Se teme PSD de adevăr?
     Megascandalul FNI, de la a cărui cădere un popor de oropsiţi aniversează doi ani, îmbracă haina celei mai halucinante fraude din câte s-au putut naşte în România în cei 12 ani de libertate şi democraţie. O ţară întreagă s-a scandalizat, a ieşit în stradă, a cerut răspicat să afle unde sunt banii pe care amărâţii i-au depus la FNI şi nimeni n-a clătinat un deget pentru a afla şi a restitui măcar o parte infimă din banii duşi pe apa sâmbetei. Culmea aberaţiei şi a absurdului este că dispunem de toate dovezile pentru a descâlci această veritabilă escrocherie, dar ne facem că plouă. Să zicem că Maria Vlas ascunsă în Israel, fiind cetăţean evreu, a plecat cu paşaport în regulă la Tel Aviv, unii spun că ar fi fost condusă la avion chiar de Dudu Ionescu, ministrul de Interne al fostei puteri cederisto-usedisto-udemeriste. Cu alte cuvinte, admitem ideea, că fosta putere înlăturată în urma alegerilor din 2000 avea tot interesul să îngroape această monstruoasă poveste cu falimentul FNI şi evaporarea celor peste 300 milioane de dolari. Dar se pune întrebarea şi aici e marea bubă, de ce n-a luat la puricat acest dosar fabulos actuala putere, care avea tot interesul să facă dreptate, lumină, ba mai mult, să-şi facă imagine, capital politic? Simplu. Se ştie cu musca pe căciulă. Altfel nu se explică această tăcere suspectă, acest non-combat ca să folosim un termen drag mafioţilor din lumea fotbalului.
     Va să zică, vine la Bucureşti şi se pune la dispoziţia poliţiei, parchetului acest inflexibil şi hârşâit avocat de talie mondială Yoram Scheftel pentru a spune unde sunt banii FNI-ului şi nimeni nu vrea să stea de vorbă cu el. În plus, Maria Vlas, cel mai mediatizat personaj al acestor ani, trimite şi ea o casetă video în care spune că vrea să vină acasă şi să declare adevărul în legătură cu banii furaţi de la FNI. N-a băgat-o nimeni în seamă. Pentru că s-ar fi temut, fireşte, de ceea ce ar fi dezvăluit aceasta. Ba s-a mai ivit o ocazie pentru aducerea în ţară a Mariei Vlas. Se ştie că este vorba de arestarea la Bucureşti a cetăţeanului israelian Ofer Maximon urmărit internaţional pentru fraudarea unei bănci cu suma de 50 milioane de dolari. Firesc, a fost avansată ideea predării sale la schimb cu Vlas. Dar poliţiştii români au spus că nu este posibil acest lucru, chipurile, Legea israeliană nu permite extrădarea propriilor cetăţeni, şi de aceea nu pot fi aduşi la Bucureşti nici Vlas, nici Shimon Naor, nici Sorin Beraru, pentru că toţi au cetăţenie israeliană. Vorbe de adormit naivii. Lucrurile stau cu totul altfel. Din 1999, legea invocată de poliţişti a fost modificată, astfel că aducerea în ţară a Mariei Vlas era posibilă oricând din momentul aprobării cererii de extrădare. România - alias Puterea nu a înaintat la Tel Aviv o asemenea cerere. Pentru că nu era interesată. Alte state ca SUA, Canada şi Rusia au beneficiat de această lege. România nu. N-a vrut, ce mai încoa şi încolo.
     Şi culmea ironiei, escrocul Sorin Beraru îşi permite, deşi era urmărit general şi internaţional să se prezinte la o întâlnire a lui Năstase cu oameni de afaceri israelieni şi să dea sfaturi despre cum trebuie privatizată economia românească. Şi astfel de dărâmători de bănci se găsesc destui ascunşi prin Costa Rica, Olanda, Suedia sau în alte părţi. S-a luat legătura cu poliţiile din aceste ţări? Unde este apoi Dinulescu, prădătorul de la Bankcoop? Cum au fugit şi s-au ascuns aceştia exact la momentul în care au izbucnit scandalurile, de nu-i mai găseşte nimeni? Nu se găsesc pentru că nu se vrea. Escrocheria FNI şi a altor instituţii financiar-bancare este "opera" unor indivizi care au o puternică legătură cu structurile Puterii, care se face că n-aude şi nu vede, ba mai mult împiedică pe toate căile aflarea adevărului. Şi măcar de s-ar opri corupţia aici şi tot ar fi ceva. Dar ea creşte ca o ciupercă atomică.
Gheorghe JURCĂ