Cu ochii pe mass-media
Legea ca o ţeapă
     Dacă am da crezare declaraţiilor oficiale făcute chiar în noaptea de Revelion precum şi în zilele următoare, în anul 2002 corupţia va primi lovituri decisive, de ea ocupându-se personal atât preşedintele Ion Iliescu cât şi premierul Adrian Năstase. Cu asemenea adversari, corupţia ar trebui să-şi facă, într-adevăr, probleme, numai că o serie de întâmplări petrecute de curând au lăsat să se (re)vadă amploarea greu de imaginat a fenomenului precum şi capcanele presărate în calea celor ce i-au pus gând rău. Astfel, imediat după ce a declarat război corupţiei, preşedintele Ion Iliescu a semnat un decret de graţiere individuală a unor persoane condamnate chiar pentru săvârşirea unor acte de corupţie. De-a dreptul stupefiant a fost faptul că printre graţiaţi s-a numărat Tănase George, fost şef de divizie la Garda Financiară Ialomiţa. Acesta fusese prins în flagrant de luare de mită, judecat şi condamnat, printr-o sentinţă rămasă definitivă, la trei ani de închisoare. Faptul că, în urma scandalului iscat, d-l Ion Iliescu a anulat ordinul de graţiere a lui Tănase George şi l-a demis pe consilierul direct răspunzător de penibilul situaţiei poate fi un semn bun. Pe de altă parte, scandalul iscat în jurul lui Sorin Ovidiu Vântu, devenit subiectul de presă numărul unu al ultimelor zile, mai ales prin apariţia plină de aroganţă a personajului în talk-show-ul lui Marius Tucă de la Antena 1, a arătat că balaurul are foarte multe capete, unele bine înfipte în prim-planul vieţii politice. Acest lucru îndreptăţeşte scepticismul manifestat de majoritatea comentatorilor faţă de succesul luptei anticorupţie. * "M-am întrebat şi eu, ca alţii, cum de abia acum a observat d-l Iliescu rolul jucat de politicieni în formele insuportabile pe care le-a luat la noi corupţia. Nu l-am bănuit, însă, de ipocrizie. Dimpotrivă, l-am crezut, şi îl cred, sincer îngrijorat. Şi îmi întemeiez această convingere pe câteva motive. Mai întâi, încerc să nu am obsesia fatalităţii răului. Măcar, în această privinţă, mă străduiesc să nu fiu pesimist. Apoi, dacă în Justiţie funcţionează prezumţia de nevinovăţie, corect e, am impresia, să le concedem autorităţilor noastre, când nu e evident contrariul, prezumţia de seriozitate. Nu mi se pare că în războiul contra corupţiei trebuie să devină regulă pantomima, debutată cu surle şi trâmbiţe şi căzută repede în ridicol, din primele luni de preşedinţie ale lui Emil Constantinescu. În fine, diverse iniţiative ale Cotrocenilor îmi sugerează că, ajuns la ultimul mandat, cu perspectiva de a fi peste trei ani un simplu "opinionist", Ion Iliescu se simte, în sfârşit, preşedintele tuturor românilor. Şi cum n-a fost amestecat în hoţiile din aceşti doisprezece ani, ceea ce nu se poate spune despre mulţi politicieni, şi-a îngăduit puţin idealism, uşor naiv, fără alt risc decât acela de a i se aminti că a închis de prea multe ori ochii când corupţii erau în preajma sa, având un mod curios de a înţelege loialitatea de care au profitat nu puţini învârtiţi şi escroci. Mă întreb, de altfel, şi acum, fără să pot da un răspuns: se va fi gândit oare d-l preşedinte atunci când a înfierat corupţia politică, la aniversarea revoluţiei, că unii mari corupţi se aflau printre cei ce-l aplaudau? (...) Ceea ce mă pune, iarăşi, pe gânduri este siguranţa cu care am fost anunţaţi că efectele combaterii corupţiei se vor vedea în câteva săptămâni. Cum să se vadă în câteva săptămâni nişte rezultate pe care le-am aşteptat în zadar doisprezece ani? Se pare că vor fi dezgropate scandalurile "Bancorex" şi "Ţigareta II", ceea ce miroase puţin a răfuială. Vom asista, oare, doar la o poveste spusă altfel despre contrabanda cu ţigări şi despre ruinarea Bancorexului? D-l Văcăroiu va rămâne pe fotoliul de preşedinte al Senatului, fără alte explicaţii, după scandalul în epicentrul căruia a apărut? Nu vom afla cum şi-a "agonisit" banii prosperul Hrebenciuc? Nu vom şti nimic despre cum a pus mâna, fără licitaţii, d-l Tărăcilă pe o parte din Herculane? Nu se va sufla o vorbă despre firmele, se zice, ilegale ale lui Dan Ioan Popescu? Fără să fie clarificată corupţia în PSD, cruciada anticorupţie ar fi nu doar un nou foc de paie. Ar fi o diversiune. Praf în ochii românilor