Astenie de primăvară
     Trebuie să recunoaştem că iarna care, calendaristic, şi-a cam scuturat cojoacele şi s-a dus, dar ne mai poate pregăti încă destule surprize neplăcute, ne-a cam jucat festa, ne-a întors pe dos. Deşi afară, soarele zâmbeşte cu toţi dinţii, meteorologii ne avertizează că vremea se va răci, că vom avea temperaturi scăzute mult sub 0 grade, că oamenii bolnavi de inimă vor avea probleme etc. În cele din urmă iată că primăvara îşi face loc în viaţa noastră, modificându-ne planurile, intenţiile, creindu-ne în plus tentaţii. Ieşirea din iarnă şi intrarea în primăvară ne produce destule angoase, temeri, griji, astenii. Dacă ştiam odată că cel mai aşteptat anotimp vine ca o eliberare de plictiseala iernii, de frigul ce ni s-a strecurat în oase, de alte şi alte dandanale, acum anotimpul ghioceilor, insectelor şi mugurilor a venit aşa, intempestiv. Sevele s-au grăbit să urce în tulpinile copacilor, să dea mladă, să răsară într-un regal al vegetaţiei firul de iarbă, izvoarele să susure în octave sprinţare, eliberate de platoşa gheţurilor şi a zăpoarelor. Păsările şi-au schimbat şi ele repertoriul. Nu ştiu cum dar înnoirile pe care le-a adus cu ea, noua sa recuzită de gală, nu ne mai încântă ca altă dată. Ne-a blazat, ne-a găsit secătuiţi de încredere şi speranţă. Parcă mai mult ca oricând această primăvară ne doare, ne crispează feţele în loc să ne relaxeze, să ne aducă zâmbetul mult aşteptat.
     Am ajuns, fireşte, să nu ne mai pese de poezia primăverii când odată cu ivirea ghioceilor, cu explozia primilor muguri au răsărit ca bălăriile prin şanţuri, scumpirile. Acolo unde aşteptam să crească iarba au ţâşnit buruienile răului. Deşi afară e cald şi te încântă trilurile păsărilor, multora le e frig şi le e foame. Mărţişoarele au fost mai scumpe ca niciodată. Dar marea problemă este stresul pe care ni-l creează banii ce nu ne ajung, provizoratul în care trăim de atâta vreme. Oricâte flori ne-ar zâmbi din coşurile ţigăncilor, sufletele ne sunt mohorâte, pustii. Buzunarele sunt goale, preţurile sunt mai prohibitive ca niciodată. Facturile la gaz, electricitate, telefon, sunt imposibil de achitat. Topirea ultimului strat de gheaţă ne arată mizeria de pe străzile oraşelor, de pe albiile râurilor. Cineva ne spunea mai zilele trecute că pe barajul unui important râu din judeţ (ezit să-i dau numele pentru ca eventualii cititori să nu facă hepatită parcurgând aceste rânduri) plutea coşmelia unui closet, ca din aval oamenii să bea apa infestată de microbi. Astenia de sezon naşte ceartă, ură, scandaluri pe stradă, în parlament, la televiziune, în presă, etc. Toţi se suspectează, se acuză de ceva... Telenovelele, muzica şi show-urile de la televiziune nu au nici pe departe darul de a face să dispară rictusurile de amărăciune de pe feţele oamenilor. Dimpotrivă, o iarnă îl îmbătrâneşte pe român cu 10 ani. Chiar dacă totul pare a înverzi, a renaşte, apatia şi îngrijorarea întunecă sufletele oamenilor. Nu a tuturor, ci a celor săraci şi umili, pentru că miliardarii se plimbă cu maşinile de lux pe bulevard, se îmbracă în elegante costume cumpărate de la celebrele case de modă Armani sau Versace. Cât ne va trebui să înţelegem că primăvara înseamnă înseninare, suflet deschis, trăire, iubire, eliberare de rutină, haos? În loc să ne uşureze sufletul, anotimpurile se aruncă asupra noastră cu toată furia.
Gheorghe JURCĂ