Preţul energiei ne trimite la ţară sau ne... scoate din ţară
     De curând, Guvernul României a dovedit, prin vocea primului ministru Adrian Năstase, că a ajuns în sfârşit să conştientizeze, dar mai ales să recunoască un fapt care pentru populaţia acestei ţări este de mai mulţi ani o problemă aducătoare de tot mai mari nelinişti şi chiar suferinţe. Este vorba de preţul tot mai mare al energiei electrice şi al gigacaloriei, în principal, dar nu este de neglijat nici preţul benzinei, al motorinei sau al gazelor naturale. O vorbă cinică, dar înţeleaptă spune că "Banii sunt motorul lumii". Nu dragostea, nu bunătatea, nu credinţa, ci ipocrit huliţii, dar atât de mult doriţii bani. Că este aşa o dovedeşte viaţa de zi cu zi din România ultimului deceniu. Lipsa banilor stă la baza blocajului economic ce a paralizat aproape toate sectoarele. Arieratele s-au înmulţit, iar despre sărăcia în care se zbate majoritatea cetăţenilor nu cred că mai trebuie argumentat nimic. Este o situaţie pe care toţi o cunoaştem. "Degeaba vorbim de obiectivele majore ale reformei, dacă întreţinerea depăşeşte salariul mediu pe economie", a afirmat premierul Adrian Năstase. De ce s-a ajuns în această situaţie este un secret al lui Polichinelle: pentru că, în loc să facă reformă, toate guvernele care s-au perindat la cârma ţării în ultimii zece ani s-au mulţumit să transforme acest concept doar într-un subiect de seminarii sau în sloganuri electorale. Dorind să-şi asigure o guvernare cu cât mai puţine acţiuni revendicative, fiecare guvern de până acum s-a ferit să ia măsuri nepopulare în economie. Iată însă că, acum, tergiversarea se răzbună. Iar reforma trebuie pornită în primul rând cu sistemul energetic naţional. Preţul kilowatt-ului creşte ca Făt-Frumos, în funcţie de raportul leu/dolar. N-avem ştire ca mai marii CONEL să fi luat măsuri de eficientizare a activităţii din domeniu, reducând astfel costurile de producţie. Fapt ce ar fi făcut ca majorările datorate indexării în raport cu dolarul să nu fi fost poate atât de dramatice pentru buzunarul cetăţeanului sau pentru costurile de producţie din alte sectoare ale economiei. Sunt întreprinderi care-şi închid porţile din pricina sistării furnizării energiei electrice sau a gazelor naturale. Sunt de aceea oameni care-şi pierd temporar sau definitiv locul de muncă, îngroşând rândurile celor care vor apela la obţinerea venitului minim garantat. Sunt foarte mulţi oameni care nu-şi pot plăti facturile la întreţinere acumulând datorii de zeci de milioane de lei, oameni ale căror bunuri mobile, chiar locuinţe, sunt scoase la mezat de furnizori tocmai pentru recuperarea datoriilor. Ce vor face aceştia? S-a spus cu cinism: "Să meargă la ţară, unde viaţa este mai ieftină"!. Dar dacă nu au unde merge "la ţară"? Vor ajunge să trăiască pe străzi din mila publică sau pe seama primăriilor, care deja se plâng că s-au transformat din administratori ai localităţilor în principalii furnizori ai protecţiei sociale?
     Că Guvernul a conştientizat şi recunoscut situaţia este bine, dar nu şi suficient. Atâta timp cât măsurile de reformare şi eficientizare a sistemului energetic vor lipsi în continuare, cât modul de stabilire a preţului energiei şi al utilităţilor va rămâne acelaşi - indexarea cu rata inflaţiei sau raportul leu/dolar, spirala aberantă a preţurilor îşi va urma creşterea, determinând o rată şi mai mare a inflaţiei, care la rândul său va produce o nouă creştere de preţuri... Şi n-am auzit ca salariile şi pensiile să se indexeze şi ele în funcţie de aceiaşi parametri. Neanunţând măsuri ferme şi imediate, Guvernul Năstase nu ne dă nici o speranţă.
Anca DINICĂ