Summitul Pământului
     Să ne facem iarna car şi vara sanie - ne-nvaţă un poverb născut când vremea ca şi vremurile n-o luaseră încă razna. El îşi pierde de la an la an corespondenţa în realitatea climatică. Ce rost mai are să-ţi faci vara sanie când iernile sunt tot mai văduvite de zăpadă? Cât despre car...mai bine-ţi faci o barcă. Şi ai mai multe şanse să scapi cu bine din verile tot mai tropicale pe care le parcurgem. Şi în ciuda numeroaselor ştiri care ne-au creat în ultimele săptămâni imaginea unui mini-potop (pentru că nu vrem să ne comparăm totuşi cu Noe oricât de greu suntem puşi la încercare), aflăm că sud-estul României se află într-un avansat proces de deşertificare. Situaţia poate părea la prima vedere paradoxală, sau chiar de necrezut. Însă ea există la fel cum există şi fenomenele meteorologice extreme, cum a fost cel de la Făcăieni. Pentru că dezechilibrele climatice sunt tot mai accentuate, iar Mama Natură încearcă din răsputeri să le elimine. Din păcate cu tot mai multă violenţă.
     Dar nu numai în ţara noastră se manifestă astfel de paradoxuri sau fenomene extreme. Un raport al ONU arată că jumătate dintre cursurile de apă ale planetei sunt poluate şi în curs de secătuire, 15% din suprafaţa Pământului este degradată ca urmare a activităţilor umane şi în următorii 30 de ani 70% din suprafaţă va fi serios afectată ca urmare a implantării de noi aşezări, extinderii celor existente şi a căilor de comunicaţie terestră, o treime din fondul piscicol mondial este pe punctul de a se epuiza ca urmare a supraexploatării, numărul persoanelor afectate de dezastrele provocate de schimbările climatice s-a dublat în ultimii zece ani ajungând la 211 milioane, concentraţia de dioxid de carbon în atmosferă s-ar putea dubla până în 2050, tot ca urmare a activităţilor umane. Oamenii de ştiinţă au atras cu mai mulţi ani în urmă atenţia asupra efectelor devastatoare ale creşterii efectului de seră şi al poluării. Priviţi la început ca nişte Cassandre moderne, vedem acum că prezicerile lor se împlinesc. Cei care conduc destinele omenirii au plecat urechea şi în urmă cu zece ani la Rio de Janeiro a avut loc primul Summit al Pământului care s-a soldat cu adoptarea unei Convenţii asupra schimbărilor climatului şi a unei Convenţii a Biodiversităţii.
     Din păcate în cei zece ani scurşi de atunci s-au înregistrat progrese neînsemnate, iar efectele pe plan mondial sunt cele care le vedem, soldate cu imense pagube materiale şi pierderi de vieţi omeneşti. Şi pentru că nu-i de glumit, în perioada 26 august-4 septembrie la Johannesburg în Africa de Sus va avea loc cea mai mare reuniune internaţională din istorie care va decide asupra marilor sfidări cu care se confruntă omenirea. Vor fi prezenţi 65.000 de specialişti şi factori de decizie reprezentând 174 de state, iar România va fi reprezentată de o delegaţie condusă de preşedintele Ion Iliescu. El a participat şi la precedentul summit de la Rio de Janeiro. Dar soluţiile "tehnice" se cunosc, mai grea fiind transpunerea lor în practică. Aici este adevărata provocare, pentru că evoluţiile din ultimul deceniu au demonstrat că statele puternic dezvoltate pot reduce emisiile poluante, situaţie complet străină statelor în curs de dezvoltare sau subdezvoltare. În plus combustibilii fosili sunt vedete pe lista pericolelor pentru climă, ceea ce readuce în atenţie o sursă de energie ostracizată în utimele două decenii, mai ales după accidentul de la Cernobîl - energia nucleară. Avem de ales între a mânui atomii cu atenţie sau a ucide neglijent planeta prin emisii de carbon.