CU OCHII PE MASS-MEDIA
Apare alternativa?
     Deşi Ministerul Educaţiei i-a trimis la Kosice, în Slovacia, cu clasa a II-a, fapt pentru care au petrecut în tren 18 ore la dus şi tot atâtea la întors, elevii români au cucerit locul I la Olimpiada de Informatică a Europei Centrale. Contantin Corega, secretar de stat în MEC, s-a spălat pe mâini, aruncând toată vina pentru călătoria infernală asupra persoanelor care au însoţit elevii. "Dacă drumul a fost infernal pentru olimpici, înseamnă că şefii delegaţiei, în speţă profesoarele Daniela Vlădoiu şi Ionescu Clara, nu s-au priceput să organizeze excursia şi va trebui să-şi caute alte locuri de muncă", a spus d-l Corega. Deci, pentru meritele lor în pregătirea elevilor, cele două profesoare vor fi răsplătite pe deplin. Trebuie să recunoaştem, însă, că sunt şi cazuri în care Guvernul, ca şi Parlamentul de altfel, nu se uită la bani, o mare pasiune a parlamentarilor români fiind călătoriile în străinătate. * De aceea s-a preparat formula considerată de mare succes, prin care au încercat să-i convingă pe toţi contribuabilii că le-ar economisi banii stând mai multe zile la Paris sau aiurea decât este necesar pentru o participare la câte un eveniment. Suma cheltuită de actualul legislativ pentru deplasările în străinătate este un adevărat record post-decembrist, miliarde şi miliarde risipindu-se pentru excursioniştii neamului, secretarele şi experţii lor. Pasiunea pentru lux nu cunoaşte nici ea limite. Zeci de mii de tone de benzină consumate lunar, maşini de lux la scară, dorinţa de a se separa până şi cu restaurantul de toată lumea pentru a nu fi "deranjaţ", ziduri de sticlă incasabilă care să-i despartă de "indiscreţiile" ziariştilor, grădini cu denivelări de teren, fântâni arteziene amenajate la Palatul Parlamentului pentru care simplii cetăţeni să plătească (dacă vor să respire acelaşi aer cu aleşii), vile şi palate care răsar prin diverse zone rezidenţiale (...) Cetăţenii plătesc scump toate aceste răsfăţuri. Ei sunt obligaţi să suporte consecinţele grave ale legilor antidemocratice votate nu pentru că parlamentarii ştiu pentru ce anume ridică mâna, ci pentru că aşa s-a hotărât undeva acolo, sus, la partid. Nu puţine au fost ocaziile în care s-a dovedit că habar nu au ce înseamnă şi la ce se referă măcar legea pentru care votaseră. Ciulesc însă urechile şi sunt de acord în unanimitate când este vorba de privilegii, salarii mărite sau... "pensii speciale". La sfârşitul unei sesiuni lamentabile, în care ori s-au tergiversat la nesfârşit legile importante, ori s-au votat de-a valma câte 60 pe zi, cetăţeanul nu mai are nici o speranţă că majoritatea pesedistă mai poate oferi ceva bun". (Simona Popescu în "România liberă" din 8 iulie). * Dar vai, nici minoritatea nepedistă nu e mai brează. Ca dovadă că un partid precum PNL, în care electoratul de dreapta şi-a pus mari speranţe, în loc să se pregătească pentru preluarea puterii în 2004, se luptă din greu cu el însuşi, implorându-l pe Theodor Stolojan să-l salveze de la (auto)distrugere. * "Din păcate, deocamdată, partidul lui Stoica şi Patriciu este victima copilăriei postcomunismului, în care lipsa de construcţii pragmatice şi doctrinare a impus personalizarea acţiunii politice. Partidele sunt percepute în primul rând prin "locomotivele" lor. În lipsa unei locomotive proprii, Stoica l-a adus în PNL pe Theodor Stolojan din rezerva de cadre a fesenismului administrativ (...) Dacă el nu a rămas cumva acolo, aşa cum afirmă personaje din subteranele consultanţei politice, dacă în continuare nu va pune mai presus de cariera politică câştigurile din sfera iniţiativei private, atunci el poate deveni o alternativă. Dacă acest lucru nu se va întâmpla, atunci este o tragedie, aşa cum cred unii liberali, pentru care lipsa de imaginaţie politică este compensată de cultul personalităţii. Problema este alta. Dacă un lider politic de notorietatea lui Stolojan, indiscutabil un om corect, eficient şi pragmatic, a cărui principală calitate este că nu îşi doreşte puterea, se retrage din cursă, atunci vor intra în joc tot felul de aventurieri politici. Este vorba despre oameni din