Pagina 1

Roşia Montană va ajunge o casă cu ochii scoşi?
•De la uraniul exploatat de sovietici la aurul extras de canadieni
Rosia

Acum cincizeci de ani, la şapte ani de la încheierea celui de-al doilea război mondial, se deschidea la Băiţa, în Munţii Bihorului din Apuseni, de către URSS, cea mai mare exploatare de uraniu de la noi din ţară şi din Europa. Pentru extragerea uraniului s-a înfiinţat Întreprinderea CUARŢIT, care alături de celelalte sovromuri (petrol, cărbune etc.) au secătuit România de multe bogăţii naturale.
     Au început angajările. Ca la un semnal, moţii, oameni de bază, cei mai buni mineri, îşi lasă casa, crângul şi pleacă pe şantierele întreprinderii să muncească şi să câştige. Vestea că aici se câştigă bine, de trei, de patru şi chiar de cinci ori mai mult decât în altă parte, se răspândeşte cu repeziciune în regiune şi în ţară. În căutarea lui El Dorado se naşte un aflux de oameni, de profesii diferite, care pornesc spre inima Munţilor Apuseni, spre zăcământul de uraniu. La angajare condiţia era să fii membru de partid, să ai dosar bun, să nu fi avut chiaburi în familie, trădători, exploatatori, rude în străinătate ş.a. Forţa de muncă era completată şi cu militari din detaşamentele de muncă. Zăcământul de uraniu era situat la mare altitudine. Condiţiile atmosferice erau aspre: zăpezi, frig, viscole, ploi, ceaţă, oamenii fiind obligaţi, mai mult de şase luni din an, să lucreze cu şubele pe ei. Paza obiectivelor şi transportul minereului de uraniu se făcea cu militari sub arme de la unităţile de securitate. Minereul de uraniu era transportat în garnituri de cale ferată cu "indicativul 13", fără oprire, pe o distanţă de 253 km, de la Vaşcău la Halmeu, punct de graniţă cu URSS, unde îl preluau sovieticii. Conducerea Cuarţitului era sovietică şi românească. În jurul acestei întreprinderi domnea un mare secret. Se practica un sistem de dezinformare a angajaţilor, a militarilor şi a populaţiei în general, cum că ar fi o carieră de piatră, o mină de plumb, numai mină de uraniu nu i se spunea. Personalul angajat nu erainformat şi avertizat de pericolul ce reprezenta uraniul pentru viaţa şi sănătatea lor. Oamenii erau preocupaţi să câştige mult, în timp scurt, să-şi facă o casă, tinerii să se căsătorească. Concentraţia de uraniu era foarte mare, din care cauză mulţi s-au îmbolnăvit, au fost iradiaţi, au decedat în timp scurt, multe case au rămas neterminate, fără uşi şi ferestre, cu ochii scoşi, familii tinere destrămate, căsătorii neîmplinite etc.
     Ce a adus Ţării Româneşti acest mare şi deosebit de bogat zăcământ de uraniu? O pierdere de peste patru miliarde de dolari, estimare făcută cu câteva decenii în urmă, oameni mutilaţi pe toată viaţa, văduve, orfani, degradarea mediului natural, un mic orăşel minier la Ştei şi altele. Dacă acest bulgăre de "aur" se exploata raţional, în interesul statului român, putea să aducă ţării şi regiunii prosperitate şi securitate deplină pe o perioadă îndelungată. Cele relatate sunt cuprinse în romanul document al lui Romulus Zaharia "Casa cu ochii scoşi", apărut la Ed. Dacia din Cluj-Napoca, în 1993, carte ce dezvăluie şi în acelaşi timp acuză.
     Tot în Munţii Apuseni, la Roşia Montană, se află o altă mare avuţie naţională: "Zăcământul auro-argentifer Roşia Montană", cunoscut şi exploatat de două milenii, fapt atestat documentar prin celebrele table cerate, dacice, descoperite între anii 1786-1855 în galeriile miniere. Mult aur extras din aceşti munţi a luat drumul Romei în timpul Imperiului Roman, şi al Budapestei şi Vienei, pe vremea austro-ungară. Mineritul, până la mijlocul secolului al XIX-lea, era ocupaţie particulară. Acum a luat fiinţă prima întreprindere de stat. Exploatarea zăcământului a fost făcută în paralel, de particulari şi stat până în anul 1948. Din acel an şi până în prezent activitatea minieră a fost preluată în totalitate de stat. Zăcământul a fost studiat în timp de diverşi specialişti (geologi, mineri, preparatori, istorici) rezultând un fond documentar valoros şi impresionant. Apogeul cercetării şi al exploatării zăcământului a fost atins în perioada anilor 1948-1990. Rezultatele obţinute sunt cuprinse în documentaţii apreciate de specialişti. După 1990, Exploatarea Minieră Roşia Montană, sufletul comunei şi al localităţilor limitrofe, a cunoscut o degradare dramatică. Cheltuieli minime pentru producţia de aur şi investiţii zero, ar fi explicaţia acestei situaţii.
     Începând cu anul 1997, perimetrul minier Roşia Montană a fost concesionat pentru cercetare societăţii mixte Euro Gold Resources S.A., de sorginte canadiano-australiană, azi SC Roşia Montană Gold Corporation SA. În acest scop au primit documentaţiile zăcământului ce aveau caracter secret şi care ulterior au devenit confidenţiale pentru autorii lor. La începutul lucrărilor, roşienii au fost bucuroşi că îşi pot găsi un loc de muncă destul de bine plătit. Periodic s-au făcut evaluări asupra potenţialului zăcământului, comunicate prin presă. Atunci, oamenii au început să-şi dea seama ce-i aşteaptă. O mare exploatare ce epuizează zăcământul aurifer, singura lor bogăţie şi strămutarea localităţii multimilenare.
     Începe pentru roşieni o viaţă de coşmar, nesomn şi nelinişte, frica de ziua de mâine, gânduri la despărţirea de casa părintească, de gospodărie, de cei morţi, de biserici, şcoli, copilărie şi bătrâneţe, toate întruchipând tragedia aurului de la Roşia Montană. Pentru această stare de lucruri ar trebui să răspundă instituţiile statului, care nu au impus societăţii un program transparent privind viitoarea localitate şi exploatare, care să fie cunoscute şi dezbătute cu locuitorii Roşiei Montane şi specialiştii români. Ar fi o greşeală de neiertat ca oamenii să fie puşi în faţa faptului împlinit. Ca specialist, care am lucrat la acest zăcământ treizeci de ani, sunt dispus la orice competiţie în interes naţional şi local. Nu este lipsit de interes şi un referendum privitor la aceste probleme.
     În ziarul "Unirea" din 7 şi 29 noiembrie 2001 se arăta că în urma studiilor făcute se conturează cea mai mare investiţie minieră din Europa, capacitatea uzinei de preparare va fi de 8 milioane tone pe an, durata exploatării 25 de ani, strămutarea a 740 case şi 138 de apartamente. Singurul amplasament comunicat îl reprezintă carierele Cetate, Cîrnic, Orlea, Jig. Acestea se vor extinde pe o adâncime maximă de 220-260 metri. Ce se întâmplă cu zăcământul de sub talpa carierelor? Servim numai acest tort bogat, restul... Dumnezeu cu mila?! Prezenţa aurului fiind cunoscută şi semnalată la adâncimi mult mai mari. Despre amplasamentul şi planul urbanistic al noii localităţi nu se pomeneşte nimic. Noua localitate ce perspectivă va avea peste 25 de ani? Obiective majore, ca uzina de preparare, decantorul şi hălzile de steril, protecţia mediului înconjurător, inclusiv tăurile, ar trebui să fie făcute cunoscute. Conservarea monumentelor şi vestigiilor istorice cum şi unde se va face? Ce se întâmplă cu Muzeul mineritului făcut cu mare trudă şi care adăposteşte galeriile romane, instalaţii de prelucrat minereul aurifer, lapidarul? Începând cu anul 2000 se derulează un program de cercetare arheologică care a pus în evidenţă descoperiri spectaculoase. Ar fi bine ca aceste rezultate să-şi găsească loc în coloanele ziarului "Unirea" pentru a fi cunoscute de tot românul, nu numai de specialişti.
     După cum se vede, acest mare zăcământ aurifer pune o mie şi una de probleme care merită o dezbatere publică, deschisă, cinstită şi dreaptă, pentru a se găsi cele mai bune soluţii şi explicaţii într-o concordie naţională. Dacă Dumnezeu a hărăzit Roşia Montană şi România cu această imensă bogăţie, noi nu avem dreptul să ne batem joc de ea. Este bine să luăm aminte ce s-a întâmplat cu uraniul de la Băiţa-Bihor şi cu alte resurse minerale, pentru a nu ajunge şi Roşia Montană "o casă cu ochii scoşi". Am speranţa că cele expuse vor da la o parte voalul ce acoperă destinul localităţii şi al zăcământului, constituind momente serioase de reflecţie şi decizie pentru cei ce hotărăsc prezentul şi viitorul Roşiei Montane.
     Închei cu aserţiunea lui Nicolae Iorga în lucrarea Orizonturile mele. O viaţă de om: "/.../ fiecare loc de pe pământ are o poveste a lui, dar trebuie să tragi bine cu urechea ca s-o auzi şi un dram de iubire ca s-o înţelegi".
Aurel SÎNTIMBREAN

