Cârcoteala şi ţara reală
     Crime, sinucideri, beţii, violuri, incendii, tâlhării, blaturi, furturi, bătăi, scandaluri politice, bancare, financiare, sexuale etc. Iată doar câteva din "evenimentele" cu care îşi încep, de obicei, emisiunile televiziunile noastre, de stat sau private. Este o imagine de coşmar, ce vine să dea impresia sau mai corect spus imaginea că ţara aceasta este sălbatică, neguvernabilă, una în care domnesc haosul şi anarhia, legea bunului plac în general. Bombardamentul acesta mediatic, circul şi cârcoteala care se fac pe micile ecrane, acolo unde politicienii, guvernanţi sau parlamentari, fac streaptease verbal şi ne dau lecţii teoretice despre cât de bine ar duce-o românii dacă ar fi ei marii şefi ai ţării, când în fond nu sunt în stare nici să facă o lege bună (vezi legea Fondului funciar, care se modifică din an în an) este specific acestei perioade de tranziţie, de care nu au scăpat nici televiziunile noastre.
     Am fost în unele ţări din Europa şi ca ziarist am urmărit în mod special cum se derulează programele TV într-o ţară capitalistă. De fapt şi cititorii noştri au acum posibilitatea de a "butona" aproape orice post de televiziune din Europa. Câte din ele îşi încep însă emisiunile cu scene din lumea drogaţilor, fenomen ce bântuie chiar şi în ţări cu o civilizaţie de înaltă clasă, cum este de exemplu Elveţia. Timp de o lună de zile cât am stat în această ţară nu am văzut nici o imagine cu sau despre drogaţi, deşi în fiecare seară pe sub podurile din marile oraşe puteai vedea scene de groază, cu zeci şi zeci de tineri ce îşi trăgeau doza de otravă. Televiziunile însă nici nu-i băgau în seamă şi la nici un telejurnal nu am văzut imagini şocante de acolo. Şi aceasta pentru că Elveţia reală, ţara adevărată, nu era cea de sub poduri. Aşa cum nici România adevărată, ţara reală, nu este aceea de pe ecranele televizoarelor ce se întrec în a ne informa despre toate relele ce se întâmplă în această minunată ţară. Nici o televiziune din alte ţări, în care bandele de gangsteri şi jafurile, ori crimele sunt poate mai frecvente şi mai urâte ca la noi, nu procedează în acest fel. De micile găinării şi ţigănii nu se ocupă nici o televiziune serioasă. Se ocupă însă poliţia, care într-adevăr, face ordine şi curăţenie dar nu cu atâta reclamă şi publicitate agresive ca la noi.
     Dar, ce să facem, televiziunea este şi ea în tranziţie, înţelege şi ea libertatea cuvântului şi a imaginii, aşa cum o înţeleg cam toţi românii, care fac ce doresc în numele libertăţii şi mai ales ce este mai uşor şi mai convenabil, mai comod (fără prea multă trudă, ori imaginaţie) şi de ce să nu o spunem, fără cap, adică fără a selecta ceea ce este cu adevărat important şi mai ales nou pentru opinia publică. Şi noutăţi sunt multe mai ales pe frontul economiei de piaţă, care, iată, de 2 ani încoace are un drum ascendent, o imagine nouă, pozitivă, pe care le văd, din păcate, mai mult străinii, ce descoperă, cu surpriză, că România reală este cu totul alta decât cea de pe ecranele televizoarelor noastre. O Românie totuşi curată, frumoasă, harnică, înţeleaptă, ca şi poporul ei mândru, muncitor şi răbdător. Pădure, respectiv ţară fără uscături nu există însă. Păcat că pe televizoarele noastre se văd doar uscăturile!
Gheorghe CIUL