Nostalgii fanariote
     În această vară toridă ne-a lovit în cap nu numai căldura adesea insuportabilă, ci şi preţurile. De altfel, pe mioriticile noastre plaiuri preţurile cresc indiferent de temperatura de afară. O iau razna şi pe căldură şi pe frig, şi pe ploaie şi pe furtună. Guvernanţii s-au învăţat să bage mâna în buzunarul cetăţeanului. A devenit un gest reflex. De câte ori nu sunt bani la buget tot de atâtea ori cresc preţurile, impozitele. Trăiască fanarioţii şi-ai lor urmaşi!
     Ni se spun mereu basme cum că s-a scumpit petrolul, s-a depreciat leul, că ne impune UE şi FMI, iar mai nou suntem obligaţi să strângem cureaua pentru a putea adera la NATO. E firesc ca angajamentele luate să fie respectate, altfel ne pierdem şi bruma de credibilitate pe care o avem. De la 1 iulie au crescut preţurile la benzină şi motorină, urmare implicită a scumpirii monedei europene. Accizele care au produs şi produc atâtea migrene bietului român se calculează în funcţie de moneda unică europeană. Ingraţi şi cinici ne dovedim atunci când dolarul s-a depreciat dar n-a scăzut preţul la benzină, aşa cum se întâmplă în ţările cu o economie şi legi sănătoase. Aiurea, preţurile se mişcă cum dictează piaţa, putând să şi coboare. Numai la noi lucrurile merg anapoda, preţurile necunoscând alt sens decât în sus.
     Hibele sunt multe, dar ne facem că nu le vedem. Avem o economie anemică şi ineficientă. Avem intreprinderi cu nemiluita care lucrează în pierdere, iar pierderile sunt acoperite prin inflaţie. Dacă prin absurd s-ar renunţa la aceste practici, toate societăţile neperformante ar da chics, ar falimenta în termenii economiei de piaţă şi ar crea spaime şi angoase guvernanţilor şi atunci suntem siliţi să ţinem în viaţă adevărate cadavre industriale, numai să avem linişte pe stradă şi în ţară. Soluţia viabilă ar fi, practic, una singură: să le aducem prin retehnologizare sau privatizare în situaţia de a produce cât consumă şi de a obţine profit. Dar premierul nostru face alergie când aude de privatizare şi în loc să facă o reformă reală se ocupă mai mult de summit-uri şi de vânătoare. Firesc ar fi ca societăţile ce n-au nici o şansă de reabilitare să fie eliminate din circuitul economic, altfel ne furăm singuri căciula. Ar trebui luate măsuri drastice de reformă pentru că şi dacă intrăm în NATO şi nu facem privatizare tot rău o s-o ducem, că doar n-o să li se rupă sufletul de mila noastră aliaţilor atlantici. Din păcate, guvernul duce frica sindicatelor, a ieşirilor în stradă, a tensiunilor sociale ori el vrea linişte şi pace socială.
     Nu reuşim nicicum să ne desprindem de ombilicul statului. Unii consumă din greu iar alţii sunt nevoiţi să plătească facturile. Oricâtă bună înţelegere ar avea românul există prea multe sectoare economice neperformante pe care le plăteşte contribuabilul. De ce bulgarii au reuşit să ne-o ia înainte? Pentru că au scormonit în lăzile de gunoaie ca să poată trăi. Noi, încă, n-am făcut-o. Probabil, că dacă am fi puşi în această situaţie am deveni şi noi mai chivernisiţi.
     Straniu, absolut straniu este faptul că deşi se anunţă la televiziune, în mass-media că producţia creşte, oamenii nu simt nici o îmbunătăţire a nivelului de trai, ba dimpotrivă viaţa lor devine tot mai grea. Pentru a acoperi găurile din buget guvernul inventează noi impozite, ba mai umflă pe cele vechi. Guvernanţii trăiesc din cecul în alb dat de evenimentele de la 11 septembrie 2001. Dar ăsta nu este decât un criteriu politic de a fi admişi în NATO. Pe când toate oalele se sparg în capul bietului cetăţean de rând, complet nevinovat. Într-o lume rapace, nu toţi pot fi tari şi bogaţi. Dacă tot nu sunt în stare să pună economia pe picioare, măcar să-l caute şi să-l găsească pe Ben Laden, în acest fel ar băga şi americanii ceva capital în România.
Gheorghe JURCĂ