"Vadim, între preşedinţie şi ospiciu"
     Slobodan Miloşevici ţine discursuri în faţa instanţei de la Haga, Vladimir Voronin îşi pune, probabil, vată în urechi ca să nu mai audă lozinci precum "Nu mai vrem, nici un pic, preşedinte bolşevic!" şi nici al nostru Corneliu Vadim Tudor nu se simte prea bine. Partidul său, în vârstă de 10 ani, traversează o criză majoră prin plecarea a doi lideri marcanţi, Ilie Neacşu şi Sever Mecşa, foşti vicepreşedinţi ai PRM. În actuala legislatură, 15 parlamentari PRM au trecut la alte partide. Prima ruptură cu tam-tam s-a produs în primăvara anului trecut. Atunci, grupul de revoluţionari format din Dorin Lazăr Maior, Codrin Ştefănescu, Vasile Duţă şi Mircea Bucur a negat autoritatea lui C.V. Tudor şi a părăsit partidul. Cei plecaţi au fost catalogaţi de "tribun" drept "profitori", "mafioţi", "infractori", "bandiţi", "slugi ale PDSR". A urmat demisia lui Ioan Mihai Năstase care s-a înscris în PSD, atrăgând asupra lui mânia şi invectivele lui C.V. Tudor.
     Cel mai mare tărăboi l-a provocat însă "divorţul" intentat de Ilie Neacşu şi Sever Meşca. Dintr-o dată primul a devenit "analfabet, vagabond, mafiot, hoţ, modest ciocoi de provincie, porc, tâmpit, bezmetic" iar cel de-al doilea "fost securist, ofiţer DIE". Ce-i drept, nici demisionarii nu s-au lăsat mai prejos. Cu cât s-au aflat mai aproape de CV Tudor în vremurile bune, cu atât mai aprige au fost demascările. Iată ce portret îi trage Ilie Neacşu în cotidianul "Naţional" din 27 februarie: "Vadim este un personaj frustrat, de la poarta Ferentarilor. A avut ambiţia să studieze pentru a-şi depăşi condiţia. Vrea să ţină partidul în genunchi. Nu are nimic creştin în el, este un farsor, un demagog. El şi numai el. Scrie în spatele lui Alcibiade. Nu există nici un dubiu. Să vă spun ceva amuzant. Vadim când scrie şi după ce scrie, râde ca un prost de ce anume scrie. Ăia care stau la uşă acolo îl aud: Ha, ha, ha... şi zic uite că ăsta râde şi singur de ce scrie! Deci sunt suficiente elemente să se demonstreze că e într-o stare avansată de boală, boală a capului. E trist. Ar trebui să se retragă din viaţa politică şi să se liniştească. El pune în pericol însăşi credibilitatea României. Oameni ca el nu ar trebui să mai fie în politică, prin acte normative şi prin verificări prealabile. Nu fac glume. El este de compătimit. El se crede puternic din cale-afară cu religia lui baptistă sau adventistă sau ce sectă o fi, că ortodox nu e nimeni din familia lui..." Iată şi părerea lui Sever Meşca: "Este cultivat, are talent, este un pamfletar, dar nu are ceea ce i-ar trebui unui om politic. Nu are rigoare, nu are precizie şi respectul pentru cuvântul dat şi pentru parteneri. Astăzi se întâlneşte cu un partener de viaţă politică şi mâine îl umple cu noroi în revista pe care o patronează. Din cauza asta, celelalte partide ne-au izolat, la fel ca şi preşedinţia ţării şi primul-ministru. PRM a ajuns astfel o mare inutilitate cu 22% şi nu poate participa la guvernarea ţării şi la rezolvarea problemelor importante (...) El nu rezistă în faţa unei metafore sau chiar a unei glume grosiere, pe care ar putea să o facă în legătură cu un personaj public. Îi consideră pe toţi oamenii ca subordonaţi, ca şi servitori ai lui. Nu are colaboratori. A declarat în repetate rânduri că partidul îl încurcă, partidul pe care el l-a creat, l-a dezvoltat şi care nu a mai rămas la nivelul unei formaţiuni de buzunar".
     Aşadar, Vadim are probleme foarte serioase. El a pierdut controlul PRM, partid care a crescut artificial pe baza votului de neîncredere dat partidelor aflate la putere şi pe fondul unei sărăciri generalizate. Aşa se explică de ce, până în 2000, în PRM a fost linişte şi pace, pentru ca acum situaţia să se schimbe radical. Pe de o parte, Vadim nu-şi poate reprima pornirile dictatoriale şi nici nu poate renunţa la împroşcarea cu noroi a adversarilor, iar, pe de altă parte, tot mai mulţi membri PRM nu mai suportă să cauţioneze politica de izolare dusă de actualul preşedinte. În orice caz volumul "Vadim, între Preşedinţie şi ospiciu", promis de Ilie Neacşu şi Sever Mecşa va fi un best-seller care s-ar putea să pună capăt carierei unui lider de partid ce a făcut mult rău vieţii publice din România post-revoluţionară prin promovarea deşănţată a minciunii şi a calomniei cu concursul tacit al justiţiei.
Maria Lucia MUNTEANU