CU OCHII PE MASS-MEDIA
Vocaţia ratării
     De 1 aprilie, mijloacele autohtone de informare în masă s-au întrecut în păcăleli, amestecând uneori ştirile false cu altele dureros de adevărate precum scumpirea pâinii, a uleiului, a luminii şi a benzinei. Îngrijorător ne pare faptul că, oricât de aberante vor fi fost unele ştiri, ele i-au păcălit pe destui compatrioţi, ca dovadă că românii au ajuns în stadiul în care nu-i mai miră nimic. Prin urmare, nu ne-a uimit foarte tare nici prestaţia de marţi seara a senatorului PRM Ilie Ilaşcu în cadrul emisiunii lui Dan Diaconescu de la OTV. Proaspăt reîntors din Basarabia, eroul de acum câţiva ani al românilor de dincolo de Prut şi nu numai de acolo, l-a "turnat" pe Iurie Roşca, eroul de acum al celeilalte Moldove, afirmând că este "un flăcău tare rău cu ochi albaştri", care face jocul lui Voronin şi că Vlad Cubreacov, deputatul PPCD dispărut de câtva timp, s-ar afla undeva într-o ţară vecină, eventual România, după cum a dedus junele Diaconescu. Ilie Ilaşcu a mai declarat că manifestaţiile de la Chişinău sunt finanţate de cercuri interesate ca ţara noastră să nu intre în NATO. Exemplul formaţiilor artistice româneşti, care ar fi concertat în Piaţa Marii Adunări Naţionale sub sigle în formă de flori, ar fi trebuit să înlăture orice dubii privind implicarea României în manifestaţia - maraton de la Chişinău. *Aşa cum se va vedea în continuare, editorialul "Moartea miturilor", semnat de Daniel Uncu în "Cotidianul" din 28 martie, surprinde foarte bine tristeţea şi absurdul pe care le conţin episoade de genul celui relatat mai sus *"Indiferent care ar fi adevărul, cred că marea dezamăgire a unui asemenea conflict între cei doi luptători pentru românism în Basarabia rezidă tocmai în... existenţa conflictului. Basarabia ne doare. Istoria românilor de acolo musteşte grotesc de încercările Imperiului de a o mistifica. Viaţa românilor de acolo tânjeşte după identitatea furată de un regim concentraţionar - ultimul bastion al comunismului în Europa. Basarabia are nevoie de modele. Câţiva oameni şi-au dedicat viaţa idealului naţional. Unii dintre ei au murit. Unii dintre ei au supravieţuit. Alţii au stat închişi. Unii au folosit arma. Alţii, cuvântul şi acţiunea politică. Şi unii, şi ceilalţi cred că au, însă, acelaşi scop. Şi unii, şi ceilalţi au avut şi au un preţ de plătit. Dar preţul cel mai mare îl plăteşte Basarabia! De aceea, conflictul dintre Ilie Ilaşcu şi Iurie Roşca este o nebunie! Indiferent care ar fi motivele. Indiferent care ar fi frustrările. (...) Cioran spunea că deficienţele poporului român nu sunt produsul istoriei sale, ci istoria aceasta este produsul unor deficienţe psihologice structurale. Cât aş vrea să îl pot contrazice acum pe Emil Cioran! Dar nu pot. Nu pot să cauţionez între doi oameni în care românii vor să creadă. Nu pot să cauţionez meschinăria şi spiritul de vendetta. (...) Dacă nu ar fi tragic, ar fi chiar comic! Cred că, dintre toţi, cel mai bine se distrează Kremlinul! NATO bate la porţile flancului sud-estic, iar Iurie Roşca şi Ilie Ilaşcu au un conflict?! Uniunea Europeană face demersuri pentru reabilitarea socio-economică a Basarabiei, iar Iurie Roşca şi Ilie Ilaşcu au un conflict!? Autorităţile de la Chişinău vor să întoarcă istoria în loc şi să şteargă (?) - pe mâna Kremlinului - identitatea naţională a românilor de dincolo de Prut, iar Iurie Roşca şi Ilie Ilaşcu au un conflict!? Aşa se ucid miturile. În nimicnicia şi grotescul conflictelor derizorii la scară istorică. Aşa se ratează şansele popoarelor." *Într-adevăr, aşa stau lucrurile, dar să sperăm că şansele României rămân în continuare la fel de mari pe cât păreau în urmă cu câteva zile, când s-a derulat la Bucureşti reuniunea ţărilor candidate la NATO. Acest subiect a fost abordat în două editoriale consistente apărute în presa de ieri, 3 aprilie. Iată două fragmente *"Ceea ce era doar un vis înainte de 11 septembrie anul trecut este pe cale să devină realitate în noiembrie anul acesta: România urmează să fie băgată în NATO. În lume, în clipa de faţă, se