|
Moții au rămas stăpâni doar în cântece
Tragedia aurului de la Roşia Montană
Bătrânii din Corna plâng. Aşa cum plâng de sute de ani moţii, cei mai săraci, mai simţiţi şi mai furaţi din tot neamul românesc. Ei nu vor să-şi vândă Biserica şi mormintele strămoşilor, nu vor să plece din casa lor, de unde, ca orice român şi orice om din lumea asta, vor să plece atunci când vor trece pe lumea cealaltă. Locuitorii din Abrud, Bucium, Bistra, Cîmpeni şi celelalte sate din jur nici măcar nu bănuiesc că este posibil ca lacrimile bătrânilor din Corna să ajungă într-o zi pe obrazul lor. Atunci când se vor trezi vecini şi ilegal de aproape cu un adevărat iad de vapori de otravă. Atunci când vor avea boli ciudate şi când vor vrea să-şi vândă casele pentru care au muncit o viaţă întreagă ca să plece din Apuseni în locuri cu aer respirabil. Atunci când blestemul omului va ajunge ca o caracatiţă la ei. Nu degeaba un bătrân călugăr avertiza cu multă tristeţe: "Dacă numai pentru aur se vor demola biserici şi se vor răscoli morminte atunci rău se va mânia Dumnezeu".
Fiind în joc o mare bogăţie a ţării considerată chiar "cel mai mare zăcământ de aur din Europa", locuitorii din Roşia Montană şi deopotrivă toţi liderii de opinie şi locuitorii Ţării Moţilor trebuie să fie bine şi corect informaţi, să existe transparenţă totală în deciziile luate la Bucureşti privind conservarea zăcământului şi acordarea avizelor de mediu. La o exploatare minieră de suprafaţă de proporţii gigantice, unde într-o zonă pe-o rază de 10 km trăiesc peste 20.000 de oameni era obligatoriu să fie prezentate garanţiile privind protecţia mediului. Acest lucru a fost cu abilitate "neglijat" iar la toate acuzele aduse de "organizaţiile ecologiste" din ţară şi străinătate sau de importantele publicaţii nu ştim ca firma "Roşia Montană Gold Corporation" să fi dat vreun... răspuns. Mai mult, "tăcerea suspectă a politicienilor faţă de această investiţie" sporeşte şi mai mult senzaţia că ceva nu este în regulă. Ceva ce poate însemna pe lângă o afacere proastă pentru români, un dezastru ecologic, tone de otravă. Cianură. În timp ce câteva mii de acţionari canadieni vor deveni şi mai bogaţi, zeci de mii de moţi se vor alege cu praf în plămâni şi în ochi şi mai ales cu destulă cianură ca să-şi blesteme zilele şi bogăţiile aducătoare de nenorocire: aurul.
Indiferent de argumentele economice (prea grozave nu pot să fie pentru moţi deoarece fiind zonă defavorizată investitorul nu va plăti 10 ani impozit) există doar 3 soluţii: să se renunţe la proiect, să fie obligat investitorul să folosească o tehnologie fără poluare sau toate localităţile din jur (Abrud, Cîmpeni, Bistra, Bucium ş.a.m.d.) să fie rase de pe faţa pământului sau poate se va merge pe varianta românească "merge şi aşa" şi moţii vor trebui să reziste şi la cianură aşa cum rezistă la poluarea de la Zlatna. Oricum, mulţi angajaţi de la "Gold Corporation" spun că după ce vor face bani vor pleca urgent din Apuseni. Ştiu ei ceva ce restul locuitorilor nu ştiu? Există oare cu adevărat faptul că aceste locuri vor putea fi considerate drept "paradis turistic" şi de istorici drept "Ţara Moţilor", că există posibilitatea să devină o "Dracula Land", din care scapă cine poate vinde şi are unde să plece. De ce Ministerul Mediului nu prezintă moţilor pe ce bază a acordat avizele de mediu firmei "Roşia Gold Corporation"? De ce firma Gold Corporation nu răspunde acuzaţiilor? De ce politicienii s-au ferit ca dracul de tămâie în a se pronunţa ferm asupra acestei investiţii?
Este treaba roşienilor dacă-şi vând casele şi bisericile dar aurul Apusenilor şi propria sănătate îi priveşte pe toţi locuitorii Ţării Moţilor. Chiar dacă aurul ca de altfel toate bogăţiile Apusenilor sunt ale statului. În Apuseni moţii mai sunt stăpâni doar în cântece. Nu întâmplător deciziile asupra bogăţiilor din Apuseni se iau în birourile luxoase din Deva şi Bucureşti. Nu întâmplător domnii din Bucureşti au ajuns parlamentari de Alba şi directori la Roşia Montană. Nu întâmplător adevărul despre Roşia Montană pare să fie mai ascuns decât aurul.
Horia PĂTRUŢ
În Munţii Apuseni
Investițiile de succes au dus la scăderea șomajului
În cadrul programului "Sprijinirea Investiţiilor" au fost selectate 3 proiecte din zona Apuseni, cu un buget total de 26.870.273.334 de lei, din care 19.740.705.000 de lei, fonduri atrase de la program. În ceea ce priveşte programul special "Sprijinirea Investiţiilor", realizarea acestuia s-a făcut în proporţie de 87,81%. Legat de acest program, societăţile comerciale din zona Apuseni, care au dezvoltat aceste proiecte au crescut numărul de angajaţi de la 785 la 1004 angajaţi, fapt ce indică crearea a 219 noi locuri de muncă. Valoarea investiţiilor realizate de agenţii economici beneficiari ai acestui program este de 45 miliarde de lei.
Prin intermediul acestor programe agenţii economici şi-au atins obiectivele previzionate, respectiv creşterea cifrei de afaceri, profitului, valorii exportului, producţiei, productivităţii precum şi crearea de noi locuri de muncă. Un aspect relevant al acestor proiecte îl constituie faptul că societăţile comerciale beneficiare, prin intermediul finanţărilor au reuşit achiziţionarea utilajelor, instalaţiilor, echipamentelor precum şi amenajarea spaţiilor de producţie atât de necesare dezvoltării şi retehnologizării unei firme în vederea atingerii performanţelor economice în condiţii de concurenţă.
Concluzionând, se poate spune că şi aceste societăţi comerciale au contribuit la scăderea ponderii şomerilor înregistraţi în populaţia stabilă a zonei care a scăzut la 9,6% în cazul zonei Apuseni, în iunie 2001. De asemenea, societăţile comerciale beneficiare ale proiectelor au contribuit la dezvoltarea economică a zonelor din care provin.
Florin ROMAN
|