Proiectul Roșia Montană este real și va fi dezvoltat în Munții Apuseni
•Omul de afaceri român Frank TIMIŞ, născut pe plaiurile de legendă ale Maramureşului, preşedintele Consiliului de Administraţie al Companiei canadiene Gabriel Resources Ltd, care deţine 80 la sută din Compania Roşia Montană Gold Corporation, a acordat un interviu în exclusivitate pentru ziarul "Unirea"
- D-le Frank Timiş, în primul rând vă mulţumesc pentru prezenţa dvs. la ziarul "Unirea" şi pentru că aţi acceptat acest interviu. Se ştie că investiţiile în minerit sunt la modă, dar nu atât în România ci pe agenda Băncii Mondiale care a participat recent la Budapesta la o conferinţă internaţională pe această temă. Dvs. se pare că aţi fost cu un pas înainte în această problemă şi aţi simţit că se mai poate face o afacere bună în minerit şi cu o exploatare minieră cum este aceea de la Roşia Montană. Care este situaţia la ora actuală?
- La Budapesta a avut loc o Conferinţă internaţională a mineritului, unde au participat şi ONG-urile (organizaţii neguvernamentale). Banca Mondială este însă întotdeauna cu 50 de paşi în spate pentru că are un sistem mai birocratic decât Kremlinul. Se bat ei să se alieze cu mine, şi nu eu cu ei. Este o diferenţă. Eu nu am nevoie de ei pentru că am bani, pentru că am 65 de bănci acţionare în companie. Ei sunt o bancă care potrivit legislaţiei ar trebui să nu se implice din punct de vedere comercial. Dar acum, mai modern, IFC, care este mâna dreaptă a Băncii Mondiale, vrea să devină şi partener de afacere nu numai să dea credite. Eu vă spun aceasta din experienţa pe care o am de 15 ani în industria minieră, din ultimii 14 ani, în mod special, de când m-am ocupat de instrumentele bancare şi ca finanţator în industria minieră. Am lucrat 4 ani la Rotchchild unde am fost şeful departamentului de finanţare (Rotchchild din Australia este cea mai mare bancă în materie de finanţare). Deci a fost prima bancă care acum 600 de ani a instrumentat tranzacţiile de aur şi stabilea preţul zilnic al aurului. Este şi azi una dintre cele mai prestigioase bănci din lume. HSCS este cea mai mare în lume, care este şi acţionar la noi. În compania mamă Gabriel Resources avem 65 de bănci internaţionale acţionare. Prin studiile de cercetare, de forare pot să demonstrez acestor bănci viabilitatea proiectului... Am forat 200.000 de metri în pământ, cu 105 dolari/metru, vă daţi seama că au fost nişte costuri... dar pe baza acestor cercetări finanţez un proiect care este fiabil. Deci, Banca Mondială este interesată să intre cu noi în afacere şi noi cu ei. Într-un fel şi ei au valoarea lor, pentru că au o expertiză foarte bună din punct de vedere socio-economic, al mediului şi, în cazul nostru, au un departament foarte bun de strămutări, format de vreo 5 ani de zile, excepţional de bun şi cu bani nerambursabili pentru programe de reconversie şi pentru programe socio-economice regionale, care pot merge până la 10-15 milioane de dolari. Mai sunt bani şi de la alte agenţii internaţionale (americane, japoneze) care pot pune la bătaie până la 40 de milioane de dolari. Sunt convins că, în următorii 10 ani, în Munţii Apuseni, oamenii îşi vor face firme mici, pentru servicii electrice, mecanice, cantine, croitorii; astfel ca bocancii de lucru, spre exemplu, care se fac în Germania să se facă aici, salopetele, la fel, deci instrumentează nişte joburi, nişte activităţi complementare, se dezvoltă societăţi mici şi mijlocii.
- Investiţia de la Roşia Montană naşte tot felul de pasiuni, de comentarii, de zvonuri, critici şi lovituri, devine, pe măsură ce avansează, un teren tot mai... minat. Care este adevărul? Cum se derulează investiţia, ce câştigă România, judeţul Alba, Roşia Montană din binefacerile unei mine concesionate unei firme canadiene?
