Basarabia încotro?
     Duminică, la Chişinău, Marea Adunare Naţională, pregătită timp de o lună de Partidul Popular Creştin - Democrat al lui Iurie Roşca, şi-a probat vocaţia istorică reunind 80.000 de oameni care au spart blocada lui Voronin. Aceasta în ciuda opreliştilor de tot felul instituite de autorităţile comuniste. Astfel, grupuri numeroase de oameni din provincie au fost împiedicate să se deplaseze la Chişinău întrucât poliţia a reţinut certificatele de înmatriculare ale maşinilor sau permisele de circulaţie ale şoferilor, a dictat dubioase revizii tehnice iar autobuzele sau microbuzele care au spart blocada autorităţilor locale au fost oprite la marginea Chişinăului. Şi cursele feroviare au fost suspendate, chipurile, pentru ineficienţă economică. Demn de menţionat este şi faptul că, alături de PPCD, în piaţa centrală a Chişinăului s-au aflat şi aderenţii altor 16 formaţiuni politice şi asociaţii din Republica Moldova. Pe pancartele purtate de manifestanţi se puteau citi mesaje de genul "Jos comuniştii!" "Jos dictatura", "Jos ghearele de pe limba şi istoria românilor", "Jos rusificarea", "I love Schengen" şi "comunism = fascism = nazism". Manifestanţii au adoptat o rezoluţie prin care se cere Parlamentului interzicerea, în termen de 48 de ore, a activităţii tuturor partidelor de orientare fascistă şi comunistă din Republica Moldova, precum şi demisia autorităţilor comuniste de la Chişinău. Ei mai vor demisia preşedintelui Voronin şi a guvernului Tarlev. În alte două declaraţii ale Adunării se mai solicită clarificarea dispariţiei deputatului Vlad Cubreacov şi retragerea trupelor ruse din Transnistria, conform angajamentelor luate de Moscova, la summit-ul OSCE de la Istanbul. Liderii Partidului Popular Creştin-Democrat ameninţă că, dacă demisiile nu se vor produce, acţiunile de protest vor continua. În România, cei care au reacţionat primii au fost studenţii basarabeni din Cluj Napoca şi din Bucureşti. Puterea politică se vede obligată să se autocenzureze din pricina interpretării rău voitoare care s-ar putea da oricărei declaraţii de solidaritate cu Basarabia într-un moment în care se pune cu acuitate problema intrării României în NATO cu ocazia summit-ului de la Praga. Ca de obicei, liderul PRM, C.V. Tudor, nu se simte constrâns de nimic. Prin urmare, atât în discursul ţinut în faţa Consiliului Naţional al PRM cât şi la conferinţa de presă organizată ad-hoc, el şi-a reluat teoria cu rămânerea pe dinafara Alianţei Nord-Atlantice în schimbul recuperării Basarabiei. "Este România în măsură să suporte cheltuielile aderării la NATO - 24 de miliarde de dolari în 25 de ani şi zece miliarde numai în primii cinci ani?" s-a întrebat retoric C.V. Tudor. Realitatea este că, oricât de mare ar fi preţul intrării României în NATO, rămânerea ei pe dinafară ne-ar costa mult mai mult. Cât despre Basarabia, situaţia ei este foarte complicată. Victimă a dublului standard occidental, a relei voinţe ruseşti, a prostiei sau numai a nepăsării româneşti, ea n-a reuşit să se edifice pe sine ca stat european după declararea independenţei. În acelaşi interval de timp, Ţările Baltice au creat state unitare, nu federale, şi au obligat minorităţile rusofone să înveţe limbile naţionale. Chiar dacă au fost ceva proteste prin seminarii occidentale, ele au reuşit să atragă investiţii străine, să fie invitate la UE iar în viitorul apropiat şi la NATO. Chiar dacă protestatarii din Piaţa Marii Adunări Naţionale vor învinge, Basarabiei îi va fi foarte greu să se întremeze după o atât de lungă perioadă în care locuitorii ei n-au avut decât experienţa de a fi abuzaţi, ceea ce i-a silit să încerce să supravieţuiască fiind de partea celui mai tare şi a celui care oferă mai mult, indiferent cât ar fi dăunat asta libertăţii şi democraţiei.
Maria Lucia MUNTEANU