Cu ochii pe mass-media
"Pupat toţi piaţa Endependenţi!"
     Anul acesta, d-l Ion Iliescu nu şi-a mai serbat ziua de naştere la Cotroceni, împreună cu fanii, ci la Scroviştea, cu soţia şi prietenii. Un alt eveniment sărbătoresc a făcut însă furori prin audio-vizualul românesc: întrunirea foştilor membri ai Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională (CPUN), la Palatul Cotroceni, sub patronajul preşedintelui României. Comentatorii din presa scrisă nu prea s-au lăsat cuceriţi de aerul melancolic al sărbătorii cu pricina. Între ei şi Stelian Tănase *"Nici nu a început bine săptămâna şi ne-a luat melancolia. Ex-CPUN s-a întâlnit la Cotroceni, aşa, pentru o aducere aminte, o cupă de şampanie şi taclale propagandistice. Televiziunile de sorginte oficială s-au înghesuit care mai de care să lăcrimeze în jurul unei ştiri fierbinţi. S-au schimbat toasturi, s-a zâmbit larg&democratic. Ceva mai încărunţiţi, convivii s-au taxat reciproc, şi-au spus ultimul banc, au iertat păcatele greşiţilor noştri. Sigur, în 1990 ni s-a luat un văl de pe ochi, am crescut într-o zi cât alţii într-un an. Păţaniile acelui an crucial s-au terminat cu "pupat toţi piaţa Endependenţi". Nu înainte de provocarea de la Tg. Mureş. Nu înainte de demonstraţii muncitoreşti, unde am aflat cu duioşie că noi muncim, nu gândim şi mai ales nu ne vindem ţara. Până la o fabrică pentru un euro mai erau ani buni. Am avut plăcerea să fim ciomăgiţi şi de câteva expediţii minereşti ordonate de la Bucureşti.
     Scena de la Cotroceni de luni mi-a amintit şi de finalul dintr-o "Scrisoare pierdută". Cu toată lumea la rampa fericită, înduioşată, în mirosul grătarului cu mititei, în sunetele fanfarei orăşeneşti. Aşa e când se serbează victoria în alegeri. Oricine ar fi câştigat ar fi fost unul de-al nostru. Caţavencu se pupă cu Tipătescu, Trahanache îi explică marea politică lui Dandanache. Comedia naţională se joacă iar, în aplauzele spectatorilor. Ar fi de ştiut ce făcea Caragiale în culise. Culisele poartă acum numele pretenţios de servicii speciale. Tot cu ascultatul telefoanelor, cu filatul jurnaliştilor şi al adversarilor politici, cu mici şi mari provocări. Ca să simtă omul că trăieşte. Boala secretului a trecut de la "anonimă, dar semnată", la denunţul pur şi simplu, remunerat corespunzător". ("Cotidianul" din 6 martie) *Apropo de denunţuri, se pare că există şi o parte bună a lor, după cum a rezultat din intervenţia intempestivă a preşedintelui Ion Iliescu la şedinţa de bilanţ a Ministerului de Interne desfăşurată marţi, 5 martie, cu participarea preşedintelui ţării şi a premierului Adrian Năstase *"Preşedintele a lovit din toate poziţiile în tot ce i-a ieşit în faţă, obţinând punct după punct şi urcând din decibel în decibel, deşteptându-l chiar şi pe cel mai astenizat de primăvară poliţist. Iliescu a anunţat asistenţa că este absolut revoltat când aude că infractorii jefuiesc ziua în amiaza mare, iar poliţiştii se ascund - probabil în pădure - în astfel de situaţii. După care a încheiat apoteotic, lovind în funcţionari şi demnitari, de la angajaţii prefecturilor şi ai primăriilor până la miniştrii care dau telefoane pentru a pune pile unor nelegiuite şi triste figuri. Furios de-a binelea, preşedintele s-a năpustit din nou asupra corupţiei vopsite, de principiu, în culorile Guvernului: "Trebuie să tăiem răul din rădăcini. Dacă primiţi vreun telefon de la orice demnitar, să puneţi mâna pe (n.n. - alt) telefon şi să-i informaţi pe superiorii lui (pe miniştri, pe Năstase...) Atunci când se cere