(In)Justiţia banilor negri
     Tot mai mulţi români se întreabă (retoric uneori) dacă actul de (in)justiţie din ţara noastră este direct proporţional cu banii pe care îi au infractorii în conturile profesionale, bani care provin de cele mai multe ori tot din furturi de "calibru greu", delapidări de firme, în general de stat, devalizări de bănci sau a unor fonduri naţionale cum ar fi FNI ori SAFI. Întrebările lor devin însă certitudini dezolante când văd oameni ca Răzvan Temeşan - groparul BANCOREX - care zburdă de acum liber... de sarcini penale, care mai are şi tupeul să solicite zeci de mii de dolari despăgubiri din partea statului român adică pe undeva tot din banii contribuabilului român. Banii lor mulţi şi negrii merg în buzunarele avocaţilor renumiţi (pentru că fiecare are dreptul la o apărare după... buget), avocaţi care renunţă chiar şi la haina politică a puterii cum este cazul lui Antonie Iorgovan - părintele Constituţiei - pentru a-i apăra pe corupţi, contra unor onorarii grase. Este adevărat că cele mai grele cazuri sunt cele economice pentru că şi lupta este total inechitabilă, pe de-o parte a "bării" justiţiei aflându-se oamenii cu bani mulţi iar de cealaltă parte instituţiile oficiale ale statului, poliţie, parchet, care sunt la un pas de... faliment, instituţii care nu au bani să plătească expertizele necesare în asemenea procese de "first class": instituţii unde influenţa politică bate de multe ori legea, unde interesele personale sau ale anumitor grupuri de interese sunt prioritare. Spre exemplu, într-un raport al Curţii de Conturi din România, în ultimii 7 ani, parchetul a lăsat nesoluţionate un număr de 154 de dosare, cu un prejudiciu de peste 1500 miliarde de lei! NUP sau SUP, rezoluţii la îndemâna oricui, ori dosare păstrate până când faptele erau prescrise, nu mai reprezintă de mult excepţia de la regulă! Într-adevăr este mult mai uşor să judeci hoţul sau criminalul ori violatorul dar şi delictele economice, fraudele, actele de corupţie sunt în fond tot o crimă, o sfidare la adresa milioanelor de români.
     Dar iată că după o lungă perioadă de alchimie în scandalul FNI, după ce FNI-iştii au blocat străzi, au protestat până la epuizare fizică, financiară şi psihică, o voce "suavă" a fostei nr. 1 al fondului şi-a făcut spectaculos şi neaşteptat apariţia stârnind valuri şi... vânturi în aceste zile. Este vorba de Ioana Maria Vlas care se ascunde de mai bine de un an şi jumătate în Israel şi avocatul său Yoram Sheftel, care a venit să negocieze cu autorităţile române reîntoarcerea d-nei Vlas în România. Deocamdată, doar presa s-a arătat receptivă la această prezenţă controversată şi contestată. Oficialităţile spun că nu au ce să negocieze, avocaţii români şi reprezentanţii Parchetului General îl... recuză. Pe lângă tertipurile avocăţeşti, Yoram Sheftel a lansat o provocare: se tem autorităţile române de informaţiile pe care le deţine Ioana Maria Vlas? Pe cine pune în pericol sau din contră, pe cine pune la adăpost o posibilă mărturie a "mamei FNI"? Cu siguranţă că Ioana Maria Vlas cunoaşte toate dedesubturile scandalului FNI-SOV şi foarte multe despre Sorin Ovidiu Vântu, cel care a desemnat-o în fruntea fondului cu puţin timp înainte ca acesta să cadă. Cert este că după istoria iscată în vara anului 2000, când a căzut FNI, S.O. Vântu nu a fost "deranjat" să dea vreo declaraţie. De asemenea, după un alt scandal, cel legat de căderea Băncii de Investiţii, acea unitate bancară "consiliată" de actualul preşedinte al Senatului României, Nicolae Văcăroiu, Maria Vlas ar putea spune multe. Alte nume grele care se leagă de afacerile lui SOV sunt Radu Timofte, şeful SRI sau Gheorghe Fulga, şeful SIE. Îşi negociază cineva funcţiile sau înaltele poziţii publice şi politice?
Dana MOTREANU