- Din punctul meu de vedere, proiectul de la Roşia Montană merge foarte bine, am terminat studiul de fezabilitate, mi-au dat OK acţionarii şi, cu Consiliul de administraţie, merg înainte pe dezvoltare, am făcut finanţarea de 130 de milioane care i-am băgat în bancă. Am alături cea mai mare parte a băncilor importante, Deutsch Bank, Royal Bank of Canada, care mi-au dat diferenţa până la 432 de milioane. Nu i-am cheltuit nici pe cei 130 de milioane; să dea Dumnezeu să-i cheltuiesc şi pe ăştia pentru că ar însemna că am realizat un sfert din proiect, ar fi localitatea construită... Deci proiectul este real şi într-adevăr va fi dezvoltat, pentru că oamenii din zonă, din Munţii Apuseni, din Roşia Montană şi Abrud îşi dau seama realmente de viitorul din următorii 25-30 de ani, îşi dau seama că vor avea o viaţă mai decentă, că vor avea locuri de muncă şi salarii bune şi că vor putea să-şi educe copiii mai bine. Vreau să vă mai spun un lucru care este foarte important. Pe o perioadă de 25 de ani de producţie, cu un cost anual de circa 120 milioane de dolari înseamnă că toţi aceşti bani vor rămâne în economia judeţului şi în economia naţională. Statul îşi ia redevenţele, taxele, impozitele pe salarii, plus că are 20% redevenţă, asta înseamnând milioane de dolari. Pe concesiunea minelor, statul îşi mai ia 2% conform legii minelor, dar statul român are 20% din acţiuni în Companie, cărora noi, până acum, le-am creat o valoare pentru că, în 1996, când am început acel perimetru nu era cunoscut. Statul avea o exploatare micuţă pe care o are şi acum, subvenţionată cu 4000 de lei la 1000 lei producţie, adică intri în mină cu 4000 şi ieşi cu 1000, 3000 pierdere de la bugetul statului, adică o pierdere de la buzunarul public în momentul actual, iar să ajungi de la o pierdere la 0 este un câştig, dar să meargă de la zero şi să câştige, să rămână în zonă 120 milioane/an, şi plus celelalte taxe, păi atunci statul este cel mai avantajat angajat al nostru, că el trage totul spre el, cam jumătate. Aceasta este deci o investiţie reală, vă dau certitudinea. Într-adevăr, am avut şi eu piedici enorme în afară. Au fost vorbe în Canada şi în Londra că voi fi schimbat de la Gabriel Resources. Eu, la Roşia Montană nu am nici o funcţie. Sunt preşedintele Consiliului de Administraţie al Companiei Gabriel Resources, o companie de 1 miliard de dolari, suntem una dintre cele 300 de companii mari din lume - respectiv pe locul 192. Am ajuns la 39 de ani să fiu preşedintele ei, după ce am început în Australia de la zero, ca zilier şi ajutor de sondor. Sunt născut în Maramureş, la Băile Borşa şi sunt fiu de miner. Am construit pe pământul părintesc, unde m-am născut şi unde tata şi-a dat viaţa pentru noi, o sfântă mănăstire care poartă hramul Sfântului Vasile. Am construit şi 10 chilii pentru călugări la Poşaga. Este adevărat că, pe măsură ce avansează, proiectul devine un teren minat, mai minat. Mă aştept la lovituri mari şi interne şi externe, totul este posibil. Loviturile externe vin de la ONG-urile din Budapesta, de acolo vor veni... în special de la extremiştii lor. Nu pot să generalizez. Ungurii sunt un popor cumsecade, educaţi, pentru care am un respect deosebit. Dar sunt extremişti unguri care au demonstrat împotriva mea cu drapele mari şi pancarte anul trecut în faţa ambasadei române la Budapesta spunând că "Frank Timiş şi Roşia Montană să fie doborâţi!". Am caseta şi am informat serviciile secrete româneşti, ambasada română. A demonstrat aripa extremistă, care încă visează că Transilvania este a lor... Acesta este adevărul. Aceste ONG-uri sunt finanţate şi sunt susţinute de maghiari cu o putere financiară mare cum este fundaţia SOROS, care vor ca nimic în România să nu