Aritmetica halucinantă a leului
     S-a creat o adevărată psihoză în legătură cu leul greu, cu aşa-zisa "însănătoşire" a leului, cu faptul că din jigărit şi zbârlit va ieşi tare şi mare. Operaţia e simplă, dacă nu ne-ar clătina fălcile un imens hohot de râs. Îi tăiem trei zerouri de la coadă şi mândra noastră monedă naţională va sta, chipurile, alături de dolar, de euro, de marcă etc. Operaţia e pur tehnică şi ea nu va însemna mare lucru sau dimpotrivă, nimic. Scurtarea leului nu va fi decât o afacere aducătoare de câştig pentru unii proprietari de firme ce importă hârtie şi cerneală pentru tipărirea bancnotelor. În rest nu vedem cine ar mai putea beneficia de renunţarea la biletele cu chipurile lui Eminescu, Iorga, Grigorescu sau Aurel Vlaicu. Poate că nemuritoarele personaje de pe bancnote îşi vor simţi spinarea mai uşoară. Orice om de bun simţ este de părere că ar trebui tăiate vreo douăzeci de zerouri pentru a stabili o echivalenţă normală, decentă, între valoarea pretinsă a leului şi puterea lui de cumpărare.
     Hai să fim măcar oleacă serioşi. Chiar dacă dolarul va costa patru lei şi nu patruzeci de mii, ca acum, pentru omul de rând rămâne la fel de inaccesibil. Aşa cum afirmă diverşi analişti economici, BNR mizează pe efectul psihologic asupra cetăţeanului. Căci, el nu va mai plăti întreţinerea la bloc cu 3-4 milioane, ci cu 300 de lei, ca pe vremea lui Ceauşescu. Mare şmecherie mare pe cei împinşi mereu să zâmbească la televizor ori de câte ori se profilează o dandana naţională. De dat va da el 300 de lei la bloc, dar de primit va primi un salariu tot de 300 de lei. Şi atunci unde este însănătoşirea leului? Ca să nu mai spunem că şefii de regii şi comercianţii de tot soiul vor practica preţuri dar cu trei zerouri şi bancnota să piardă patru zerouri.
     Dorinţa de întărire a paraiului românesc e de fapt o cacealma, o beţie cu apă rece. Lucrurile par mult mai simple, şi o ştie şi badea Gheorghe de pe stradă. Dacă vrem să însănătoşim leul, să-l facem să crească în greutate, atunci dragi dâmboviţeni, specialişti în finanţe, însănătoşiţi-vă mai întâi pe voi înşivă. Nu ne mai învăluiţi cu perdele de fum, nu ne mai amăgiţi cu creşterea productivităţii naţionale, a PIB, cu performanţele economice. E pur şi simplu hazliu. Ori de câte ori premierul anunţă câte o izbândă economică, tot de atâtea ori preţurile o iau şi ele razna, în timp ce salariile devin tot mai anemice. Dacă ar fi bărbaţi, oameni verticali şi fermi şi ar vrea să ia taurul de coarne, atunci experţii gen Isărescu ar trebui să treacă direct la euro. Pentru ce s-o mai tot bolmojim, s-o lungim cu moneda naţională ce n-are, vorba unui confrate de breaslă, circulaţie decât la alimentara şi la bufetul de la colţ? Să încerce românul nostru obişnuit să-şi cumpere o maşină sau o locuinţă şi să-i propună plata în lei vânzătorului. Îl va privi ca pe un nebun, ca să nu zicem escroc. Toate rubricile publicaţiilor specializate în vânzări-cumpărări folosesc de facto dolarul şi euro, monede oficiale ale comerţului. A fost vreodată leul mai eficient decât marca? Ştim bine că în toate activităţile românului, începând cu partidele de sex, până la şpagă, coruperea judecătorilor, împrumuturile cu dobândă, la plata vizelor şi angajarea "recuperatorilor" şi a ucigaşilor se plăteşte în dolari şi în mărci. Degeaba îi tăiem zerourile leului, dacă pe el nu poţi cumpăra decât o ceapă degerată. Românul încasează 200 de euro şi cehul sau ungurul 1.000, în timp ce preţurile se menţin ca-n Occident. Totul e marasm şi minciună.
Gheorghe JURCĂ