diferite generaţii, marionete ale unor grupuri de interese, a căror ambiţie de putere şi oportunism nu sunt întrecute decât de lipsa de scrupule şi vidul sufletesc. Dacă aceştia vor fi propulsaţi, ne vom trezi conduşi de monştri morali a căror periculozitate va fi înţeleasă prea târziu. Când vor fi la putere sau vor renunţa la ea, din motive obscure. Dacă se vor adapta mediului, liberalii vor repeta erorile trecutului. PNL va trebui să răspundă în câteva săptămâni la provocări de care depinde nu numai viitorul său, ci mai ales acela al opoziţiei, al dreptei democratice şi al României". (Dan Pavel în "Ziua" din 8 iulie). * În orice caz, în vreme ce actuala clasă politică se compromite pe zi ce trece, tineretul, slavă Domnului, s-a hotărât să-şi ia destinul în mâini. Acesta este semnalul pe care îl transmite Uniunea pentru Reconstrucţia României (URR), cel mai nou partid de pe scena politică românească, gata de lansare cu toţi cei 10.250 de membri fondatori. Iată câteva dintre sloganurile lor: 500.000 au plecat deja. Plecăm şi noi sau facem ceva? Nu rămâne degeaba! BANCOREX, SAFI, FNI, PSD, PRM... Mai suporţi? Fă ceva pentru tine! Dacă taci, o iei! Când vorbeşti, nu te bagă nimeni în seamă! URR - Conspiraţia bunului simţ. Zi 33! Sau zi URR. O altfel de politică la 33 de ani - media de vârstă a conducerii acestui partid S-a rupt apa! E timpul să renaşti! Dormi liniştit? Guvernanţii lucrează pentru tine! Dacă te trezeşti prea târziu, te-ai trezit degeaba! Te-au lucrat şi pe tine. Din nou! Deşteptarea! Vile, jeepuri, piscine, bodyguarzi, girofaruri, sictir. Ţie cât ţi-a venit întreţinerea? Fă ceva şi pentru tine! Vizite de lucru, tablouri, vânătoare, ironii fine. Tu câţi bani ai de concediu? Gândeşte-te şi la tine. * CV-urile, ideile şi comportamentul liderilor URR l-au determinat pe Cornel Nistorescu să le dedice un editorial în "Evenimentul Zilei" din 10 iulie, ediţie în care poate fi citită (pe nerăsuflate) o întreagă pagină dedicată Uniunii. * "E vremea pentru o altă forţă politică. Pentru un alt mod de a vorbi oamenilor, în special generaţiei tinere. Iar limbajul ironic, lipsit de promisiuni goale şi de locuri comune, anunţă o altă generaţie. Această Uniune pentru Reconstrucţia României a fost iniţiată de generaţia managerilor. Prin firmele multinaţionale sau româneşti s-au format mii de tehnicieni. Nu mai sunt "urechiştii" de după 1990. Nu au nici un trecut politic. Vorbesc limbi străine, operează pe calculator, lucrează după standardele economice europene, sunt profesionişti şi ştiu ce sunt acelea un business-plan şi un proiect-pilot. Apariţia acestui partid e chiar o provocare la adresa diletantismului din politică, din economie, din administraţia publică. Aceşti tineri, care nu sunt nici şomeri, nu sunt nici prizonierii unui salariu de trei milioane de lei, încearcă să-şi ridice colegii de generaţie, chemându-i la construirea unei Românii bazate pe logică şi proiect, pe profesionalism şi spirit european. Aventura lor merită privită cu atenţie. E concluzia unei disperări. Plecăm din ţară sau ne organizăm şi încercăm să vedem ce putem face prin lupta politică! O asemenea provocare e de natură să dea frisoane. Mulţi dintre cei tineri, care nu s-au hotărât încă să plece, li se pot alătura. La ora aceasta nimeni nu are o ofertă convingătoare pentru generaţia de 25-30 de ani, cei care nu cred nici în fosta guvernare, nici în actuala, nici în Vadim sau în liberali. Dacă acest partid nu cade în capcana locurilor comune din politica românească şi dacă rezistă la toate încercările de şifonare (căci multe li se vor înscena), atunci el ar putea conţine sămânţa din care să apară "alternativa" (...) Nu ştiu ce viitor va avea URR! Dar merită semnalat şi privit cu atenţie şi cu respect cineva care se lansează într-o lucrare complexă şi o face fără propoziţii furate de la Nicolae Ceauşescu, într-o manieră care aduce a poezie de Walt Whitman: "Pentru noi politica înseamnă/ să fii respectat şi după ce votezi/să ţi se răspundă atunci când întrebi/ Să fii ascultat atunci când vorbeşti/ să ai o şansă atunci când îndrăzneşti/ să câştigi decent atunci când munceşti cinstit".