se dezvolte, în Transilvania în special. Nu este vorba numai de Roşia Montană. Dacă Frank Timiş venea să facă o fabrică de pantofi de 400 de milioane de dolari în Munţii Apuseni, ei ar fi spus că crema de pantofi omoară lumea, acelaşi lucru l-ar fi spus despre o fabrică de maşini, ar fi spus că vopseaua de pe maşini otrăveşte mediul. Unele formaţiuni, unele grupuri de interese nu doresc ca această zonă frumoasă a Transilvaniei să se dezvolte. Mulţi oameni din Apuseni nu înţeleg aceste lucruri, acest fenomen, şi nu pot să le cer să înţeleagă, pentru că nu au acces la informaţii. De exemplu, acum am auzit de această mică formaţiune Alburnus Major. Bineînţeles că aceştia ţipă pentru că ei nu intră în zona care este conservată de Ministerul Culturii şi nu am de-a face nimic cu vreunul din ei şi nu "ciupesc" nimic. Dar în acelaşi timp au fost racolaţi de fundaţiile din Cluj şi Bucureşti. Şi am înţeles, în acelaşi timp, că acum vreo câteva zile au fost reprezentanţi de la fundaţiile lui SOROS care au bătut la uşile oamenilor din Roşia Montană să-şi vândă casele cu de două ori preţul mai mare decât cel oferit de noi, ca să poată bloca proiectul. Dar oamenii deştepţi i-au întrebat "Ce cauţi domnule, aici? Păi de ce îmi dai mie de două ori mai mult, pentru ce motive, ca să blochezi proiectul? Ia ieşi afară!" Deci oamenii înţeleg... Toţi roşienii sunt oameni înţelepţi care şi-au dat seama că vor avea o viaţă mai decentă, o localitate nouă. Le construim tot centrul civic, le facem şcoala cu clasele I-IV, IV-VIII şi VIII-XII în Roşia Montană, le facem club, spital, terenuri de tenis, de fotbal, bazin de înot, magazin, primărie, poliţie; vă daţi seama că vor fi case noi cu infrastructură, cu canalizare, cu cablu telefonic, cu televiziune prin cablu, o localitate mare. Mă aştept, vă repet, la lovituri mult mai mari şi mai murdare, dar credeţi-mă că sunt tare şi le înghit. Cu cât mă doare mai tare, cu atât mă ambiţionez mai tare. Mai ales că susţin proiectul atât Guvernul României cât şi autorităţile locale, judeţene, îl susţin şi ministrul Industriilor şi premierul...
- În ultimele zile s-au făcut în presa scrisă şi audiovizuală tot felul de speculaţii cu aprobările care s-au dat pentru Proiectul Roşia Montană. Ce s-a aprobat de fapt? Cum decurg lucrurile cu autorizaţia de mediu?
- Ce s-a aprobat la ora actuală? S-au aprobat PUZ şi PUG care sunt ale primăriei şi consiliului local Abrud şi respectiv - Roşia Montană. Dar proiectul nostru de mediu încă nu a fost depus pentru aprobare. Mă refer la ingineria de detaliu şi la toate planurile de dezvoltare şi de refacere a mediului şi de ecologizare şi de închidere a minei. Ele vor fi gata numai în august. Avem 60 de ingineri care lucrează la ele, vor fi gata în august şi vor fi depuse şi, probabil, abia în decembrie vor fi aprobate, pentru că durează 2 luni de zile cel puţin la comisii şi să fie dezbătute public. Dar un singur lucru aş vrea într-adevăr să reţineţi: cianura va fi distrusă la ieşirea din uzină, folosind cea mai modernă tehnologie. Noi nu folosim tehnologiile clasice, vechi, folosim tehnologie nouă prin care cianura la ieşire din uzină va fi distrusă, nu va intra în iaz. Acum, la Roşia Montană este cea mai mare problemă ecologică pentru că de 2000 de ani s-a tot exploatat aur. Au făcut-o dacii, romanii, austro-ungarii, statul român. Nu s-a ecologizat însă absolut nimic, iar apa are pH 2-3. Problemele sunt enorme dar, prin dezvoltarea acestui proiect, se vor rezolva cel puţin 85% din probleme. Se vor curăţa văile, se va face staţie de epurare şi apa care va merge în Arieş va fi apă potabilă, curată.
- Patrimoniul arheologic este o valoare la Roşia Montană. Ce se întâmplă cu valorile trecutului?
