Pagina 1

Dincolo de zvonuri, bârfe şi tot felul de critici şi speculaţii
Roşia Montană - poarta de aur a viitorului moţilor
•Interviu cu domnul Gabriel DUMITRAŞCU, directorul SC Roşia Montană Gold Corporation SA

- D-le director, în ultima perioadă investiţia de la Roşia Montană, cea mai mare din minerit în Europa, a fost intens mediatizată atât în presa locală şi centrală, cât şi în dezbaterile unor organizaţii neguvernamentale. Întrucât sunteţi cea mai autorizată sursă, vă rog să precizaţi ce se mai întâmplă la Roşia Montană în ceea ce priveşte derularea investiţiei.
     - Nou pentru proiect este că acum se lucrează pe varianta optimizată. S-a anunţat un proiect iniţial plecând de la o capacitate de prelucrare de 20 de milioane de tone anual, care era un proiect maximal şi un proiect minimal care asigura un prag de rentabilitate de 8 milioane de tone. Între cele două marje de maxim şi minim s-a găsit optimul. Acesta răspunde problemelor tehnologice, economice, de rentabilitate, aspectelor sociale care în primul rând înseamnă comunitate, zone şi gospodării afectate, locuri de muncă şi nu în ultimul rând, cerinţelor ecologice. Acest proiect optimizat este unul de bază pe care se face proiectarea de detalii. Capacitatea optimizată de 13 milioane de tone la rezerva de minereu auro-argintifer identificată, deci confirmată în perimetrul Roşia Montană, duce la o durată a proiectului de aproximativ 30 de ani. Şi asta ar fi, să spunem aşa, prima comunicare clară, despre durata de viaţă a proiectului. Orice altă variantă vehiculată până acum în presă de 10, 11, 12 ani este falsă. Peste această perioadă de 30 de ani, noi estimăm că va mai fi o perioadă de viaţă a proiectului pentru că extindem prospecţiunile şi în adâncime şi ca suprafaţă în perimetrul Roşia Montană. Avem deja indicii că rezerva ar fi mult mai mare. De asemenea, am extins cercetările şi în zona Bucium, iar rezultatele indică faptul că există concentraţii şi conţinuturi care merită să fie luate în calcul. Dar cert este că pe ceea ce cunoaştem acum, în următorii 30 de ani, poate funcţiona eficient, rentabil şi ecologic o exploatare minieră performantă. Acum suntem în faza în care producem planurile generale, conceptuale care vor trebui aprobate de autorităţi.
     Până în momentul de faţă, pentru a nu se mai face speculaţii, trebuie ştiut că firma noastră nu are decât licenţa de exploatare emisă în urmă cu doi ani de Agenţia Naţională de Resurse Minerale şi aprobată de guvern prin hotărâre publicată în Monitorul Oficial. Au apărut până acum în presă speculaţii conform cărora s-au obţinut autorizaţii pe ochi frumoşi, pe sub masă sau prin alte metode neortodoxe. Este total fals şi o zvonistică. Adevărul este că până acum nici măcar nu am solicitat autorizaţii, pentru că nu exista varianta finală a proiectului, deci conceptual trebuie să ştim în ce direcţie ne îndreptăm. Acum ştim şi lucrăm la proiectele conceptuale ce vor trebui aprobate într-o primă fază de autorităţile române. Este vorba de autorităţile locale din Roşia Montană, Abrud şi de cele judeţene, respectiv Consiliul Judeţean. Urmează apoi serviciile descentralizate ale ministerelor, protecţia mediului, sănătate, apărare civilă, inspectoratul în construcţii etc., companiile naţionale care au şi rol de reglementare, Apele Române, CONEL-ul etc. În final, procesul de autorizare va cuprinde aproximativ 380 de aprobări, permise, avize, autorizaţii. Toate acestea sunt necesare pentru a ajunge la faza de probe tehnologice cu uzina de preparare şi implicit exploatare minieră.
     Din punctul nostru de vedere, proiectul acoperă acum toate cerinţele normale, fireşti şi legale. Chiar mai mult de atât, proiectul este astfel gândit încât să răspundă şi modificărilor de exigenţă ca urmare a asimilării legislaţiei europene în legislaţia românească. Atât proiectul cât şi exploatarea minieră sunt pregătite să corespundă cerinţelor Uniunii Europene. Este, cred, bine ştiut faptul că UE are o legislaţie mult mai drastică decât cea din ţara noastră.
     - Foarte multe discuţii au apărut şi în legătură cu posibila poluare pe care ar genera-o punerea în aplicare a investiţiei. Ce credeţi dvs. despre aceste probleme?
