Cu ochii pe mass-media
Politică şi vrăjitorie
     Marţi după-amiază, printre invitatele lui Teo de la PRO TV s-au numărat şi câteva vrăjitoare cunoscute din diverse show-uri care le promovează talentele pe post de emisiuni menite să educe românul secolului XXI. După ce şi-au prezentat pe rând puterile moştenite de la mamele, bunicile şi străbunicile lor, între care prezicerea războiului din Golf şi a tulburărilor din Balcani, doamnele s-au luat la harţă din pricina recentului Congres al Vrăjitoarelor care ar fi omis să invite unele personalităţi din branşă. Când lucrurile au scăpat de sub control, una dintre ele e zis că au ajuns să se poarte "mai rău ca parlamentarii", iar alta a făcut apel la "uneală", ceea ce pe româneşte ar putea să însemne unitate. Dar, de ce să ne facem noi probleme din cauza limbajului vrăjitoarelor, când la case mult mai mari, cum ar fi Casa Poporului, de pildă, lucrurile nu stau de fapt mai bine. Şi spunând aceasta nu ne gândim nicidecum la sărmanii Irina Loghin şi Ion Dolănescu, pe care presa îi vânează tot timpul, în vreme ce un procent însemnat de alegători îi adoră pentru înzestrarea lor muzicală. Situaţia descrisă l-a şi îndemnat pe Tudor Octavian să scrie în "Naţional" o tabletă care aduce "Câteva lămuriri despre Parlament". Iată un fragment "Şi ce dacă Dolănescu şi Loghin nu ştiu decât româneasca de şuşă? Pe publicul şuşelor cine să-l reprezinte în Parlament: Bălăceanu-Stolnici? Liiceanu? Pleşu? Patapievici? Cine să fie purtătorii de cuvânt ai mulţimilor de analfabeţi dacă nu tot nişte oameni care, decât să scrie şi să citească, mai bine cântă? Cine să exprime mai sincer of-urile şi dorinţele celor care, în sondajele de opinie, declară cu sinceritate că nu ştiu, nu înţeleg şi n-au nici o părere, dacă nu două autorităţi naţionale în materie de of şi dor? Nu există Parlament european cu o alcătuire mai judicioasă. Hoţii, tâlharii neprinşi, titanii economiei subterane au omologi de marcă atât în Cameră, cât şi în Senat. La o ţărănime fără ţărani, Parlamentul a fost condus de ţărănişti, care n-au ieşit niciodată din oraşe. Mai avem noi o clasă muncitoare, care să impună un partid parlamentar? La câţi lideri sindicali dă firava şi timorata muncitorime română, era logic ca Parlamentul să numere şi o grupare a şefilor de sindicate. Ce intelectuali să ne facă legile, dacă nu mai avem clasă, pătură şi nici măcar o cuvertură intelectuală vitează? La o naţiune vinovată, indiferent ce-ar face, flămândă şi gata oricând să-şi dea cinstea pe ruşine, nimic nu e mai potrivit decât un Parlament plin de avocaţi şi de securişti. Cine să realizeze mai bine viitorul unei naţiuni condamnate dacă nu nişte pledanţi ai cauzelor pierdute? E România plină de mitocani şi de prost crescuţi? Are şi Parlamentul procentul lui de mârlani şi demnitari cu limbaj de mahala. E ţara îndobitocită de o televiziune cu tot felul de filme cu traficanţi, târfe şi delatori, publicul acestora are în Parlament destui politicieni, care n-ar vedea alte filme. Şi atunci de ce să-i vorbim urât pe Ion Dolănescu şi Irina Loghin că ei, nişte deputaţi care pun virgulă între subiect şi predicat, fiindcă virgulele în România nu costă, decid soarta culturii în Comisia pentru minte, inimă, artă şi mass-media? Comisia asta să fi răscolit cu minerii Academia şi nu putea afla nişte ambasadori ai intereselor sale spirituale mai demni, mai compleţi şi mai chipeşi ca dulcea doamnă Loghin şi Ionelul ei iubit. *Dar, să nu-i nedreptăţim pe parlamentari pentru că există, har Domnului, destui alţi politicieni dinafara forului legislativ care nu numai că vorbesc prost limba ţării pe care o iubesc de se omoară... între ei, dar sunt corupţi până în măduva oaselor, după cum susţine şi Cornel Nistorescu în editorialul "O boală românească", apărut în "Evenimentul Zilei" *"La noi politica a devenit o "instituţie" a îmbogăţirii. Ea a fost acceptată ca atare de cei care o practică, dar şi de cei care se lasă minţiţi. Aceştia s-au obişnuit cu duplicitatea. Marea majoritate ar face acelaşi lucru dacă ar avea "norocul" unei asemenea împrejurări. Ne confruntăm cu un mod grosolan de a face politică, în timp ce, în lumea civilizată, politicianul e doar un onorat servant al interesului public. Şi de îndată ce calcă în străchini, e sancţionat cu zâmbetul pe buze şi trimis înapoi la condiţia de anonim al cetăţii. Ba în aceste zile, când Anglia e agitată de un scandal privind traficul de influenţă la cel mai înalt nivel, mai toată România se bucură să spună, vedeţi că şi prin alte ţări este la fel! În loc să învăţăm esenţialul din situaţii similare petrecute pe aiurea, le utilizăm pentru a justifica aberaţia din societatea românească. Folosirea politicii în interes personal împinge întreaga Românie într-o fundătură. E un dezastru în care ne afundăm rostind cuvântări măreţe. Dar, cu mare tam-tam, ne perfecţionăm mecanismele mafiote şi golim de sens instituţiile publice. Ce se poate face pentru a întoarce acest curs nenorocit, devenit obicei al locului? Prima condiţie, obligatorie, este schimbarea atitudinii celor mulţi şi păgubiţi de această practică. Când populaţia nu va mai accepta în nici un chip să fie îmbrobodită, fiind în stare să protesteze faţă de un primar, funcţionar sau ministru corupt, atunci cu siguranţă că vom avea parte de o cotitură. Românii au tolerat corupţia, tot ei trebuie acum să se ridice împotriva acesteia. A doua condiţie, consecinţă a celei dintâi, este ca primii oameni ai ţării să devină partenerii cetăţenilor. Nu în vorbe, ci în acţiuni ferme împotriva îmbogăţirii prin politică. Legile sunt abia o a treia condiţie. Fără implicarea populaţiei şi fără vârfuri dedicate cauzelor publice, legile sunt doar formulări inutile, prin plasa cărora se strecoară exact cei care le-au conceput şi cei chemaţi să le aplice. Câtă vreme românii nu vor conştientiza că politicienii sunt doar semeni onoraţi să servească interesul comunitar nu avem nici o şansă de a ieşi din situaţia actuală. Pot determina societatea civilă şi mass-media o asemenea schimbare? În cât timp? De răspunsul la aceste întrebări depinde chiar viitorul României. Un lucru e cert. Fără presiunea populaţiei, toţi "craii" României de azi vor rămâne neschimbaţi pentru încă multe decenii".
Maria Lucia MUNTEANU