cumpărat 2-3 sau mai multe apartamente şi le-au închiriat fără să-şi onoreze obligaţiile faţă de Dalkia. Noi apreciem că din totalul datornicilor doar o infimă parte nu au posibilităţi de plată a încălzirii şi a apei calde. Necazul mare este că noi nu dispunem de nici o pârghie coercitivă pentru a-i obliga să-şi onoreze datoriile. Asociaţiile ar trebui să fie mult mai ferme şi să-i acţioneze în judecată pe datornici, dar şi în acest caz procesele trenează ani de zile şi sunt foarte anevoioase. Cu mari greutăţi abia s-a reuşit să fie date hotărâri judecătoreşti pentru punerea sechestrului şi vânzarea a 30 de apartamente. Zilele acestea, alte 20 de apartamente urmează să fie vândute pentru recuperarea creanţelor. Dar până la încasarea creanţelor de 15 miliarde de lei este încă o cale lungă.
     -Cum vedeţi normalizarea situaţiei în acest sector atât de delicat şi vulnerabil, cel al prestărilor de servicii?
     -Am mai spus şi o repet: Dalkia nu este o societate filantropică. Toţi consumatorii serviciilor noastre au obligaţia de a se achita de datoriile ce le revin. Dacă există cazuri sociale mai deosebite, speciale, acestea trebuie rezolvate de comunitate, de consiliile locale. Şi, de ce nu, aceste persoane să beneficieze de protecţia socială a statului. Altfel, ne vom învârti în jurul cozii şi lucrurile nu se vor schimba în bine în fragila noastră economie de piaţă.
A consemnat Sebastian TRUŢĂ