     - Poate pare acum paradoxal, dar vă spun din start că proiectul va contribui la ecologizarea zonei chiar din prima fază. Mai departe proiectul va răspunde tuturor cerinţelor ecologice. Acum este un dezastru ecologic cu zona Roşia Montană! În acest perimetru al comunei sunt poluări accentuate, în primul rând pe ape. Cine a trecut prin Roşia Montană, a văzut Foieşul, râul care curge prin comună, că este roşu din cauza oxizilor de fier. Este clar că râul este încărcat cu metale grele. Oricum nici o broască nu a mai fost văzută în Foieş de nu se ştie când. Mai departe acest râu se varsă în Abrudel şi apare o imagine pe care îi invit pe toţi să o vadă: la confluenţa Abrudelului cu Arieşul, la Poarta Iancului, apa este puternic poluată şi este roşie, în timp ce Arieşul vine, aşa cum se spune, limpede ca un cristal. După confluenţă, pe o distanţă de câteva sute de metri, se văd cele două filoane distincte: unul puternic poluat şi celălalt limpede. Cred că este imaginea semnificativă despre ce înseamnă Roşia Montană în prezent din punct de vedere al poluării. În plus, haldele şi zonele de carieră deschise din Roşia Montană însumează circa 400 de hectare şi afectează poluarea solului. Este o poluare evidentă a solului iar vegetaţia este atrofiată. Cei care stau în Roşia Montană sau Abrud ştiu ce înseamnă poluarea aerului, pentru că toate aceste halde şi cariere nu au fost gândite şi din punct de vedere ecologic. Acum se poate vorbi într-adevăr de o poluare accentuată. La fel şi din punctul de vedere al zgomotului. Sigur că oamenii care trăiesc aici s-au născut cu mineritul în faţa ochilor şi s-au obişnuit cu zgomotul, poluarea aerului, explozii, praful şi tot ce înseamnă dezastru ecologic. Noi spunem că în următorii câţiva ani, imediat după punerea în practică a proiectului, zona va arăta cu totul altfel. În primul rând se va curăţa halda din Gura Cornii şi, prin urmare, primele zeci de hectare vor fi redate să zic aşa, circuitului normal al pământului. Urmează apoi ecologizarea Văii Săliştei, actualul iaz de decantare utilizat de EM Roşia Montană, apoi a haldelor de pe Valea Foieşului. Toate acestea vor fi aduse într-un singur loc, în viitorul iaz de decantare, unde măsurile de control vor fi drastice din punct de vedere ecologic. Dar marea problemă care apare în presă este cea a cianurilor. Oamenii trebuie să ştie că cianura nu este mai periculoasă ca focul. Aşa cum focul este utilizat de mii de ani şi doar atunci când eşti neglijent şi nu respecţi nişte reguli de bază, focul devine sălbatic, aşa este şi cu cianurile. Cianurile corect gestionate nu sunt cu nimic mai periculoase decât orice alt element chimic cu potenţial toxic. Fără îndoială că există în cazul cianurilor un potenţial toxic, dar el se manifestă numai atunci când cianura nu este controlată direct.
     Pentru prima dată în România va exista un distrugător de cianuri. Tot pentru prima dată se va face o reciclare şi o recuperare totală a cianurilor, astfel încât consumul de cianuri pe tona de minereu va fi foarte mult redus. Aşa cum am proiectat noi, va fi unul dintre cele mai scăzute conţinuturi de cianuri pe tonă. Eu pot să asigur pe toată lumea că din acest punct de vedere proiectul nu va ridica nici un fel de probleme. Îi rog pe cei care, normal, sunt aţintiţi cu ochii pe proiect, să aştepte momentul punerii pe planşetă a tuturor detaliilor tehnologice şi atunci pot să emită judecăţi. Acum, toţi criticii... critică pe baza unor bârfe sau zvonuri, pe la colţuri de stradă.
     Există şi un temei la aceste critici ca şi la campania antiproiect. Sigur că piaţa financiară mondială a aurului este una constantă. Pentru această piaţă se bat companii localizate în România, Ungaria sau în alte ţări din estul Europei sau alte colţuri ale lumii. Fiecare ţară vrea să-şi aducă investiţii şi capital în propria ţară. Multora nu le convine că în România se vor investi în mod direct aproape 400 de milioane USD într-o perioadă foarte scurtă. Dacă aceşti bani nu s-ar investi în România, ei ar merge cu siguranţă în altă parte. În plus, piaţa mondială a minereurilor auro-argintifere este o piaţă pe care nu se produc descoperiri spectaculoase în termen scurt. Există companii mondiale mari, se poate spune concurente, care îşi doresc să pună mâna pe rezerva de aur de la Roşia Montană, ceea ce este cert. Sigur pentru toată lumea trebuie să fie următorul fapt: rezerva auro-argintiferă de aici nu va rămâne neexploatată. Fie că vom continua noi exploatarea, fie că va veni o altă companie mondială. Eu spun că este mai bine ca acest proiect să continue în structura actuală, cu participare românească, şi noi tindem să facem un proiect românesc decât să avem de-a face cu un proiect exclusiv străin.
