Lăcustele tranziţiei
     Oricâte nenorociri şi nedreptăţi s-au abătut asupra lor, românii n-au deznădăjduit, au continuat să spere într-o viaţă mai bună şi au crezut cu convingere în valorile libertăţii, demnităţii şi democraţiei. Înainte de revoluţie, românii au sperat să scape de dictatură şi au scăpat. După '89 toate speranţele lor s-au îndreptat către o viaţă mai bună. Şi iată, acest lucru a devenit posibil. Regretabil însă că aceste speranţe au devenit realitate doar pentru un număr restrâns de indivizi care s-au chivernisit furând din proprietatea statului. Cei mulţi, pe care apasă din greu jugul tranziţiei, nu îşi explică cum a fost posibil ca sub ochii lor o mână de parveniţi să ajungă într-un timp extrem de scurt la o viaţă de nabab. Ei se întreabă cu mâhnire şi durere în suflet cum a fost posibil ca la un pol al societăţii să se strângă o bogăţie opulentă, iar la celălalt sărăcie lucie. De bună seamă că aceştia nu puteau să strângă averi necuvenite, să-şi rotunjească conturile bancare spălând bani murdari, dacă nu găseau la nivelul puterii oameni corupţi. Cu un dispreţ total faţă de cei din jurul lor, profitorii au exploatat în folosul lor confuzia legii, nebuloasa din relaţiile sociale, făcând din nedreptate motorul prosperităţii lor.
     Marile scandaluri dezvăluite de presă, procesele aflate pe rol la tribunale, dar nefinalizate, implicarea unor oameni politici în afaceri mai mult decât dubioase, a favorizat extinderea corupţiei ca o pecingine pe organismul social atât de costeliv. Rapacitatea şi setea de putere a unor indivizi îmbracă forme aberante, care l-au determinat pe preşedintele ţării să denunţe apariţia unor caste de politicieni şi oameni de afaceri care se cred că sunt mai presus de lege. Dacă pe dinafară parveniţii din jurul nostru par a fi normal alcătuiţi, în schimb structura lor internă diferă net de cea a semenilor obişnuiţi. În nucleul lor biologic există o genă care îi predispune spre inginerii financiare. Atunci când din întâmplare un funcţionar mai conştiincios descoperă furtişagurile, este repede înlăturat şi devine "persona non grata" în firma cu pricina, iar "despoţii" prosperă şi îşi înmulţesc nestingheriţi banii obţinuţi prin fraudă şi escrocherii financiare.
     În acest răstimp, partide mai mari sau mai mici s-au perindat pe eşichierul politic, făcând cu schimbul la cârma ţării. De fiecare dată, în zgomotoasele campanii electorale, cei angajaţi în lupta pentru ciolan promiteau că vor îmbogăţi ţara, că vor curma corupţia, că vor construi locuinţe ieftine pentru tineri, că vor crea numeroase locuri de muncă, vor diminua taxele şi impozitele, că vor avea grijă de cei sărmani şi năpăstuiţi. Vorbe deşarte. Pe măsură ce timpul a trecut, traiul zilnic al celor mulţi a devenit tot mai împovărător. Mii de bătrâni, săraci şi bolnavi au căzut pradă tranziţiei feroce. Este revoltător să vezi cum cei ce se umflă în pene devorează ca lăcustele micile câştiguri ale atâtor amărâţi ai tranziţiei.
     Pe omul de pe stradă îl interesează mai puţin raportul Armagedon. Pe el îl doare dublarea impozitelor la locuinţe şi maşini faţă de anul trecut, dublarea costurilor călătoriilor cu trenul, scumpirea continuă a benzinei, a facturilor de telefon şi întreţinere ce depăşesc nivelul pensiilor şi salariilor. Când nu are omul ce pune pe masă copiilor şi se debranşează de la reţeaua de încălzire, înseamnă că a ajuns la limita existenţei. Şi totuşi, răbdător şi îngăduitor, românul mai speră că cei aflaţi la cârma ţării vor confirma prin fapte că România nu se îndreaptă într-o direcţie greşită, cum spun sondajele. Bine ar fi dacă s-ar ţine seama de aşteptările oamenilor şi nu de cele pe termen lung. S-a acumulat atâta sărăcie şi nedreptate încât pot în orice moment să dea în clocot.
Sebastian TRUŢA