Democraţia în pericol?
     Revin ca un vechi gazetar care a fost silit ani de-a rândul să scrie numai după calapoadele şi cenzura comunistă, cu binecunoscutele sale poncife, în care adevărul trebuia ascuns, cifrat sau pur şi simplu eludat, la ceea ce am scris nu de mult pe spaţiul editorialului, cum că presa este pusă la zid. Pentru orice articolaş cât de cât mai curajos ţi se băga pumnul în gură, iar mai marii propagandei îţi imputau că scrii pentru Europa liberă. Noi, condeierii trebuia să generalizăm experienţa pozitivă, să aducem elogii fruntaşilor în producţie, harnicilor agricultori, celor de pe şantiere, "responsabili cu fericirea". Iară, a dat Dumnezeu să se schimbe necazul vremurilor în România, presa să poată respira în voie, să arunce peste bord limbajul de lemn, să fie liberă şi să spună adevărul, să critice acolo unde este cazul, pentru că nicăieri în lume lucrurile nu merg bine aşa cum ar trebui. Şi apoi mass-mediei îi repugnă să tămâieze, să facă exerciţii de obedienţă în faţa Puterii. Pentru că oricât de multe treburi ar face pentru binele ţării şi poporului, tot mai rămâne ceva de făcut. Desigur, relaţia Putere-presă (adesea superputere) nu este întotdeauna cea mai amiabilă, nu este lipsită de asperităţi, de ranchiună, priviri chiondărâşe, cum ar spune neica alegătorul, care între Putere şi presă alege întotdeauna presa. De ce? Pentru că încearcă să-i apere interesele, să-l informeze corect asupra mersului treburilor în stat, în comunitatea din care face parte.
     Ar fi multe de spus de ce ziarele, în principal, sunt citite de multe ori cu sufletul la gură, dar nu vrem să tăiem presa. Căci şi aşa războiul declanşat de Putere împotriva ei este unul rece, raporturile sunt inospitaliere. Practic, există o hărţuire a presei comandată de sus, chiar de la preşedinţie. Ca să nu mai vorbim de zelosul apărător al PSD, deputatul Ion Mircea Paşcu, care a clocit un proiect de lege privind dreptul la replică. Adică, orice ar scrie presa ce nu convine, nu e pe gustul Puterii, este nevoită să găzduiască dreptul la replică, în care cei incriminaţi să se disculpe. Pesediştii, udemeriştii (care fac adesea pe gentlemanii, pe europenii) şi peremiştii, luaţi şi ei în vârful baionetei de ziarişti pentru extremismul lor deşănţat, şi-au dat mâna cavalereşte şi au votat cu zâmbetul de Iudă pe buze Legea proiectului Paşcu despre care s-au scandalizat cei de la UE şi NATO. Păi stimaţi domni ai legislativului, ar trebui să ştiţi că acest veninos proiect va fi până la urmă o piedică la intrarea noastră în NATO. Ce veţi mai zice atunci? Pe cine o să daţi vina? Tot pe presă? Culmea, s-a cotrobăit adânc prin documentele UE pentru a se găsi paragrafe, interpretări care să vină în sprijinul votării proiectului şi nu s-au găsit. Excludem, fireşte, de aici acele calomnii aduse unor înalţi funcţionari ai statului, dar pentru aşa ceva există un cod penal. Din păcate, s-a făcut tot ce este avocăţeşte posibil, speculaţii, învârteli procedurale, minciuni şi cuvinte sforăitoare pentru a se vota, deşi Puterea promisese în stilu-i caracteristic că va peria legea de prevederile aberante şi anticonstituţionale. Ipocrizie! Cinism!
     Vechea ură faţă de ziarişti a răbufnit din nou, toţi pediştii făcând front comun cu gladiatorul anti-presă, Paşcu. Cei care deţin frâiele puterii nu le convine ca presa să dezvăluie mari scandaluri cu privatizarea, cu scurgerea în găurile negre a banilor de la bugetul de stat, cu marile cazuri de corupţie, cu atâtea şi atâtea altele care deteriorează la diferite paliere sociale noţiunea de cinste, corectitudine, dreptate, adevăr, etc. Cică, presa trebuie controlată juridic, ea nu mai trebuie să fie o putere, să inhibe celelalte puteri. S-a adoptat o prevedere extrem de periculoasă, care pune sub semnul îndoielii însăşi procesul democratic din România. "Ziariştii, se spune în această lege, pot fi hărţuiţi prin instanţe şi ameninţaţi cu procese penale, chiar dacă publică dreptul la replică". Aşadar, se pare că se va duce pe apa sâmbetei şi ultima speranţă a celor nedreptăţiţi. Va fi oare România mai democratică cu acest proiect de lege? Noi zicem că nu! Vom da chiar înapoi!
Gheorghe JURCĂ