- Au fost discuţii mari cu patrimoniu, de parcă marile piramide ar fi din Roşia Montană şi am vorbi de Egipt. Doresc să spun că cele mai mari programe din Europa în domeniu au fost în acest an cele din Roşia Montană şi s-au cheltuit până acum vreo 70 de miliarde de lei. Au săpat arheologii sute de hectare, dar au găsit lucruri micuţe, nesemnificative, absolut nimic de valoare, pentru că în industria minieră romană, minerii erau săraci şi locuiau la 1-2 km de zăcăminte. Cei bogaţi locuiau la Sarmisegetuza, capitala Daciei, acolo este bogăţia arheologică. Puteţi să discutaţi cu specialiştii din Ministerul Culturii care sunt foarte mândri şi care au învăţat foarte mult din aceste programe, şi-au perfecţionat cunoştinţele şi chiar au avut loc prezentări la Castelul Peleş din Sinaia a Programului arheologic Alburnus Major. M-au invitat şi am mers personal şi le-am prezentat programul respectiv ca un model pentru că suntem singurii care am respectat şi am pus sufletul să conservăm şi istoria şi arheologia. Nu s-a găsit absolut nimic care să oprească dezvoltarea proiectului. S-a descărcat istoric suprafaţa subterană. Noi am zis însă să facem un lucru corect şi frumos. Să rămână şi în comuna Roşia Montană centrul vechi. Şi atunci am conservat istoric o zonă de 1600 ha, cu piaţa veche, cu vreo 120 de case care sunt în perimetru, cu galeria Catalina unde s-au găsit celebrele tăbliţe cerate. Noi am lucrat cu 60 de mineri, 2 ani de zile să deschidem galeria romană iar acum o conservăm pe banii noştri. Construim acum, în spatele acestui loc, un muzeu pe banii companiei, în care să punem tot ce găsim în zona Roşia Montană şi în Bucium, unde avem explorare. Va fi cel mai frumos muzeu din Europa. Şi al doilea lucru, câteva case, care sunt aici le aducem la faţa lor reală, inclusiv o străduţă. Deci amenajăm un parc istoric pe banii Companiei lucru pe care dacă noi nu îl facem, în 10 ani de zile se degradează de tot, pentru că materialele din care sunt construite şi se degradează, nu mai există. Deci noi salvăm şi partea istorică, pe care o revitalizăm, o reînviem. Bineînţeles că, la o investiţie aşa de mare ai concurenţa ţărilor vecine. Multă lume ar dori ca centrul de dezvoltare să se mute la Budapesta... Cei care vizează asta, visează cai verzi pe pereţi...
- Şi haldele de steril, ce se va întâmpla cu ele?
- Iazul pe care îl facem noi nu este ca cel de la Baia Mare sau ca cel de acum. Noi facem un iaz cum ar fi un baraj de apă, cu beton impermeabilizat şi rocă. Când va fi umplut tot, va fi ca un teren de fotbal de vreo 200 ha. Deci nu este iaz de şes să aibă posibilitatea să se rupă. La Baia Mare a fost un accident şi îmi pare foarte rău, dar acolo este un iaz de şes făcut din nisip. În plus, în iazul nostru intră apa curată, nu cu cianuri în ea. Vă garantez că, dacă partenerul nostru, Regia Deva, făcea această investiţie cu banii statului, muta tot satul.
- Cum găsiţi Munţii Apuseni şi ce părere aveţi despre moţi, acum la revenirea în ţară?
- Am plecat din România din 1978, din 12 noiembrie, de la vârsta de 15 ani. Moţii sunt oameni care merită mai mult. Mesajul meu ca maramureşean pentru moţi este că avem cam aceeaşi istorie şi suntem cam în aceeaşi balanţă. Sunt cei mai mari patrioţi. Aş vrea să le spun să aibă încredere în mine. Cred că merită mai mult decât li s-a dat până acum şi mai cred că pot să le ofer. Până în prezent, cu puţinul care s-a putut, am justificat prin fapte că este foarte uşor a le spune vorbe dar important este să dovedeşti prin fapte că le dai ceva. Am dotat toate şcolile cu calculatoare, am sponsorizat şcolile, învăţământul, am făcut şi fac tot ce este posibil pentru această zonă. Dar până acum am făcut puţin pentru că nu ştiam adevărul, dacă mergem sau nu înainte. Acum că ştiu care ne este drumul, vom construi cea mai modernă localitate din România şi eu vă dau certitudinea aceasta.
- S-au vehiculat tot felul de zvonuri şi au avut loc tot felul de atacuri în legătură cu persoana dvs. Unii ar dori chiar să vă schimbe şi să plecaţi din fruntea companiei ori să renunţaţi la afacere. Care este opinia dvs.?
- Pe mine nu mă pot schimba decât cele 65 de bănci. Ori ele, acţionarii lor m-au ales pe 5 ani. În rest este o diversiune... Ce scriu ziarele maghiare, care au afirmat că pe Frank Timiş pot să-l schimbe pentru că tot bugetul Companiei l-a băgat în România şi nu-l bagă în Australia şi în Africa de Sud, este o simplă glumă. Proiectul Roşia Montană este real şi va merge înainte!
- Vă mulţumesc şi vă doresc mult succes şi noroc în realizarea acestui grandios proiect.