şi ai străinilor. O dovadă că principiile nu fac parte pentru d-l Năstase din politică. Să contăm, însă, de dragul speranţei, cu riscul de a mai vedea o dată că în războiul împotriva corupţiei nu există, pe malurile Dâmboviţei, decât înfrângeri, pe seriozitatea prezumţiei de seriozitate". (Octavian Paler, în "Cotidianul" din 4 ianuarie) *"Preşedintele Iliescu a avertizat că flagelul "a cuprins zona politicului" şi "a pătruns inclusiv în Justiţie şi Poliţie", creând "un sentiment de imunitate şi impunitate în rândul celor care cred că banii le dau inclusiv puterea de a fi mai presus de lege şi de morală". Bun venit în România, domnule preşedinte! Iată câte nenorociri s-au întâmplat în timp ce d-l Iliescu se afla în exil în România de Sus şi habar n-avea ce se petrece în ţara de jos. Văzându-l aşa de pornit, deputatul Metin Cerchez i-a cerut d-lui Iliescu "să devină Vlad Ţepeş, să folosească acea ţeapă numită lege". Iată că şi legea a devenit o ţeapă! Aşa că, Metin, Cherchez la femme, că-i mai sigur. Al treilea participant la cursa anticorupţie a fost d-l Dan Voiculescu. Frumos! Şi Zaher Iskandarani, nimic? Fane Căpăţână tace? Nici o declaraţie? Nici fraţii Păunescu? Rien de rien? Luând startul ceva mai târziu, premierul a adresat o invitaţie scrisă tuturor partidelor, cerându-le să-i indice "fapte concrete de corupţie" din propria ogradă şi din altele. Invitaţia la denunţare şi autodenunţare pare să reflecte opinia premierului că nu există preşedinte de partid sau preşedinte de afaceri care să nu vrea să scape de un rival intern sau să nu dorească moartea corupţiei vecinului. De altfel, când însăşi lupta împotriva corupţiei este coruptă - dacă preşedintele ţării recunoaşte că politica, Justiţia şi Poliţia sunt cuprinse de corpuţie, cine Dumnezeu să poarte lupta? Tata din cer? Sfântul Sisoe? - ne putem aştepta ca sub steagul trandafiriu al acestui război de catifea să se lupte cu pumni de fier pentru reformularea ierarhiei pe scena afacerilor. Scrisoarea d-lui Năstase şi indignarea sa împotriva "profitorilor tranziţiei" n-au prea convins. În fond, de ce există tranziţia şi de ce a fost lungită atât de mult - dacă nu pentru a naşte profitori şi a crea capitalişti autohtoni?" (Tia Şerbănescu în "Curentul din 4 ianuarie). *"Personaje dubioase, cu un trecut plin de "fapte penale", se erijează în campioni ai business-ului, oameni care ştiu să facă bani. De unde? Cum? Cu cine? Economia românească este sleită, nu produce nici măcar la cota de avarie, populaţia sărăceşte şi totuşi indivizi scoşi din cotloanele cele mai obscure jonglează cu milioane de dolari. Culmea, aceşti escroci arată cu degetul spre alţii, în demersul lor fiind ajutaţi chiar de cei care trebuie să aplice legea. Speculaţia devine stratagema perfectă. Fiecare individ cuprins de mania banului nemuncit se crede un Tano - un speculant de geniu, care îşi face din tragedia altora propriul triumf. Un triumf fals şi extrem de periculos pentru stabilitatea unei societăţi democratice. Un virus care poate distruge rapid orice tentativă de ieşire dintr-o criză generală şi prelungită. Asemenea infractori au profitat de o conjunctură favorabilă creată chiar de oamenii aflaţi la putere, i-au înşelat pe alţii ca să-şi construiască imperii cu bani furaţi de la oamenii cinstiţi şi naivi. În acest mod au ajuns în miezul acestui adevărat jaf din economie. Constatăm că averile imense s-au făcut de către indivizi care nu sunt în stare să bată un cui. Speculând situaţiile create şi încurajaţi, în numele economiei de piaţă, chiar de către primii guvernanţi ai României de după 1989, indivizi pentru care munca şi creaţia erau concepte ce le produceau silă s-au aventurat pe căile tenebroase ale hoţiei şi corupţiei. Beneficiind de complicităţi tacite sau directe, s-au creat adevărate pânze de păianjen în plasa cărora a căzut multă lume. S-a format o stirpe strânsă a speculanţilor, a celor care s-au ridicat pe fagurele de miere al puterii până în preajma unor boşi politici. Subterana corupţiei a subminat politica generală democratică a României, ţara fiind deseori confundată cu aceste specimene extrem de periculoase cu cât îşi înălţau munţii de dolari şi lei". (Eliade Bălan în "România Liberă" din 9 ianuarie)
Maria Lucia MUNTEANU