Fondurile Phare
     România este ţara în care bugetul naţional nu ajunge niciodată pentru a sătura milioanele de "guri" înfometate din sănătate, învăţământ, infrastructură, armată, sau pentru astuparea "găurilor (încă) negre" din industrie ori pentru sensibilele probleme sociale care îi vizează pe pensionari, handicapaţi, sau pe cei a căror existenţă cotidiană este legată de primirea venitului minim garantat ori a subvenţiei pentru căldură. Exemple de "guri" veşnic nesătule sunt nenumărate... Să revenim doar la ultima rectificare bugetară din vara acestui an, moment în care Guvernul României nu a avut bani să-i repartizeze sănătăţii, a reuşit doar mici cârpeli, unele doar de imagine, cum ar fi banii alocaţi pentru armată, pentru a face "impresie", sperăm noi, viitorilor parteneri din NATO. Aşa se face că la această rectificare, judeţul Alba a primit doar puţin peste 7 miliarde de lei, în condiţiile în care a solicitat... nici mai mult, nici mai puţin decât... 255 de miliarde de lei, respectiv cam 2,7% din ce am avea nevoie. Au venit apoi inundaţiile care au lăsat "urme" de zeci de miliarde de lei, pagube şi traume care nu vor fi şterse curând doar din alocaţii bugetare, mai ales când vin din fondul de rezervă al guvernului, şi mai ales când mai mult de jumătate din România a fost crunt lovită de furia unei naturi necontrolabile. În această austeritate bugetară, apariţia instrumentelor Comunităţii Europene de preaderare: PHARE, ISPA şi mai nou SAPARD a reprezentat o mană cerească, pentru că aceste fonduri de sute de milioane de EURO merg atât în sectorul public, cât şi în cel privat, multe dintre ele fiind nerambursabile. Sute de programe din învăţământ, sănătate sau din sectorul neguvernamental au fost finanţate din fonduri PHARE. Pentru sectorul privat, tracasat şi zdrobit de toate guvernările prin taxele şi impozitele infernale, granturile câştigate prin programele PHARE au fost de multe ori o adevărată "binecuvântare" financiară, afaceri întregi care se aflau în impas fiind relansate cu EURO primiţi de la UE.
     Să dăm un exemplu, cel al judeţului nostru, care prin programe care s-au adresat exclusiv societăţilor comerciale cu capital privat a reuşit să atragă peste 4,5 milioane de EURO, fiind finanţate 37 de proiecte care au generat peste 540 de noi locuri de muncă; sau prin programul special de dezvoltare al judeţului Alba, prin care sunt finanţate proiecte în valoare de aproape 200 de miliarde de lei. Fiind vorba de atâţia bani şi mai ales de foarte mulţi doritori de fonduri nerambursabile... logic au apărut şi cârcotaşii sau nemulţumiţii; de ce x şi nu y (!) de ce ei şi nu noi (!) fără să se uite sau să facă o comparaţie a calităţii proiectelor depuse; Toată lumea este conştientă că unde se împart bani sunt şi presiuni şi... tentaţii; chiar şi oficialii europeni recunosc că... "sunt conştienţi de presiunile exercitate de diverse grupuri de interese şi că vor face totul să le prevină"... Regiunea "Centru" este însă una atipică faţă de cele 7 "surate" ale sale tocmai prin diversitatea culorilor politice care alcătuiesc Consiliul de Dezvoltare Regională. Trei preşedinţi de consilii judeţene sunt membri UDMR, doi PSD şi unul PNL; se poate spune că presiunile se anulează într-un asemenea amalgam... politic. Mai mult, fiecare proiect este analizat de o comisie în care reprezentanţii Uniunii Europene sau ai Comisiei Europene au de multe ori cuvântul decisiv în selecţia acestora, ultimul OK în filtrul decizional îl au tot principalii finanţatori europeni. Ce culoare politică poate să aibă de exemplu investiţia deosebită realizată la Hotel Parc (cu o piscină ultramodernă şi cu o sală de conferinţe de nivel european) realizată şi cu bani PHARE? Sau investiţiile în turism realizate pe Valea Sebeşului ori în Munţii Apuseni?
     Presa a vuit în ultimele zile pe tema banilor de la Phare despre cine îi împarte şi cine îi primeşte. Cert este că dacă sunt bine alocate, fondurile europene pot umple o bună parte din golurile create într-un deceniu de corupţie şi slabă administrare.