mită (cel cu pricina) trebuie luat de guler şi dat afară..." "Aşa se luptă cu corupţia", păreau să spună privirile preşedintelui îndreptate, în răstimpuri, către premier. "Din tot sufletul"... Sigur că o astfel de lecţie este binevenită atunci când preşedintele se urcă la catedră. Numai că nici Năstase nu mai e în primul an de cursuri anticorupţie. Şi pentru a dovedi acest lucru, l-a "pasat" pe preşedinte, amintindu-i că organisme precum SRI şi SIE - şi ele cu bube-n cap, chiar dacă acoperite din belşug cu alifii de import - nu se află în curtea Executivului. Ducându-se după mingea premierului, Iliescu a revăzut în tribune doi oameni la care ţine foarte mult şi despre care vorbeşte foarte frumos ori de câte ori are ocazia: Timofte şi Fulga. Personaje care au dat impresia, în câteva ocazii, că ar fi oamenii de mingi ai lui SOV. Ceea ce ne face să credem că, în materie de anticorupţie, şi Ion Iliescu are Vîntu-n faţă. (Marian Sultănoiu în "Curentul" din 6 martie) *Un vânt rece precum crivăţul siberian bate acum în Basarabia iar presa din România nu se sfieşte să-l demaşte, chiar dacă diplomaţia noastră şi-a pecetluit buzele din motive mai mult sau mai puţin acceptabile. Un exemplu în acest sens este editorialul "Lăsaţi copiii în pace!", semnat de Cornel Nistorescu în "Evenimentul Zilei" din 6 martie *"Eu nu sunt statul român. Ca persoană, nici nu intru şi nici nu ies din NATO. Eu nici nu contez fiindcă, ori sunt pentru, ori sunt contra, nu contează decât dorinţa majorităţii. Pe mine nu mă monitorizează nici Washington, nici Bruxelles ca să i se pună României o bilă neagră din cauza asta. Părerea mea e doar părerea mea de român cu buletin de identitate şi nu reprezint decât două înalte curţi. Curtea în care m-am născut şi curtea în care locuiesc. Ca atare, îmi port singur de grijă şi nu am nici o obligaţie să tac, chiar dacă statul român, adică ţara mea, din diverse raţiuni de politică internaţională, nu poate spune nimic. Pe cont propriu şi nesilit de nimeni, purtat numai de convingerile mele,am dreptul şi obligaţia de a scrie negru pe alb un protest:
     -Tâmpiţilor! Lăsaţi copiii în pace! Scriu acestea în limba mea maternă, limba română. Şi, ca atare, dacă există o limbă moldovenească, nu veţi înţelege şi nu aveţi de ce vă enerva. E ca şi cum v-aş spune kimi o ai shiteru. Ştiţi ce înseamnă asta? Din moment ce e în altă limbă, pe care nu o înţeleg, autorităţile moldovene, pornite pe investigarea copiilor participanţi la manifestaţiile de la Chişinău, n-au pentru ce se supăra şi nici bucura. Aşa e şi cu ce scriu eu.
     -Tâmpiţilor! Lăsaţi copiii în pace!
     Dacă tot vorbiţi altă limbă, rostirea moare la Prut şi devine fără sens dincolo de graniţă. Poate că, acolo, anchetatorii copiilor, cu gândirea lor păsărească, vor descifra în aceste cuvinte un mesaj de prietenie, un îndemn la rugăciune. Dar dacă află ce înseamnă şi totuşi pricep, n-au decât să se înfurie, să facă spume.Se pot uita şi în oglindă să vadă cum arată. Mesajul rămâne acelaşi.
     -Tâmpiţilor! Lăsaţi copiii în pace!
     La Chişinău, copii din clasele primare sunt căutaţi şi cercetaţi pentru că au rostit, la manifestaţiile din aceste zile, o rugăciune sau au recitat Mioriţa. Ce-au făcut? Au aruncat vreo bombă? Au pornit vreun pogrom? Au ofensat vreo altă limbă? Au zis ei ceva de comunism, de mumii, de ţari? Ce mare nenorocire au provocat cu nevinovăţia lor şi cu credinţa că limba pe care o vorbesc şi o apără e mai de preţ decât şenila de tanc, doctrina sau slugărnicia?".
Maria Lucia MUNTEANU