CU OCHII PE MASS-MEDIA
Contraspionaj şi poliţie politică
     Un scandal cât casa a izbucnit miercuri în Ungaria după ce, la somaţiile presei, premierul socialist Peter Medgyessy a recunoscut că a fost ofiţer de contraspionaj, cu 20 de ani în urmă. Cu o zi înainte, cotidianul de dreapta "Magyar Nemzet" publicase fotocopia unui document, datat martie 1978, prin care ministrul de interne din acea vreme propunea promovarea la gradul de locotenent major a unui agent secret, identificat prin numele său de cod, care lucra în serviciul de contraspionaj şi care ar fi fost nimeni altul decât actualul premier. După ce iniţial a negat această acuzaţie, declarând că documentul este un fals, premierul s-a văzut nevoit să-şi schimbe poziţia. "Am lucrat ca ofiţer de contraspionaj între 1977 şi 1982, în Ministerul de Finanţe, pentru a permite Ungariei să se alăture Fondului Monetar Internaţional, a declarat, în Parlament, primul-ministru. Pe de altă parte, întrebat de un reporter al postului naţional de radio cum vede consecinţele pe plan internaţional ale acestor dezvăluiri, premierul Medgyessy a răspuns: "Dacă ne uităm mai bine vom vedea că sunt mulţi politicieni marcanţi care au lucrat în structurile de comandă ale unor servicii secrete. A existat un preşedinte american care a fost directorul CIA (cazul lui George Bush senior - n.r.) sau există un şef de stat care cândva a lucrat sub acoperire la o ambasadă (cazul lui Putin - n.r.). Aceste activităţi nu sunt condamnabile. Ceea ce este condamnabil într-o democraţie este activitatea de poliţie politică". *În fond, premierul Ungariei are dreptate, chiar dacă opoziţia din Ungaria îi cere capul. La noi, unde lucrurile merg mult mai prost decât în Ungaria, o Buruiană din PRM, partid care nu face nici un secret din "afinităţile" sale cu fosta Securitate, cere capul a trei membri CNSAS, Andrei Pleşu, Mircea Dinescu şi Horia Roman Patapievici, primii doi foşti dizidenţi, acuzându-i (în calitatea ei de vicepreşedinte al Comisiei SRI din Camera Deputaţilor) că ar avea legături cu unele servicii secrete străine (agenturi pre limba cârmaciului). "După ce vom publica listele cu ofiţerii care au făcut poliţie politică, eu voi da publicităţii în mod oficial dovezile pe care le am că cei trei sunt reprezentanţi ai serviciilor secrete străine, astfel încât instituţiile statului să se sesizeze şi să-i scoată pe aceştia din Colegiul CNSAS", a ameninţat madam Buruiană. Şantajul l-a scos din sărite pe Mircea Dinescu, acesta declarând că, probabil, anunţul CNSAS privind publicarea iminentă a unei liste cu ofiţeri care au colaborat cu poliţia politică "a creat panică în PRM, partid burduşit cu foşti securişti". "Înseamnă că lista noastră, pe care o deţine cu siguranţă şi Comisia SRI, nu conţine nume de simpli pensionari care sparg seminţe în Cişmigiu. Iar faptul că o membră a comisiei se exprimă ca o ţoapă, cu un limbaj agramat, dă măsura politichiei din România. Declaraţiile ar trebui să-l pună pe gânduri pe premierul Năstase deoarece acest gen de poziţii ne-ar putea integra în cel mai bun caz în Pactul de la Varşovia", a mai spus Mircea Dinescu. * Acest scandal are darul de a repune pe tapet un altul, izbucnit după publicarea listei celor 13 personalităţi urmărite de SRI în 1991. E vorba de faptul că şeful Parchetului Curţii Supreme de Justiţie a cerut spargerea fişetului generalului Dan Voinea, fostul şef al Parchetelor Militare, pe motiv că o serie de documente ar fi trebuit să stea în altă parte. Generalul Dan Voinea este suspectat că ar fi dat presei respectivul document