     - Fiind vorba de o investiţie de asemenea anvergură, firesc au apărut şi mai multe grupuri de interese care emit diverse opinii. Printre cei mai zgomotoşi protestatari se numără şi membrii Asociaţiei Alburnus Maior. De ce, d-le Dumitraşcu, doar o parte din comună se opune investiţiei? Care pot fi interesele?
     - Trebuie ştiut foarte clar că din punctul nostru de vedere Asociaţia Alburnus Maior este cea care a generat zvonistica legată de proiect. De ce? Pentru că de cel puţin 6 luni de când am venit director în Roşia Montană i-am invitat, chiar şi în scris, la discuţii în care să clarificăm toate aspectele pe care dânşii le consideră importante. Am reafirmat disponibilitatea la comunicare şi deschidere cu orice organizaţie neguvernamentală, cu mass-media, pentru că noi nu avem ce ascunde în legătură cu proiectul. Mulţi ne-au căutat şi s-au informat, s-au formulat şi critici care ne-au şi ajutat să facem corecţiile necesare. În cazul Alburnus Maior, dânşii au refuzat constant orice dialog cu compania. Atunci, toate informaţiile lor se bazează, spun eu, pe zvonistică. În plus, în mare parte, membrii acestei asociaţii sunt localizaţi în zona de sus a comunei, zona pieţei, pe care compania prin propriile eforturi cifrate la circa 1 milion de dolari a conservat-o în colaborare cu instituţiile specializate de cultură. Această zonă a fost declarată de curând, de circa 2 săptămâni, ca zonă protejată, ceea ce înseamnă că va rămâne intactă. Este certificatul de garanţie pe care am vrut să-l dăm localităţii şi locuitorilor săi, Apusenilor şi întregii ţări, că partea de tradiţie, de cultură, valoroasă din punct de vedere al sentimentului naţional, rămâne intactă şi chiar o punem în valoare. Tot pe costul companiei ne-am angajat că vom reabilita toată zona valoroasă, casele declarate monument. Vom crea un adevărat muzeu în zona de sus iar acest areal va fi introdus în circuitul turistic. Revin, mare parte din membrii acestei asociaţii locuiesc în această zonă. Au acest certificat de garanţie că zona nu va fi afectată. Deci nu văd temeiul pentru care sunt atât de virulenţi în acuze şi nu înţeleg de ce dânşii refuză dialogul.
     - Tot presa a vehiculat existenţa unor interese străine care acţionează pe mai multe fronturi şi pe diverse căi pentru stoparea investiţiei!
     - Da. Sigur că sunt interese străine. Revin la ceea ce am spus mai devreme cu atragerea de fonduri de investiţii pe de o parte şi cu piaţa mondială închisă a aurului. Firmelor concurente nu le convine să apară o altă societate mare în România care va exploata aur şi argint şi va intra pe pieţele internaţionale. Aceste companii ar dori ca ele să opereze în Roşia Montană. Nu întotdeauna jocurile făcute de aceste firme sunt cinstite.
     Sunt informaţii care au ajuns şi la noi că firme concurente alimentează un lobby străin, care la rândul lui şi-a făcut conexiuni în România. Efectul este cel pe care-l vedem astăzi: sunt câteva asociaţii curente care au răzbătut în presă şi au creat o atmosferă uneori tensionată. Pentru Apuseni efectul ar fi destul de grav în sensul că, prin recul, atunci când se critică proiectul Roşia Montană se critică practic toată zona. Această zvonistică nu face decât să îndepărteze învestitorii. Ca român, eu cred că trebuie să ne ocupăm fiecare de imaginea ţării noastre, care în final răzbate în exterior.
     Ce pot să le spun acestor critici?Următorul lucru: dincolo de strădania de a bloca prin acest antilobby finanţarea proiectului, de curând, compania a mai primit o finanţare, fără ajutorul brokerilor, de încă 44 de milioane USD. Urmează ca în scurt timp să obţinem o altă finanţare mare care va asigura sumele necesare pentru punerea în valoare a proiectului.
     - Ce a însemnat până în prezent demararea acestei investiţii la Roşia Montană?
