Banii şi politica
     Un sondaj de opinie făcut pe stradă şi difuzat luni seara pe unul dintre posturile autohtone de televiziune a relevat convingerea cvasi-unanimă că politicienii români sunt corupţi în marea lor majoritate şi că, implicit, ei se fac vinovaţi de criza profundă prin care trece ţara. Diagnosticul este, din păcate, corect şi nu face decât să confirme concluziile pe care oricine le poate trage din scandalurile de corupţie izbucnite în ultima vreme dar şi din dezvăluirile făcute de presă de-a lungul întregii perioadei postdecembriste. De asemenea, orice radiografie a aşa-zisei economii de piaţă din România indică o particularitate imposibil de tăgăduit: la noi afacerile bune se fac în principiu cu statul. Fenomenul exprimă o realitate: piaţa e atât de săracă, încât afacerile care încearcă să se deruleze corect, în afara zonei delimitate de banii publici, au puţine şanse de a prospera. Prin urmare, priceperea în afaceri e mult mai puţin importantă decât accesul la pârghiile de control asupra banilor publici, pârghii care înseamnă, în ultimă instanţă, relaţii politice sau pur şi simplu aranjamente de grup care, de multe ori, depăşesc cu uşurinţă barierele de partid. De aceea, numirile în conducerea regiilor publice, a companiilor naţionale sau a diverselor instituţii care vehiculează sute sau chiar mii de miliarde de lei anual fac obiectul unor acerbe bătălii politice şi jocuri subterane.
     Întrebarea fundamentală este dacă putem spera ca astfel de practici să sucombe, mai ales că avertismentele repetate venite dinspre Banca Mondială, Uniunea Europeană şi SUA (mai nou chiar prin vocea ambasadorului Michael Guest) indică faptul că s-a atins un punct foarte critic. Sigur că, potrivit afirmaţiilor oficiale, ne aflăm în plină luptă anticorupţie. Chemările "sub arme" vin atât dinspre Palatul Victoria, cât şi dinspre Cotroceni. Orice analiză serioasă indică însă faptul că o astfel de campanie este mai mult de faţadă, chiar dacă ea va produce unele sacrificii la diferite nivele. Un bun exemplu este scandalul de presă legat de Sorin Ovidiu Vântu, cu toate trimiterile sale - la BRS, FNI, Mihai Iacob, Teodor Nicolăescu, Nicolae Văcăroiu, şefii SRI şi SIE. Dacă aruncăm o privire în culisele scenei inundate de lumina reflectoarelor, nu se poate să nu zărim mecanismele de fond ale corupţiei instituţionalizate care strânge şi acoperă ca o mănuşă mediul politic autohton şi cercurile influente de afaceri deopotrivă.
     Realitatea este că peste tot în lume apar dependenţe nesănătoase între lumea politică şi cea de afaceri, certificate de scandalurile legate de traficul de influenţă. La noi, însă, problemele de acest fel sunt semnificativ mai mari şi mai grele decât în ţările occidentale. Şi asta deoarece cea mai mare parte a banilor dirijaţi către structurile politice, dar şi către politicieni provin din astfel de "inginerii financiare". Aşa intrăm într-un adevărat cerc vicios. Pentru a realiza acele ajustări de sistem care să facă posibilă o economie de piaţă funcţională şi o cât mai mare decuplare a politicii de afaceri e nevoie de fonduri din exterior, în speţă din Occident. Or, nimic din ceea ce s-a întâmplat în ultimii ani nu ne îndreptăţeşte să sperăm că circuitele economice care cuprind în tentaculele lor politica şi administraţia românească nu vor fi tocmai cele care vor deturna şi aceste fonduri, alimentând la nesfârşit corupţia care erodează imaginea României în lume, măcinând în acelaşi timp viaţa şi nervii unei populaţii sleite de sărăcie şi de lipsa încrederii într-un viitor mai bun.
Maria Lucia MUNTEANU