SRI. Nimeni nu a negat veridicitatea documentului, iar singura îngrijorare a autorităţilor pare a fi publicarea lui în presă. Chiar dacă este vorba despre evenimente petrecute acum unsprezece ani, miza recentelor dezvăluiri este enormă. Urmărirea de către serviciile secrete postcomuniste a unor lideri politici şi civici s-a făcut în stilul fostei poliţii politice comuniste. Continuarea acelor practici totalitare sau cel puţin autoritare în noul regim aruncă o lumină proastă inclusiv asupra prezentului. Mai multe personalităţi politice, culturale, mediatice, din zona afacerilor şi a societăţii civile, s-au plâns în ultima vreme că sunt urmărite, li se ascultă telefoanele, iar reacţia oficialităţilor a fost de a nega. Se cereau dovezi care sunt greu de furnizat. Acum unsprezece ani, când au existat plângeri asemănătoare, SRI şi alte servicii secrete au negat, conform tradiţiei. Generalul Voinea a mai declarat că în fişetul său se află şi disjungeri din dosarele privitoare la evenimentele din decembrie 1989 care au avut loc la Sibiu, Cluj, Timişoara, şi Bucureşti (în particular la Radio şi Televiziune). După cum a semnalat presa, este vorba de dosare cu un interes major pentru rudele îndoliate ale celor care au fost omorâţi acum aproape treisprezece ani persoane rămase nepedepsite. Pentru că şi-a păstrat dosarele în propriul fişet, Voinea a fost dat de Joiţa Tănase în verificarea procurorilor-inspectori. * În opinia analistului politic Dan Pavel, "ca şi în cazul procurorului Panait, cazul acesta este extrem de complicat, întrucât conduce către nucleul dur al poliţiei politice. Este vorba despre cei care au făcut poliţie politică şi pe vremea comunismului, au continuat în primii ani după Revoluţie şi există motive să credem că o fac şi acum. Ei sunt deţinătorii secretelor Revoluţiei, ai alegerilor manipulate, ai mineriadelor, ei sunt cei care au fost folosiţi de către Putere (înainte şi după 1996, înainte şi după 2000) în operaţiunile secrete murdare de tip "bani pentru partid" (cum este şi cazul Tărău) sau "bani pentru zile negre". Este vorba despre o încrengătură de interese care străbate şi transcende partidele politice, serviciile secrete, administraţiile centrale şi locale, mediile de afaceri şi grupările mafiote. Este vorba despre corupţia de partid şi de stat, la care s-a referit şi ambasadorul SUA la Bucureşti, Michael Guest, într-un mod extrem de insistent. La vremea respectivă, am semnalat falsitatea poziţiilor oficiale care îi dădeau formal dreptate ambasadorului, dar care au continuat să patroneze sistemul oficial şi neoficial al corupţiei. Dacă am încerca să facem modele de simulare a relaţiilor dintre puterea comunistă şi serviciile sale secrete, ar fi posibile trei situaţii. Prima a fost subordonarea completă a serviciilor de poliţie politică faţă de partidul comunist. A doua a fost relativa independenţă a serviciilor, care după prăbuşirea comunismului a continuat ca tendinţă, iar în prezent a dus la situaţii încâlcite de interese în raport cu grupările criminale transfrontaliere. A treia situaţie este cea în care serviciile secrete au controlat de fapt partidele comuniste, motiv pentru care prăbuşirea sistemului a fost controlată strict iar capitalismul şi democraţia liberală nu au prins rădăcini temeinice. Poate că, dacă vom încerca să gândim mai mult asupra tipologiei, vom avea răspunsul cu privire la motivele pentru care totul a mers în România pe dos. Opinia publică dă vina pe politicieni, dar poate că responsabilii trebuie căutaţi în altă direcţie".
Maria Lucia MUNTEANU