     - Din punct de vedere social, lucrurile sunt destul de clare şi evidente. Roşia Montană este una dintre puţinele comune ale ţării care a terminat anul trecut cu un excedent financiar, care, în mare parte, a rezultat din taxele şi impozitele pe care compania le-a plătit. Anul trecut am avut 400 de angajaţi foarte bine plătiţi, cotă parte din impozitul pe salarii mergând tot spre consiliul local. Comparativ cu alte localităţi din Apuseni, se înregistrează o creştere evidentă a nivelului de trai. Zilele următoare vom mai acorda încă 200 de locuri de muncă pentru care avem deja 700 de cereri depuse. Zona are apetit pentru investiţii şi dezvoltare. Dintr-o cercetare sociologică recentă a rezultat că 80 la sută din locuitorii Roşiei Montane sunt de acord cu investiţia, cu demararea ei, cu ceea ce am făcut. În general, oamenii cunosc detalii despre proiect, pentru că am avut întâlniri cu dânşii şi le-am explicat perspectiva pe care o gândim noi. Eu cred că măcar din bun simţ trebuie ca roşienii să fie lăsaţi să judece. Nu o parte a roşienilor, ci toţi roşienii, în general. Acesta este mersul corect al comunicării şi democraţiei, ca majoritatea să-şi spună cuvântul şi să decidă. Nu este bine să lauzi compania, dar prezenţa noastră activă în viaţa comunităţii se simte. În ultimii ani, localitatea s-a revigorat evident. Eu cred că n-o să găsiţi în Apuseni o localitate cu drumuri mai bune decât la Roşia Montană. La fel, cred că n-o să găsiţi o comună care să şi fi permis să cureţe şanţurile aşa cum sunt curăţate aici. La nivel de infrastructură s-au făcut lucruri semnificative în comună. Nu spun că toate sunt meritul nostru. Sunt în mare parte meritul primarului, al consiliului local. Noi doar am sprijinit aceste acţiuni. Am ajutat şi familii nevoiaşe şi copii, am ajutat şcoala iar la nivelul comunei am creat un cerc de informatică dotat cu calculatoare.
     Implicarea noastră a fost multiplă. Până la urmă, compania nu se erijează într-un frate mai mare sau părinte al comunei. Comunitatea şi-a purtat întotdeauna de grijă şi a ştiut să-şi gestioneze interesul şi problemele. Dar spun că noi am venit în întâmpinarea oamenilor şi n-am refuzat implicarea în acţiuni benefice pentru comună. Toate aceste realizări au făcut ca Roşia Montană să ajungă la pragul de a fi declarat oraş. În mod sigur că prin demararea acestui proiect Roşia Montană va deveni oraş, chiar unul din oraşele frumoase şi moderne ale ţării, nu doar din Apuseni. Folosesc o vorbă veche: "Nu poţi face omletă dacă nu spargi ouăle". Trebuie ştiut că nu încercăm să afectăm memoria colectivă sau individuală a zonei. Toate bisericile din Roşia Montană vor rămâne intacte. La fel şi cimitirele. Din Roşia Montană nu vor fi afectate decât 60 de gospodării şi unul din cele 12 blocuri existente. Toate celelalte case, mai bine de 400 şi 11 blocuri se află în afara perimetrului industrial. Dar şi aceşti oameni vor beneficia de ajutorul nostru. Chiar dacă s-au obişnuit să trăiască în buza unei exploataţii miniere, nu ni se pare firesc să continue viaţa în acelaşi mod. Cei care vor dori să-şi continue modul de viaţă aici, în vecinătatea exploatării miniere, pot să o facă. Este opţiunea personală a fiecăruia, dar noi credem că nu este bine să "rupem" comunitatea. Repet, însă fiecare are de ales.
     Noi am angajat cu preponderenţă locuitori din Roşia Montană şi din Abrud. De altfel asta ne-am şi înţeles cu cele două consilii locale. Imediat după ce vom obţine autorizaţia de construcţie, probabil la sfârşitul acestui an, pentru zonă va dispărea problema crizei locurilor de muncă, deoarece vor fi necesari extrem de mulţi lucrători (e vorba de câteva mii de oameni). La trecerea în faza de exploataţie minieră vom avea per total circa 3500 de angajaţi.
     - Care este relaţia dintre companie cu autorităţile locale şi judeţene?
     - În primul rând am găsit o cale de dialog şi de înţelegere cu consiliile locale, cu primarii din Roşia Montană şi Abrud. Eu zic că este o colaborare corectă şi principială, pentru că interesul comun şi al companiei şi al primăriilor este ca zona să se dezvolte. Avem relaţii foarte bune la nivel judeţean, cu Prefectura şi cu Consiliul Judeţean, precum şi cu instituţiile descentralizate. La fel colaborăm bine cu instituţiile centrale de stat, în special cu Guvernul şi Ministerul Industriilor şi Resurselor.