retrasează hărţile pentru acest colţ de Europa. America şi-a schimbat politica externă şi a devenit interesată şi de sud-estul continentului, la frontiera cu fostul spaţiu sovietic. Motivele sale par să ţină în primul rând de necesităţile războiului antiterorist, şi nu atât de situaţia din Balcani, aşa cum ne-am fi aşteptat. (...) Dar nu politica înaltă este importantă pentru românul de rând. Cercurile financiare de la Bucureşti apreciază că intrarea ţării în Alianţa Atlantică va multiplica imediat cu doi sau cu trei valoarea activelor din ţară. Valoarea pieţei româneşti va creşte, fie că e vorba de imobiliare, fie că e vorba de băuturi răcoritoare. Ratingul României va creşte după aderare, ceea ce ar putea însemna mai multe investiţii străine şi mai multe locuri de muncă. Deşi semnalele sunt neaşteptat de pozitive, ţara noastră nu a fost încă invitată oficial în NATO. În mai, la Reykjavik, va avea loc Reuniunea miniştrilor de Externe din statele membre NATO. Acolo, pentru prima dată, se va alcătui oficial o listă pentru valul Praga. Dacă statele aflate pe această listă nu vor avea evoluţii neaşteptate, ele vor ajunge până la Praga. Desigur că România şi nici unul din celelalte state invitate nu vor deveni membri NATO imediat. Va fi fixată o perioadă de tranziţie, de adaptare legislativă şi instituţională. Polonia, Cehia şi Ungaria au fost invitate în NATO la Madrid şi au fost admise oficial abia în '99 la Washington. Dar, din momentul în care un stat este invitat oficial în NATO, schimbările sunt semnificative. Cel mai mare pericol pentru România de astăzi ar fi să se mulţumească cu semnalele pozitive primite până acum. Încă nu am trecut Atlanticul. Economic şi politic, România trebuie să-şi amplifice eforturile ca şi cum aceste semnale nici nu ar exista. (Bogdan Chireac în "Adevărul") *"Dilema lui Adrian Năstase este cât se poate de dură. Să îndeplinească programul guvernamental cu care s-a angajat în faţa Parlamentului sau să îndeplinească cerinţele integrării în NATO şi angajamentele luate faţă de FMI în octombrie. Cu UE este ceva mai lejer. Anul 2007 e departe. Deschiderea unor noi capitole nu e un capăt de ţară. E doar începutul unor discuţii, nu ne costă mare lucru. Putem practic să ne angajăm la orice. Conform mentalităţii româneşti, ne decurcăm după aia, vedem noi. Urgenţele sunt însă din zona FMI şi mai ales NATO. Aici calendarul este strâns de tot. Crearea "celulei de criză" la Guvern care să urmărească pe ministere marşul spre Praga arată că miza a fost înţeleasă. Orice timp mort poate fi fatal. Imaginea proastă ante 2000 a PDSR (azi PSD) a alimentat multe reticenţe occidentale. De unde accentul marcat pe politica externă, pe recunoaşterea internaţională în primul an de guvernare. Dar asta a avut şi are un preţ mare în politica internă. Dacă vrei să câştigi bunăvoinţa celor pentru care ai exprimat neîncredere în diverse ocazii, ai de făcut nişte eforturi. Trebuie chiar să te arăţi uneori mai catolic ca papa. Pentru a anula deficitul de imagine măcar. Concret, trebuie renunţat la programul de stânga, de conservare a economiei de stat, de protecţie a categoriilor defavorizate. Ce are economia nevoie este accelerarea privatizării. Lucru cerut insistent din exterior Bucureştiului. Altfel spus: mai mult capitalism, nu mai puţin! Este o răsturnare radicală a tot ce s-a promis în toamna lui 2000. În faţa acestor probleme este pus Guvernul. Să vii pe un program conservator şi să fii împins de la spate de evenimente, de cerinţele brutale ale realităţii, să faci reforme asta da ironie a istoriei (...) În ultima vreme, Năstase pare că s-a decis. Nu ştiu cât avem de-a face cu declaraţii pentru presă, cu convingeri sau calcul politic. În fond, pe cine interesează asemenea detalii? Ce interesează este aplicarea consecventă a unui program de reforme, îndeplinirea standardelor NATO şi a angajamentelor luate faţă de FMI. Deocamdată ar ajunge. Cât despre electoratul pierdut undeva pe drum, asta e altă socoteală. O vom vedea în sondaje". (Stelian Tănase în "Cotidianul")
Maria Lucia MUNTEANU