Cine se teme de Ioana Maria Vlas?
     Pe lângă primele salariaţilor din marile regii ale statului, portbagajele pline cu carne de miel, licori de luat minţile şi alte delicatese destinate funcţionarilor cu ranguri mai mici sau mai mari, iepuraşul le-a adus românilor un serial cu Piedone luptându-se prin pieţe cu preţurile ouălor şi cartofilor. Aţi ghicit, această minune-transmisă insistent de mai toate posturile de televiziune cu specificarea că "simpla prezenţă a lui Piedone în piaţă a scăzut preţurile cu 5000 de lei" - a durat cam trei zile. Cel mai bun argument e faptul că, începând cu această săptămână, se vor înregistra noi creşteri de preţuri, de până la 70% la băuturile spirtoase şi de până la 7 % la bere. Dacă această taxă pe vicii n-ar fi tocmai o catastrofă, celelalte scumpiri, în schimb, ar fi reclamat prezenţa şi eficienţa lui Piedone căci energia, benzina, apa, carnea şi cafeaua au ajuns stupefiant de scumpe. Aproape ca stupefiantele, de fapt. În această lumină confiscările de mărfuri din pieţele bucureştene şi distribuirea lor către cetăţeni, făcute cu surle şi trâmbiţe în Săptămâna Patimilor, apar ca nişte măsuri cu caracter propagandistic, încălcând chiar legile statului. Asta ca să nu mai vorbim de legile economiei de piaţă. O măsură cu adevărat sănătoasă ar fi fost, desigur, încurajarea producătorilor prin acordarea de facilităţi reale, nu simulate.
     Să nu creadă cineva, Doamne fereşte, că am fi împotriva controalelor. Din contră. Normal ar fi însă ca acestea să fie făcute în permanenţă de către cei în drept şi nu doar din Paşti în Crăciun. Cu alte cuvinte, să iasă din zona spectacolului propagandistic şi să intre în aceea a normalităţii. Pe de altă parte, ar fi timpul ca autorităţile să înceapă cu adevărat lupta împotriva marii corupţii care ne ţine pe loc de 12 ani şi pune sub semnul întrebării integrarea României în structurile euroatlantice. Chiar dacă ea nu se livrează vederii foarte uşor, efectele se resimt la tot pasul. Din cauza marii corupţii şi a jafurilor adiacente bugetul arată ca un copil subnutrit, birurile sufocă cetăţeanul iar nivelul de trai al acestuia s-a prăbuşit catastrofal. Ce fac Guvernul, Parlamentul, Preşedinţia, Poliţia, Procuratura pentru a stopa marea corupţie? O scaldă pentru că inamicul este o întreagă ţesătură de relaţii, prietenii, obligaţii, în care sunt prinşi mulţi dintre cei abilitaţi să facă legi în sprijinul cetăţeanului sau să le aplice, dar care se folosesc de poziţiile lor pentru a-i proteja pe marii corupţi, de pe urma cărora se aleg cu vile, cu sponsorizări, cu o mulţime de alte privilegii pentru ei şi pentru clanurile din care fac parte. O dovadă de ultimă oră a furnizat Ioana Maria Vlas, preşedinta (de faţadă) a SOV Invest şi FNI, care a anunţat prin avocatul ei că vrea să-şi negocieze predarea. Contrară intereselor celor 300.000 de păgubiţi, reacţia autorităţilor române ridică mari semne de întrebare privind autenticitatea dorinţei lor de a o captura pe Ioana Maria Vlas. Astfel, sub pretextul că avocatul israelian care susţine că este mandatat de Ioana Maria Vlas să negocieze predarea acesteia nu pare un tip serios, iar cererea sparge tiparele, nimeni nu mişcă un deget. De fapt, poate că ar trebui înţeleşi şi şefii IGP care ştiu prea bine că o spovedanie a Ioanei Maria Vlas ar pune în dificultate multă lume bună.
Maria Lucia MUNTEANU