Interviu realizat de Gheorghe CIUL
•Omul de afaceri român Frank TIMIŞ, născut pe plaiurile de legendă ale Maramureşului, preşedintele Consiliului de Administraţie al Companiei canadiene Gabriel Resources Ltd, care deţine 80 la sută din Compania Roşia Montană Gold Corporation, a acordat un interviu în exclusivitate pentru ziarul "Unirea"
- D-le Frank Timiş, în primul rând vă mulţumesc pentru prezenţa dvs. la ziarul "Unirea" şi pentru că aţi acceptat acest interviu. Se ştie că investiţiile în minerit sunt la modă, dar nu atât în România ci pe agenda Băncii Mondiale care a participat recent la Budapesta la o conferinţă internaţională pe această temă. Dvs. se pare că aţi fost cu un pas înainte în această problemă şi aţi simţit că se mai poate face o afacere bună în minerit şi cu o exploatare minieră cum este aceea de la Roşia Montană. Care este situaţia la ora actuală?
- La Budapesta a avut loc o Conferinţă internaţională a mineritului, unde au participat şi ONG-urile (organizaţii neguvernamentale). Banca Mondială este însă întotdeauna cu 50 de paşi în spate pentru că are un sistem mai birocratic decât Kremlinul. Se bat ei să se alieze cu mine, şi nu eu cu ei. Este o diferenţă. Eu nu am nevoie de ei pentru că am bani, pentru că am 65 de bănci acţionare în companie. Ei sunt o bancă care potrivit legislaţiei ar trebui să nu se implice din punct de vedere comercial. Dar acum, mai modern, IFC, care este mâna dreaptă a Băncii Mondiale, vrea să devină şi partener de afacere nu numai să dea credite. Eu vă spun aceasta din experienţa pe care o am de 15 ani în industria minieră, din ultimii 14 ani, în mod special, de când m-am ocupat de instrumentele bancare şi ca finanţator în industria minieră. Am lucrat 4 ani la Rotchchild unde am fost şeful departamentului de finanţare (Rotchchild din Australia este cea mai mare bancă în materie de finanţare). Deci a fost prima bancă care acum 600 de ani a instrumentat tranzacţiile de aur şi stabilea preţul zilnic al aurului. Este şi azi una dintre cele mai prestigioase bănci din lume. HSCS este cea mai mare în lume, care este şi acţionar la noi. În compania mamă Gabriel Resources avem 65 de bănci internaţionale acţionare. Prin studiile de cercetare, de forare pot să demonstrez acestor bănci viabilitatea proiectului... Am forat 200.000 de metri în pământ, cu 105 dolari/metru, vă daţi seama că au fost nişte costuri... dar pe baza acestor cercetări finanţez un proiect care este fiabil. Deci, Banca Mondială este interesată să intre cu noi în afacere şi noi cu ei. Într-un fel şi ei au valoarea lor, pentru că au o expertiză foarte bună din punct de vedere socio-economic, al mediului şi, în cazul nostru, au un departament foarte bun de strămutări, format de vreo 5 ani de zile, excepţional de bun şi cu bani nerambursabili pentru programe de reconversie şi pentru programe socio-economice regionale, care pot merge până la 10-15 milioane de dolari. Mai sunt bani şi de la alte agenţii internaţionale (americane, japoneze) care pot pune la bătaie până la 40 de milioane de dolari. Sunt convins că, în următorii 10 ani, în Munţii Apuseni, oamenii îşi vor face firme mici, pentru servicii electrice, mecanice, cantine, croitorii; astfel ca bocancii de lucru, spre exemplu, care se fac în Germania să se facă aici, salopetele, la fel, deci instrumentează nişte joburi, nişte activităţi complementare, se dezvoltă societăţi mici şi mijlocii.
- Investiţia de la Roşia Montană naşte tot felul de pasiuni, de comentarii, de zvonuri, critici şi lovituri, devine, pe măsură ce avansează, un teren tot mai... minat. Care este adevărul? Cum se derulează investiţia, ce câştigă România, judeţul Alba, Roşia Montană din binefacerile unei mine concesionate unei firme canadiene?
