Merite de partid şi de stat
     Îi auzi pe mulţi confraţi întrebându-se dacă trăim normal, dacă suntem normali, dacă România cea de toate zilele are nevoie de oameni care să descopere că pot avea încredere unii în alţii, adică oameni de valoare. Pe zi ce trece ni se întăreşte senzaţia că ne lipsesc oamenii de valoare, acei oameni morali care se bat pentrul triumful adevărului şi al dreptăţii, pentru ideea de bine. Există din nefericire tot mai puţini oameni generoşi, capabili să facă bine celor din jur. Şi dacă ne aruncăm privirea spre vârful piramidei politice: parlament, guvern, justiţie, atunci concluziile sunt şi mai dezastruoase. Acolo s-au aciuat conform blestematului de algoritm, oameni fără coloană vertebrală, obedienţi, servili până la umilinţă faţă de cei care i-au promovat. Aşa-zişii oameni de bine, în stare să se sacrifice pentru prosperitatea naţiunii, au dispărut ca specie. Se mai găsesc ici colo câteva rare exemplare. Un om care a dat impresia că va face o frumoasă figură este premierul Adrian Năstase, posesorul unui limbaj plăcut, un om bine intenţionat şi care, slavă Domnului, a expectorat munţi de declaraţii de bună intenţie, dar care au rămas doar simple rostiri oratorice. Pentru că e înconjurat de mediocrităţi care au doar merite de partid şi de stat. D-l Năstase n-a remaniat nimic din ceea ce au făcut predecesorii lui. Domnia sa a descoperit virtuţile stilului miştocăresc, dar soluţia este epigonică în comparaţie cu miştocăreala lui Vadim Tudor sau Traian Băsescu. În loc să comunicăm mesaje clare, ajunge o exprimare în care luarea peste picior şi ameninţarea în formule comico-ironice dau impresia că persoanele sus puse sunt sigure de soliditatea situaţiilor lor. Straniu, absolut straniu, dar dl. Năstase e adeptul retoricii unui politician care se află în opoziţie cu instituţiile puterii. Stilul său a fost imitat de ministrul Apărării care a emis un comunicat hazliu stârnind valuri uriaşe în presa internaţională. După cum un om de paie s-a dovedit şi ministrul Agathon, iar mister "Manivelá", nume sub care este cunoscut ministrul Transporturilor, Miron Mitrea, nu mai e în stare să se exprime normal din cauza acidităţii pe care i-o produc la stomac replicile lui Traian Băsescu. Dar ca să găseşti oameni buni, de valoare, trebuie să fii deprins să-i cauţi. dacă pleci de la premisa că toţi sunt ticăloşi, oportunişti, duplicitari, secături, ratezi orice şansă de a te întâlni cu oameni cumsecade şi viaţa devine imposibilă. Şpăgari, mitomani, clientelari, comisionari, îmbârligaţi în tot felul de afaceri mafiote, murdare, foşgăiesc pretutindeni. Ajungi să crezi că nimeni în jurul nostru nu mai are în el un grăunte de bunătate, de moralitate. Mai în glumă, mai în serios, ne vine să ne uităm în oglindă să vedem dacă suntem noi înşine cinstiţi, morali, igienici mintal. Avem impresia că am căzut în prostul obicei de a vedea în jurul nostru numai lichele, oameni care nu ştiu să descopere că pot avea încredere unii în alţii, dar şi încrederea opiniei publice în oamenii de valoare. Acest proces s-ar putea implementa mult mai repede fără a fi nevoie de zeci de ani, dacă încrederea în valori ar fi transmisă de la vârf în jos. Din păcate, la noi există o politică de partid ce copiază exclusivismul răposatului pcr şi care de 12 ani încoace se face că nu-i vede pe cei care nu sunt cu noi sau cu ai noştri. Oameni de valoare, independenţi sau tehnocraţi nu sunt bine văzuţi în România. De regulă sunt ignoraţi pentru a satisface clientela proprie. Cum vine la putere un partid, cum cere o listă pentru funcţiile posibile, ba mai inventează şi funcţii noi pentru a asigura o răsplată de la buget pentru merituoşii partidului. Această îndeletnicire politică se manifestă la toate palierele vieţii administrative. Tot ce e funcţie în România a ajuns obiect de tranzacţie politică şi de lanţ al slăbiciunilor.
Gheorghe JURCĂ