|
Cu sprijinul Consiliului judeţean Alba
Un tânăr provenit din Casa de copii și-a pus la punct propria afacere
Se vede că definiţia aceea potrivit căreia "casa de copii nu-i acasă" se dovedeşte în unele cazuri falsă. Pentru că sunt copii care tocmai pentru că nu au rămas în familia naturală reuşesc în viaţă. Astfel, dacă fondul uman al unui copil este de calitate, el se poate forma pentru viaţă şi într-un centru de plasament. Un exemplu în acest sens este cazul lui Ioan Dumitrescu (26 de ani), care a crescut şi a fost educat în Centrul de plasament de la Obreja şi, ulterior, a absolvit o şcoală profesională cu profil de tâmplărie, la Sebeş. După absolvire, timp de patru ani a muncit alături de câţiva întreprinzători în domeniu, prestând diferite munci: şlefuit parchet, montare parchet şi podele, zugrăvit etc. În cele din urmă a decis să stea pe picioarele sale şi să-şi pună la punct propria afacere. Organizaţia "Caritas" a Arhidiecezei romano-catolice din Alba Iulia i-a făcut cadou un motor pentru o maşină de şlefuit parchet, Primăria municipiului Alba Iulia i-a pus la dispoziţie un cadru pentru construirea maşinii respective, iar preşedintele Consiliului judeţean i-a promis tânărului că, atunci când va face dovada seriozităţii sale şi va prezenta maşina de şlefuit în stare de funcţionare, va primi sprijin pentru a obţine autorizaţie şi pentru a demara propria sa afacere.
Promisiunea preşedintelui Augustin Presecan a fost onorată la sfârşitul săptămânii trecute, când tânărul Dumitrescu, după ce a făcut dovada seriozităţii şi îndemânării sale, a primit din Fondul Solidaritatea o sumă de bani suficientă pentru a achiziţiona sculele şi materialele ce-i lipseau. Mai mult decât atât, numeroşi funcţionari din Consiliul judeţean şi din Primăria municipiului l-au ajutat să obţină diferite comenzi, a căror plată îi va permite să-şi dezvolte afacerea şi să-şi îmbunătăţească modul de viaţă. Ioan Dumitrescu este acum dovada vie a faptului că şi tinerii proveniţi din centrele de plasament pot reuşi în viaţă, dacă li se oferă şansa, şi dacă dau dovadă de hărnicie. Întrebat cui datorează succesul său, tânărul ne-a declarat: "Evident, profesorilor mei de la Sebeş şi de la Obreja, care m-au învăţat că prin muncă se poate obţine orice..." (I.H.)
Două culturi rentabile în 2002
Sfecla de zahăr și tutunul
DGAIA Alba recomandă producătorilor agricoli din judeţ cultivarea în anul 2002 a două culturi, care pe lângă faptul că au desfacerea asigurată, permit realizarea de importante venituri băneşti.
Sfecla de zahăr este o cultură subvenţionată cu 250 mii lei/to, ceea ce înseamnă că la producţii de 30-50 to/ha, producătorii agricoli beneficiază de subvenţii cuprinse între 7,5 şi 12,5 milioane lei/ha. Cultivatorii care încheie contracte cu SC Zahăr SA Luduş beneficiază de următoarele facilităţi: sămânţă monogermă certificată şi tratată acordată gratuit *suportarea de către beneficiar a contravalorii transportului din câmp la bazele de recepţie pe distanţe stabilite prin contracte.
Cei care doresc să încheie contracte pot contacta următoarele persoane: zona Aiud, Ana Suciu, telefon 851734; zona Unirea - Ocna Mureş, Patricia Lazăr, telefon 870864, zona Blaj - Jidvei, Ana Muntean, telefon 881090, zona Alba - Sebeş, ing. Vasile Suciu, telefon 851737, 095/498526.