În cadrul unui seminar organizat de MLPTL
Proiectul "Millenium" va fi prezentat ministrului francez al culturii
Primarul municipiului Alba Iulia însoţit de doamna Doina Emilia Harda - directoarea SC Proiect Alba SA şi de arh. Lăncrănjan Franchini, cei care au elaborat studiile de revitalizare a Cetăţii Vauban din Alba Iulia, la care se referă programul "Millenium" vor participa la un seminar pe această temă.
Acest program demarat în urmă cu doi ani a fost deja prezentat la Luxembourg şi la Alba Iulia în cadrul unor seminarii de lucru la care au participat alături de partea română şi reprezentanţi ai Ministerului culturii din Luxembourg şi ai Institutului de trasee culturale europene. Luni, 21 ianuarie va avea loc la Bucureşti un seminar pe tema "Millenium" organizat de Ministerul Lucrărilor Publice, Transportului şi Locuinţei, care este interesat de acest program şi de revitalizarea acestor fortificaţii. În programul MLPTL vor intra pe lângă Alba Iulia şi cetăţile din Oradea, Sibiu, Arad. Proiectul "Millenium", realizat de municipalitatea albaiuliană şi specialiştii amintiţi va fi prezentat în cadrul acestui seminar la care va participa şi ministrul francez al culturii.
Anca DINICĂ