Cinci procente preţioase
     Întrebaţi cetăţeanul obişnuit ce ştie despre Partidul Naţional Liberal şi veţi avea surpriza să constataţi că ştie prea puţine lucruri legate de doctrina liberală, dar în schimb îi identifică rapid datorită conflictelor interne. Pentru că încă de la înfiinţare liberalii s-au aflat în conflict. Cu alţii, dar mai ales între ei. Aripi şi aripioare liberale s-au desprins, s-au reunit, au demonstrat la alegerile din 2000 că sunt suficient de puternici pentru a obţine procente frumuşele şi fără a se alia cu alte partide. Credeam atunci că liberalii au înţeles că pe lângă conflict, dacă vrei să reuşeşti, este nevoie şi de colaborare. A urmat un an în care nu s-au remarcat prin nimic. Un an de linişte. Liniştea dinaintea furtunii. Care a izbucnit datorită aceloraşi orgolii care au stat la baza conflictelor anterioare. Şi pentru domolirea cărora s-a recurs la soluţia Stolojan , cel care de la înălţimea credibilităţii şi încrederii cu care este investit de cetăţeni şi datorită stilului său aproape dictatorial pare cel mai potrivit pentru a scoate PNL din criză. În cele trei luni de când se ceartă din nou în faţa camerelor de luat vederi, liberalii au câştigat din nou notorietate în rândul electoratului. Una negativă însă, aşa cum relevă ultimul barometru de opinie dat recent publicităţii şi realizat de IMAS la cererea Fundaţiei pentru o Societate Deschisă. Cinci procente, atât ar obţine liberalii dacă acum ar avea loc alegeri. (După CURS - 8 la sută sau 7 la sută după METROMEDIA TRANSILVANIA, studii de piaţă realizate în aceeaşi perioadă de timp cu IMAS). Sunt însă procente preţioase dacă ne gândim că PSD îi consideră singurul partid din Opoziţie cu care se poate colabora şi cu care vede chiar posibilă o alianţă post-electorală (2004). Nici Partidul Democrat - deşi a lăsat-o mai moale deocamdată - nu exclude eventuale alianţe pre sau post-electorale cu PNL. Şi mai nou umblă zvonul unei apropieri (până la contopire?) cu Partidul Umanist Român.
     PNL este acum, în ciuda rezultatului din barometrul de opinie, un partid foarte curtat. Pentru că nici celelalte partide nu se simt prea bine. Cu excepţia PSD care, dacă nu intervin schimbări majore în tabloul politic, poate obţine în 2004 cel mai mare scor electoral, dar care a constatat o scădere de 10% în popularitate în Ardeal datorită colaborării cu UDMR. Şi-atunci caută un substitut, care să-i asigure la fel de bine majoritatea parlamentară, dar fără acest puternic recul de imagine în cea mai bogată zonă a ţării. Cum prăpastia dintre PSD şi PD este uriaşă, în ciuda (sau poate tocmai datorită) apropierilor doctrinare, singura soluţie rămâne PNL. Mai ales că virtualul său preşedinte, Theodor Stolojan, a declarat că are afinităţi cu lideri ai PSD, fireşti pentru un om care a colaborat cu ei în guvernările trecute. Şi-n plus nu strică, în conformitate cu vechiul dicton latin care a asigurat atâta linişte Imperiului Roman - "Divide et impera" - să bagi ceva zâzanie între principalele partide aflate acum în Opoziţie - PNL şi PD - mai ales că şi-au făcut publice intenţiile de colaborare. În ce priveşte perspectiva de apro-piere de PNL luată în calcul de Traian Băsescu şi ai lui, deşi ea s-a mai atenuat, nu a dispărut cu totul pentru că, dorind cu încăpăţânare să elimine partidul condus de Adrian Năstase de la guvernare în viitorul ciclu electoral şi stagnând deocamdată la 12 % din preferinţele electoratului, PD are nevoie şi el de un aliat. Iar deocamdată nu se întrezăreşte altul. Puteţi spune că în această eventualitate cinci procente nu sunt suficiente, dar majoritatea analiştilor politici sunt de părere că diriguiţi de mâna forte, chiar dictatorială a lui Theodor Stolojan, liberalii vor creşte.