Bile albe, bile negre
     Oricât li s-ar inflama unora fierea şi ficaţii, PSD-ul este marele favorit al alegătorilor. Partidul de guvernământ a încheiat anul 2001 cu câteva notabile succese. Ce-i drept, în cârca lui se află şi destule neîmpliniri. Dar să o luăm pe îndelete. O realizare de marcă o reprezintă desfiinţarea vizelor pentru a putea călători în ţările Uniunii Europene, menajarea celor care au bani şi-şi sponsorizează o călătorie afară de tot soiul de umilinţe, cozi interminabile, de şpăgi, ceea ce înseamnă repararea unui act de demnitate morală, de intrare în rândul comunităţilor civilizate. Că mai sunt pe aici pe colo unele fisuri, vor dispare şi acestea încet, încet. Tot la capitolul realizări, marca PSD, este vorba de privatizarea Băncii Agricole şi a Combinatului Sidex. S-au acumulat puncte serioase în cursa pentru admiterea în NATO, astfel că România poate privi cu speranţă îndreptăţită la summit-ul de la Praga din luna noiembrie a acestui an.
     Să fim drepţi şi să recunoaştem că nici chiar simpatizanţii cei mai zeloşi nu şi-ar fi putut imagina în ianuarie 2001, pe vremea când PSD se mai numea PSDR, că în decembrie a aceluiaşi an va înregistra un asemenea scor. Plusul de imagine ca şi evoluţia preşedintelui Iliescu i-au surprins pe toţi comentatorii şi analiştii politici. Gestul de reconciliere cu Regele Mihai, încercările de reconciliere cu românii din diaspora şi chiar sprijinul primit din partea UDMR erau greu dacă nu imposibil de imaginat în ianuarie 2001. A fost răsunătorul scandal Ristea Priboi, conflictul de la Reşiţa, fulminantele declaraţii de la Focşani ale preşedintelui Iliescu, în care acesta se răstea la FMI şi la Banca Mondială. PSD a avut forţa şi capacitatea de a rupe cu retorica sa tradiţională în materie de privatizare şi corupţie. Este limpede că atât preşedintele Iliescu cât şi premierul - şef de partid Adrian Năstase au înţeles că vechea strategie a PSDR şi-a epuizat resursele pe termen lung. Sigur, n-au dispărut complet puseurile de retorică naţionalistă, spectacolul audierii la poliţie a unor foşti demnitari ca Radu Sârbu şi Ioan Mureşan.
     Nu putem omite faptul că orientarea către Occident a PSD a dus - volens - nolens, la răcirea relaţiilor cu sindicatele. La finele anului trecut premierul s-a văzut în situaţia ca marile centrale sindicale să-l sperie cu ruperea pactului social, trecând la primele manifestări de protest. Aceeaşi orientare, la care se adaugă şi o atitudine pro Nato, însoţită de declaraţii tot mai apăsate a determinat ruperea relaţiilor cu PRM-ul. Şeful peremist CV Tudor a rămas fără imunitate parlamentară şi a început să fie audiat la Parchetul General. Desigur, mai rămâne de văzut cum se vor solda aceste audieri dar impresia generală este CV Tudor va avea o situaţie din ce în ce mai şubredă.
     Problema de căpătâi a guvernului Năstase rămâne însă corupţia. Au fost demarate câteva acţiuni, dar nu suficient de ferme. Faimoasa campanie începută împotriva corupţiei din Ministerul de Interne a fost un foc de paie. S-au găsit câţiva acari Păuni şi cu asta totul s-a terminat. Cât despre corupţia promovată de efectele clientelismului politic, acest fapt e tot mai mult subliniat de mass-media. Trebuie să recunoaştem că la această oră nici unul dintre partidele care s-au aflat la guvernare nu s-au înduioşat să rupă relaţiile cu propriii săi corupţi. Deşi pare îndoielnic se crede totuşi că PSD va fi silit să treacă la fapte. PSD mai are de recuperat, de asemenea, situaţiile precare în care se găseşte învăţământul şi sănătatea încă de pe vremea când acesta se afla în opoziţie. Aşadar,destul de multe bile albe pentru PSD, dar şi unele bile negre. Vom urmări în continuare evoluţia pro reformă, anticorupţie, pro NATO etc.
Gheorghe JURCĂ