Tutunul este o cultură care poate asigura venituri cuprinse între 27-70 de milioane lei/ha cultivat. Cultivatorii beneficiază de sămânţă, folie de polietilenă, îngrăşăminte chimice şi pesticide pentru producerea răsadurilor şi de 200 kg îngrăşăminte chimice pentru fiecare hectar plantat cu tutun. Cei care doresc să încheie contracte cu SC Tutunul Românesc SA pot contacta următoarele persoane: zona Blaj, Andrei Cotop - Cetatea de Baltă, tel. 886041, zona Sebeş, Gabriela Ghenescu, tel. 094/792157, zona Aiud, Gila Szekei, tel. 866092, Atilla Vass, tel. 866074, zona Unirea - Ocna Mureş, ing. C-tin Pop, tel. 871112, 871131.
Ing. Gheorghe LAZEA, director general al DGAIA Alba
Dragostea frăţească, mai mică decât mila străinilor...
Trei fraţi avuţi l-au lăsat pe mezinul familiei în cea mai cruntă mizerie
•Părăsit de ai săi, fratele mai mic a dormit toată iarna în fosta terasă "Neptun", pe cimentul gol
Poate că nu am fi revenit asupra "cazului Briciu", pe care l-am adus de mai multe ori în atenţia opiniei publice, dacă nu am fi aflat recent nişte amănunte demne de menţionat. Reluăm, pe scurt, povestea lui Cristian şi a Adrianei Briciu, oameni ajunşi în pragul deznădejdii, ducând de pe-o zi pe alta un trai greu de imaginat. Reporterii ziarului "Unirea" i-au descoperit pe soţii Briciu cu câţiva ani în urmă, "cazaţi" într-un cavou din cimitirul Maieri. Reportajul realizat atunci l-a sensibilizat pe un român din Blaj, stabilit în SUA, care le-a oferit celor doi un acoperiş deasupra capului. După plecarea în America a binefăcătorului lor, soţii Briciu au avut nişte neînţelegeri cu gazda lor şi au fost nevoiţi să părăsească locuinţa, întorcându-se în cimitir. De-a lungul timpului, mai multă lume a încercat să-i ajute dar, ca şi cum asupra lor ar fi atârnat un blestem, Cristian şi Adriana nu şi-au găsit locul nicăieri. (Iată numele câtorva dintre cei ce le-au oferit sprijinul: viceprimarul Călin Potor, directorul "Salprest" Petre Constantinescu, profesorul Nicolae Tudor, preotul Nicolae Ignat, d-na Liliana Drăgan, reporterii ziarului "Unirea" etc.). Din păcate, începând din toamna anului trecut ei au rămas din nou pe drumuri, fără nici o sursă de venit (între timp Adriana a născut doi copii ce se află în îngrijire la Leagănul din Alba Iulia). Toată iarna, Cristian şi Adriana Briciu au dormit într-o încăpere dezafectată (o ruină) din incinta fostei terase "Neptun", pe cimentul gol, acoperiţi cu o mână de zdrenţe. Hrană au primit de la unii binevoitori, până când s-a deschis Cantina socială a Arhiepiscopiei ortodoxe, din zona gării, la care au devenit "clienţi" fideli. Chiar în acest moment, când istorisim despre ei, "domiciliul" lor este tot la terasa "Neptun", la un loc cu şobolanii şi câinii vagabonzi...
Recent am aflat însă un lucru care ne-a pus pe gânduri: Cristian Briciu are trei fraţi mai mari, fiecare la casa lui şi cu o situaţie economică stabilă. Un frate este avocat la Sibiu, un altul este poliţist la Alba Iulia, iar o soră (căsătorită şi angajată) este proprietară a unui apartament cu trei camere în municipiul nostru. Nu vrem să insistăm prea mult asupra acestui aspect şi nici să dezvăluim numele celor trei fraţi indiferenţi faţă de soarta mezinului, dar este bine ca lumea să afle acest lucru. Să se ştie că omul ăsta necăjit (oricâte defecte ar avea) are rude de sânge, care ar trebui cel puţin să se intereseze de el şi să-l ajute să-şi găsească un loc de muncă şi un acoperiş deasupra capului. Să fie oare adevărat că dragostea frăţească e mai mică decât mila străinilor? (I.H.)
|