- Din punctul meu de vedere, proiectul de la Roşia Montană merge foarte bine, am terminat studiul de fezabilitate, mi-au dat OK acţionarii şi, cu Consiliul de administraţie, merg înainte pe dezvoltare, am făcut finanţarea de 130 de milioane care i-am băgat în bancă. Am alături cea mai mare parte a băncilor importante, Deutsch Bank, Royal Bank of Canada, care mi-au dat diferenţa până la 432 de milioane. Nu i-am cheltuit nici pe cei 130 de milioane; să dea Dumnezeu să-i cheltuiesc şi pe ăştia pentru că ar însemna că am realizat un sfert din proiect, ar fi localitatea construită... Deci proiectul este real şi într-adevăr va fi dezvoltat, pentru că oamenii din zonă, din Munţii Apuseni, din Roşia Montană şi Abrud îşi dau seama realmente de viitorul din următorii 25-30 de ani, îşi dau seama că vor avea o viaţă mai decentă, că vor avea locuri de muncă şi salarii bune şi că vor putea să-şi educe copiii mai bine. Vreau să vă mai spun un lucru care este foarte important. Pe o perioadă de 25 de ani de producţie, cu un cost anual de circa 120 milioane de dolari înseamnă că toţi aceşti bani vor rămâne în economia judeţului şi în economia naţională. Statul îşi ia redevenţele, taxele, impozitele pe salarii, plus că are 20% redevenţă, asta înseamnând milioane de dolari. Pe concesiunea minelor, statul îşi mai ia 2% conform legii minelor, dar statul român are 20% din acţiuni în Companie, cărora noi, până acum, le-am creat o valoare pentru că, în 1996, când am început acel perimetru nu era cunoscut. Statul avea o exploatare micuţă pe care o are şi acum, subvenţionată cu 4000 de lei la 1000 lei producţie, adică intri în mină cu 4000 şi ieşi cu 1000, 3000 pierdere de la bugetul statului, adică o pierdere de la buzunarul public în momentul actual, iar să ajungi de la o pierdere la 0 este un câştig, dar să meargă de la zero şi să câştige, să rămână în zonă 120 milioane/an, şi plus celelalte taxe, păi atunci statul este cel mai avantajat angajat al nostru, că el trage totul spre el, cam jumătate. Aceasta este deci o investiţie reală, vă dau certitudinea. Într-adevăr, am avut şi eu piedici enorme în afară. Au fost vorbe în Canada şi în Londra că voi fi schimbat de la Gabriel Resources. Eu, la Roşia Montană nu am nici o funcţie. Sunt preşedintele Consiliului de Administraţie al Companiei Gabriel Resources, o companie de 1 miliard de dolari, suntem una dintre cele 300 de companii mari din lume - respectiv pe locul 192. Am ajuns la 39 de ani să fiu preşedintele ei, după ce am început în Australia de la zero, ca zilier şi ajutor de sondor. Sunt născut în Maramureş, la Băile Borşa şi sunt fiu de miner. Am construit pe pământul părintesc, unde m-am născut şi unde tata şi-a dat viaţa pentru noi, o sfântă mănăstire care poartă hramul Sfântului Vasile. Am construit şi 10 chilii pentru călugări la Poşaga. Este adevărat că, pe măsură ce avansează, proiectul devine un teren minat, mai minat. Mă aştept la lovituri mari şi interne şi externe, totul este posibil. Loviturile externe vin de la ONG-urile din Budapesta, de acolo vor veni... în special de la extremiştii lor. Nu pot să generalizez. Ungurii sunt un popor cumsecade, educaţi, pentru care am un respect deosebit. Dar sunt extremişti unguri care au demonstrat împotriva mea cu drapele mari şi pancarte anul trecut în faţa ambasadei române la Budapesta spunând că "Frank Timiş şi Roşia Montană să fie doborâţi!". Am caseta şi am informat serviciile secrete româneşti, ambasada română. A demonstrat aripa extremistă, care încă visează că Transilvania este a lor... Acesta este adevărul. Aceste ONG-uri sunt finanţate şi sunt susţinute de maghiari cu o putere financiară mare cum este fundaţia SOROS, care vor ca nimic în România să nu