     - Când credeţi că va fi scos la suprafaţă primul gram de aur?
     - Dacă lucrurile merg bine, conform programului stabilit, de Ziua Naţională a României în 2004 uzina ar urma să intre în probe tehnologice. Pe 1 Decembrie 2004 ar trebui să apară primul gram de aur.
     - Ce se va întâmpla cu aurul? Ce destinaţie va avea acesta?
     - Destinaţia aurului este cea legală şi corectă, pentru care noi optăm. Tot aurul va trebui să meargă către BNR, conform legislaţiei şi angajamentului societăţii. În ipostaza în care BNR, din diferite motive va refuza să preia această producţie, ne vom orienta către bursele internaţionale de metale preţioase, în special spre bursa de la Londra.
     - În finalul acestui dialog, dacă credeţi că mai sunt necesare şi alte precizări, vă rog să le faceţi.
     - Am doar un mesaj de transmis. România are nevoie de investiţii, de dezvoltare şi garantez că nici o ţară dezvoltată din lume, care mizează pe inteligenţa poporului respectiv, nu ar da cu piciorul unei asemenea oportunităţi, de a-şi pune în valoare resursele naturale dăruite de Dumnezeu. Îi invit la un dialog sincer, deschis, pe toţi cei care vor acest lucru şi împreună să contribuim la dezvoltarea zonei.
Florin ROMAN

La Alba Iulia
Un bărbat a fost accidentat mortal de un autobuz marca Mercedes
•La ora comiterii accidentului, autobuzul aparţinând unei firme turceşti era plin cu pasageri pe ruta Bucureşti - Satu Mare
Titi Glod (45 de ani, din Oiejdea-Galda de Jos) a fost surprins şi accidentat mortal de un autobuz marca Mercedes, joi seara, ora 20.45, în timp ce încerca să traverseze strada Clujului din Alba Iulia, prin loc nepermis şi fără să se asigure. Autobuzul marca Mercedes aparţinea unei firme turceşti de transport persoane cu sediul în Satu Mare. În seara cu pricina, Mercedesul înmatriculat SM 03 DRC, efectua o cursă pe direcţia Bucureşti Satu Mare. Potrivit declaraţiei şoferului turc Geamal Islam, pietonul i-a apărut brusc în faţă, într-o zonă neluminată. Încercând să-l evite, şoferul a tras mult stânga, depăşind axul drumului. În urma cercetărilor efectuate la faţa locului, poliţiştii n-au descoperit urme de frâne.Titi Glod a fost lovit cu colţul dreapta faţă a autobuzului. Deoarece şoferul turc nu a avut la el decât permisul de conducere, în cauză poliţia efectuează cercetări şi cu privire la legalitatea transportului de persoane.
Nicoleta TomuŢa

În judeţul Alba
Procentaj de peste 50 la sută la recensământ
Conform datelor furnizate de către Comisia Judeţeană de Recensământ, în perioada 18-21 martie a.c., adică după patru zile de înregistrări în teren, procentul la nivelul judeţului Alba se cifrează la 54,4% pentru locuinţe şi 56,6% la populaţie. Pentru municipiul Alba Iulia procentele se prezintă astfel: 48,4 la locuinţe şi 54,5 la sută la persoane. În ceea ce priveşte celelalte localităţi urbane din judeţ, situaţia arată în felul următor: Aiud: 50,6% la locuinţe, 52,5% la populaţie; Blaj: 58,2% la locuinţe, 62,2% la persoane; Sebeş: 49,2% la locuinţe, 52,4% la populaţie; Abrud: 46,1% la locuinţe, 46,8% la persoane; Baia de Arieş: 44,7% la locuinţe, 42,5% la persoane; Cîmpeni: 60,6% la locuinţe, 57,8% la persoane; Cugir: 60% la locuinţe, 64,6% la persoane; Ocna Mureş: 63,5% la locuinţe, 68% la persoane; Teiuş: 48,9 % la locuinţe, 45,7% la persoane; Zlatna: 56,4% la locuinţe, 58,4% la persoane. În ceea ce priveşte mediul rural, localităţile fruntaşe din acest punct de vedere sunt Sălciua, Sohodol, Ponor, Gârbova şi Doştat, ale căror procente se situează în jurul cifrei de 70% atât din punct de vedere al locuinţelor cât şi al populaţiei. (R.J.)