Privatizarea pe un euro
     Guvernul Năstase are în prezent pe masa de lucru un nou proiect de lege privind accelerarea privatizării, proiect pentru care ieri şi-a asumat răspunderea în Parlament. Potrivit oficialilor guvernamentali, acesta este menit să asigure mai multă precizie, corectitudine şi eficienţă prin eliminarea unor disfuncţionalităţi existente în domeniul privatizării. Principalele elemente de noutate ale proiectului constau în: introducerea pentru prima dată, în mod concret, a metodei vânzării acţiunilor societăţilor neatractive la un preţ de un euro; instituirea "administrării speciale în perioada de privatizare"; introducerea în mod explicit a metodei de privatizare prin care se procedează la majorarea de capital social prin aport de capital obligatoriu în numerar; restructurarea datoriilor societăţii înainte de semnarea contractului de privatizare; judecarea cu celeritate a cauzelor care au ca obiect privatizarea societăţilor comerciale.
     Desigur, această iniţiativă legislativă nu este un simplu moft actual al guvernului. Ea caută să vină cu soluţii mai pragmatice în ce priveşte starea economico-socială în momentul de faţă. Pe lângă faptul că se vrea o lege mai bună decât cea precedentă (Legea 99/1999), din cauza imperfecţiunilor căreia s-a ajuns în prezent la sute, poate chiar mii de litigii în instanţele judecătoreşti, la numeroase contracte de privatizare reziliate şi zeci de mii de oameni trimişi în şomaj, această iniţiativă legislativă vrea să rezolve alte câteva probleme arzătoare la nivelul economiei naţionale. Este vorba de stoparea blocajului financiar, care, după cum se poate lesne observa, duce întreaga economie încet dar sigur înspre faliment, respectiv reducerea arieratelor în sectorul de stat care actualmente reprezintă dublul celor înregistrate în companiile şi firmele private. Apoi se declară deschis faptul că se vrea spargerea monopolului de stat existent încă în foarte multe ramuri ale economiei, precum şi mărirea substanţială a ponderii sectorului privat în economie, care în prezent este de doar aproximativ 30 la sută, lucru cerut cu insistenţă atât în memorandumul încheiat cu FMI, cât şi de organismele internaţionale în vederea integrării în NATO şi în Uniunea Europeană.
     Cu toate aceste bune intenţii declarate ale guvernului, mai mulţi analişti economişti consideră că noul proiect de lege privind accelerarea privatizării, în forma în care a fost anunţat, are încă multe imperfecţiuni, atât de fond cât şi de formă. Astfel, deşi se recunoaşte că are unele "puncte forte", cum ar fi stabilirea unor termene scurte pentru eliberarea tuturor documentelor necesare în procesul de privatizare şi a timpului în care pot fi efectuate anumite operaţiuni (spre exemplu deciderea unor fuziuni, divizări, dizolvări sau lichidări), proceduri accelerate de soluţionare a cererilor adresate instanţelor judecătoreşti, precum şi simplificarea modului de acordare a unor scutiri sau eşalonări, unele dintre aceste facilităţi sunt considerate incorecte sau favorizante doar pentru anumite societăţi comerciale. Iată, pe scurt, câteva dintre acestea: *la vânzarea acţiunilor la un preţ simbolic de un euro - nu sunt specificate criteriile de selecţionare a societăţilor privatizate prin această metodă, criteriile de selecţionare a cumpărătorilor, precum şi anumite detalii pentru evitarea unor abuzuri sau acte de corupţie *privatizarea prin transferul cu plata sau cu titlu gratuit al activelor cu caracter social (proiectul introduce noţiunea de acţiuni cu caracter social, care pot fi înstrăinate unor instituţii publice, persoane fizice sau juridice interesate), poate duce, de asemenea, la multe înstrăinări de spaţii de locuit sau de instituţii, fără a exista o motivaţie serioasă * proiectul de lege prevede măsuri excepţionale (scutiri de plată sau reeşalonarea la plată a unor creanţe pentru societăţile aflate în administrare specială, ridicându-se semne de întrebare însă cu privire la ce se va întâmpla cu societăţile unde nu va fi introdus acest tip de administrare, la care nu se face nici un fel de referire * administrarea specială în perioada de privatizare (gestionarea societăţii ce urmează să fie privatizată este asigurată de un administrator special, mandatat de către instituţia implicată să efectueze anumite operaţiuni de administrare şi să ia anumite măsuri de accelerare a procesului de privatizare. Nu se precizează, însă, sfera persoanelor care pot deţine calitatea de administrator şi nici dacă administrarea specială este obligatorie pentru toate societăţile care urmează să fie privatizate * nu sunt definite metodele prin care se realizează vânzarea de acţiuni, fiind precizate doar situaţiile următoare: vânzare către o asociaţie constituită din salariaţi, membri ai Consiliului de administraţie sau pensionari cu ultimul loc de muncă la acea societate * sunt apoi multe voci în domeniu care afirmă că acordarea de scutiri totale sau parţiale la plata obligaţiilor bugetare (inclusiv la bugetul local), a restanţelor reprezentând taxe, impozite, contribuţii, alte venituri bugetare, creanţe proprii şi cele provenite din credite bugetare gestionate de instituţia publică, eşalonări la plată, TVA suspendat în vamă etc. ar comporta mai întâi o dezbatere în rândul administraţiilor judeţene şi locale, deoarece pot lăsa bugetele acestora fără resursele financiare necesare desfăşurării activităţii, precum şi finalizării unor proiecte sau investiţii începute. Poate că ar mai fi şi alte aspecte de analizat, însă ne oprim deocamdată aici, urmând să vedem care va fi forma finală a legii, după ce proiectul va fi adoptat de către Guvern şi Parlament.
Tinu MATEŞ