se dezvolte, în Transilvania în special. Nu este vorba numai de Roşia Montană. Dacă Frank Timiş venea să facă o fabrică de pantofi de 400 de milioane de dolari în Munţii Apuseni, ei ar fi spus că crema de pantofi omoară lumea, acelaşi lucru l-ar fi spus despre o fabrică de maşini, ar fi spus că vopseaua de pe maşini otrăveşte mediul. Unele formaţiuni, unele grupuri de interese nu doresc ca această zonă frumoasă a Transilvaniei să se dezvolte. Mulţi oameni din Apuseni nu înţeleg aceste lucruri, acest fenomen, şi nu pot să le cer să înţeleagă, pentru că nu au acces la informaţii. De exemplu, acum am auzit de această mică formaţiune Alburnus Major. Bineînţeles că aceştia ţipă pentru că ei nu intră în zona care este conservată de Ministerul Culturii şi nu am de-a face nimic cu vreunul din ei şi nu "ciupesc" nimic. Dar în acelaşi timp au fost racolaţi de fundaţiile din Cluj şi Bucureşti. Şi am înţeles, în acelaşi timp, că acum vreo câteva zile au fost reprezentanţi de la fundaţiile lui SOROS care au bătut la uşile oamenilor din Roşia Montană să-şi vândă casele cu de două ori preţul mai mare decât cel oferit de noi, ca să poată bloca proiectul. Dar oamenii deştepţi i-au întrebat "Ce cauţi domnule, aici? Păi de ce îmi dai mie de două ori mai mult, pentru ce motive, ca să blochezi proiectul? Ia ieşi afară!" Deci oamenii înţeleg... Toţi roşienii sunt oameni înţelepţi care şi-au dat seama că vor avea o viaţă mai decentă, o localitate nouă. Le construim tot centrul civic, le facem şcoala cu clasele I-IV, IV-VIII şi VIII-XII în Roşia Montană, le facem club, spital, terenuri de tenis, de fotbal, bazin de înot, magazin, primărie, poliţie; vă daţi seama că vor fi case noi cu infrastructură, cu canalizare, cu cablu telefonic, cu televiziune prin cablu, o localitate mare. Mă aştept, vă repet, la lovituri mult mai mari şi mai murdare, dar credeţi-mă că sunt tare şi le înghit. Cu cât mă doare mai tare, cu atât mă ambiţionez mai tare. Mai ales că susţin proiectul atât Guvernul României cât şi autorităţile locale, judeţene, îl susţin şi ministrul Industriilor şi premierul...
- În ultimele zile s-au făcut în presa scrisă şi audiovizuală tot felul de speculaţii cu aprobările care s-au dat pentru Proiectul Roşia Montană. Ce s-a aprobat de fapt? Cum decurg lucrurile cu autorizaţia de mediu?
- Ce s-a aprobat la ora actuală? S-au aprobat PUZ şi PUG care sunt ale primăriei şi consiliului local Abrud şi respectiv - Roşia Montană. Dar proiectul nostru de mediu încă nu a fost depus pentru aprobare. Mă refer la ingineria de detaliu şi la toate planurile de dezvoltare şi de refacere a mediului şi de ecologizare şi de închidere a minei. Ele vor fi gata numai în august. Avem 60 de ingineri care lucrează la ele, vor fi gata în august şi vor fi depuse şi, probabil, abia în decembrie vor fi aprobate, pentru că durează 2 luni de zile cel puţin la comisii şi să fie dezbătute public. Dar un singur lucru aş vrea într-adevăr să reţineţi: cianura va fi distrusă la ieşirea din uzină, folosind cea mai modernă tehnologie. Noi nu folosim tehnologiile clasice, vechi, folosim tehnologie nouă prin care cianura la ieşire din uzină va fi distrusă, nu va intra în iaz. Acum, la Roşia Montană este cea mai mare problemă ecologică pentru că de 2000 de ani s-a tot exploatat aur. Au făcut-o dacii, romanii, austro-ungarii, statul român. Nu s-a ecologizat însă absolut nimic, iar apa are pH 2-3. Problemele sunt enorme dar, prin dezvoltarea acestui proiect, se vor rezolva cel puţin 85% din probleme. Se vor curăţa văile, se va face staţie de epurare şi apa care va merge în Arieş va fi apă potabilă, curată.
- Patrimoniul arheologic este o valoare la Roşia Montană. Ce se întâmplă cu valorile trecutului?
