|
Pogorârea Duhului Sfânt (Rusaliile)
Domnul nostru Iisus Hristos, înainte de a se înălţa la cer, a poruncit apostolilor Săi să nu se despartă de Ierusalim, ci să aştepte făgăduinţa Tatălui, pe care au auzit-o de la El. Care era această făgăduinţă? Că le va trimite pe Duhul Sfânt, pe Duhul adevărului, care de la Tatăl purcede şi care le va fi mângâietor şi-i va învăţa tot adevărul. Această bună făgăduinţă s-a împlinit în duminica a opta după preaslăvita Înviere a Domnului - Sfinţii apostoli erau adunaţi într-un foişor din Cetatea Ierusalimului. La un moment dat, fără de veste, s-a auzit, din cer venind, un sunet asemenea unei suflări de vifor, care a umplut toată încăperea unde stăteau apostolii Domnului şi, deasupra capului fiecăruia, au apărut nişte limbi ca de foc: era pogorârea peste apostoli şi pătrunderea într-înşii a Duhului Sfânt. Astfel, fraţi creştini, s-a împlinit făgăduinţa Tatălui, pe care apostolii o auziseră de la Domnul lor, când încă El era cu ei. Minunat fapt pogorârea aceasta a Duhului Sfânt, pe care noi o prăznuim duminică. Minunat şi cu cele mai fericite urmări: adică, sfinţii apostoli, după ce au primit într-înşii pe Duhul Sfânt trimis lor de la Hristos Domnul, s-au schimbat până-n străfundul fiinţei lor: au devenit tari, tari de tot în credinţă, plini de însufleţire, de sfânt curaj, de sfântă îndrăzneală, de duhovnicească putere, în aşa fel încât oameni simpli au reuşit să săvârşească cea mai reală, cea mai - de ce nu? - revoluţionară lucrare: răspândirea învăţăturii creştine şi înfiinţarea celui mai de cinste şi mai de folos aşezământ, în fiinţă şi astăzi, care este BISERICA. Văzut-aţi, fraţi creştini, cât de cu putere a lucrat Duhul Sfânt în Sfinţii Apostoli. Aceeaşi este puterea lui şi astăzi, cu aceeaşi putere poate lucra el şi acum în oameni. Dar, posibil să-mi ziceţi: de ce nu prea se arată în zilele noastre puterea Duhului Sfânt? De ce? Fraţilor, de vină nu-i Duhul Sfânt, ci oamenii, oamenii că-s prea păcătoşi, prea încărcaţi de păcate. Prea multe şi mari păcate, ce spurcă sufletul omenesc, ca, de pildă, cele din lista Sf. Apostol Pavel ce o găsim în T.N. - Galateni 5,19 - 21. Alături de acestea, n-are ce căuta prea sfântul, prea curatul, dumnezeiescul Duh Sfânt. Acestea ştiindu-le, să tindem după darul dătător de viaţă al Duhului Sfânt. Să ascultăm şi să plinim şi noi îndemnul din predica Sfântului Apostol Petru, ţinută cu prilejul Cincizecimii de acum 2000 de ani: "pocăiţi-vă şi veţi lua darul Sfântului Duh". Să ne pocăim, dar să ne întoarcem la Dumnezeu, să credem în El, să-L iubim din toată inima, să nădăjduim într-însul. Să dorim cu toată ardoarea sufletului nostru pogorârea şi asupra noastră a Duhului Sfânt, să cerem prin caldă rugăciune pe Duhul, ca El, cu a Sa putere să ne transforme în fiinţe cu adevărat vii, pline de vigoare, de taină duhovnicească, în stare a birui toate vrăjmăşiile, toate relele din zilele noastre şi a săvârşi toate cele bune şi de folos. Să ne silim a fi în lumea aceasta nişte vrednici purtători de Duh Sfânt, unii care să trăim cu El, unii care să dăm la iveală roadele Duhului întru preamărirea lui Dumnezeu, Cel închinat în trei feţe, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.
Pr. Ioan SUCIU
|