- Au fost discuţii mari cu patrimoniu, de parcă marile piramide ar fi din Roşia Montană şi am vorbi de Egipt. Doresc să spun că cele mai mari programe din Europa în domeniu au fost în acest an cele din Roşia Montană şi s-au cheltuit până acum vreo 70 de miliarde de lei. Au săpat arheologii sute de hectare, dar au găsit lucruri micuţe, nesemnificative, absolut nimic de valoare, pentru că în industria minieră romană, minerii erau săraci şi locuiau la 1-2 km de zăcăminte. Cei bogaţi locuiau la Sarmisegetuza, capitala Daciei, acolo este bogăţia arheologică. Puteţi să discutaţi cu specialiştii din Ministerul Culturii care sunt foarte mândri şi care au învăţat foarte mult din aceste programe, şi-au perfecţionat cunoştinţele şi chiar au avut loc prezentări la Castelul Peleş din Sinaia a Programului arheologic Alburnus Major. M-au invitat şi am mers personal şi le-am prezentat programul respectiv ca un model pentru că suntem singurii care am respectat şi am pus sufletul să conservăm şi istoria şi arheologia. Nu s-a găsit absolut nimic care să oprească dezvoltarea proiectului. S-a descărcat istoric suprafaţa subterană. Noi am zis însă să facem un lucru corect şi frumos. Să rămână şi în comuna Roşia Montană centrul vechi. Şi atunci am conservat istoric o zonă de 1600 ha, cu piaţa veche, cu vreo 120 de case care sunt în perimetru, cu galeria Catalina unde s-au găsit celebrele tăbliţe cerate. Noi am lucrat cu 60 de mineri, 2 ani de zile să deschidem galeria romană iar acum o conservăm pe banii noştri. Construim acum, în spatele acestui loc, un muzeu pe banii companiei, în care să punem tot ce găsim în zona Roşia Montană şi în Bucium, unde avem explorare. Va fi cel mai frumos muzeu din Europa. Şi al doilea lucru, câteva case, care sunt aici le aducem la faţa lor reală, inclusiv o străduţă. Deci amenajăm un parc istoric pe banii Companiei lucru pe care dacă noi nu îl facem, în 10 ani de zile se degradează de tot, pentru că materialele din care sunt construite şi se degradează, nu mai există. Deci noi salvăm şi partea istorică, pe care o revitalizăm, o reînviem. Bineînţeles că, la o investiţie aşa de mare ai concurenţa ţărilor vecine. Multă lume ar dori ca centrul de dezvoltare să se mute la Budapesta... Cei care vizează asta, visează cai verzi pe pereţi...
- Şi haldele de steril, ce se va întâmpla cu ele?
- Iazul pe care îl facem noi nu este ca cel de la Baia Mare sau ca cel de acum. Noi facem un iaz cum ar fi un baraj de apă, cu beton impermeabilizat şi rocă. Când va fi umplut tot, va fi ca un teren de fotbal de vreo 200 ha. Deci nu este iaz de şes să aibă posibilitatea să se rupă. La Baia Mare a fost un accident şi îmi pare foarte rău, dar acolo este un iaz de şes făcut din nisip. În plus, în iazul nostru intră apa curată, nu cu cianuri în ea. Vă garantez că, dacă partenerul nostru, Regia Deva, făcea această investiţie cu banii statului, muta tot satul.
- Cum găsiţi Munţii Apuseni şi ce părere aveţi despre moţi, acum la revenirea în ţară?
- Am plecat din România din 1978, din 12 noiembrie, de la vârsta de 15 ani. Moţii sunt oameni care merită mai mult. Mesajul meu ca maramureşean pentru moţi este că avem cam aceeaşi istorie şi suntem cam în aceeaşi balanţă. Sunt cei mai mari patrioţi. Aş vrea să le spun să aibă încredere în mine. Cred că merită mai mult decât li s-a dat până acum şi mai cred că pot să le ofer. Până în prezent, cu puţinul care s-a putut, am justificat prin fapte că este foarte uşor a le spune vorbe dar important este să dovedeşti prin fapte că le dai ceva. Am dotat toate şcolile cu calculatoare, am sponsorizat şcolile, învăţământul, am făcut şi fac tot ce este posibil pentru această zonă. Dar până acum am făcut puţin pentru că nu ştiam adevărul, dacă mergem sau nu înainte. Acum că ştiu care ne este drumul, vom construi cea mai modernă localitate din România şi eu vă dau certitudinea aceasta.
- S-au vehiculat tot felul de zvonuri şi au avut loc tot felul de atacuri în legătură cu persoana dvs. Unii ar dori chiar să vă schimbe şi să plecaţi din fruntea companiei ori să renunţaţi la afacere. Care este opinia dvs.?
- Pe mine nu mă pot schimba decât cele 65 de bănci. Ori ele, acţionarii lor m-au ales pe 5 ani. În rest este o diversiune... Ce scriu ziarele maghiare, care au afirmat că pe Frank Timiş pot să-l schimbe pentru că tot bugetul Companiei l-a băgat în România şi nu-l bagă în Australia şi în Africa de Sud, este o simplă glumă. Proiectul Roşia Montană este real şi va merge înainte!
- Vă mulţumesc şi vă doresc mult succes şi noroc în realizarea acestui grandios proiect.
Interviu realizat de Gheorghe CIUL