Dor şi lehamite
     Chiar dacă meteorologii anunţă zile frumoase (bine că se mai aud în ţara asta şi lucruri bune), toamna ne bate în geam cu frunzele sale veştede şi ca mâine vom lua pe noi haine groase cu care să ne apărăm de frig. Vrând-nevrând vine pe capul omului cel mai blestemat anotimp din câte există - iarna, cu cohorta sa de coşmaruri. Lăsăm la o parte drumurile, blocajele şi carambolurile de circulaţie care se vor crea pe timp de îngheţ, forfota din spitale, farmacii, anunţurile din ce în ce mai numeroase de decese de la rubricile de "mică publicitate" din cotidianele noastre centrale şi locale. Vorba unui cetăţean hâtru, pentru românii mileniului III, iarna aduce mai multă pacoste decât toate popoarele migratoare la un loc. Este vorba de acel haz de necaz balcanic ce strecoară fiori de gheaţă prin şira spinării, dacă nu cumva te şi congelează, căci ce sunt apartamentele amărăştenilor dacă nu nişte uriaşe congelatoare, iar agentul termic un musafir tot mai scump la... simţire şi care găseşte mereu uşile închise, altfel spus caloriferele debranşate. Gigacaloria creşte precum reptilele din Jurasic şi tot mai puţini o pot suporta.
     În preajma unor atari situaţii de criogenie, guvernanţii noştri scumpi şi dragi se tot scarpină în ceafă să găsească soluţii pentru a îmblânzi frigul. Mai întâi au spus că cetăţenii îşi pot instala centrale de apartament, prin care se reduc mai bine de jumătate facturile la încălzire. O idee, să recunoaştem deloc rea şi prin urmare o mulţime de locatari au strâns serios cureaua şi şi-au montat aceste centrale - bijuterii, care te asigură că plăteşti cât consumi. Ei da, văzând că au acces şi cei săraci la condiţii civilizate, cei răspunzători de destinele neamului nostru mioritic au venit şi-au spus: La loc comanda! Centralele de apartament s-au dovedit dintr-odată poluatoare, periculoase şi că ele pot duce la catastrofe. Adică, Occidentul n-a sărit în aer şi trăieşte bine mersi de atâta amar de vreme cu ele şi dacicul nostru spaţiu carpatin riscă să se intoxice cu bioxid de carbon. Au urmat discuţii, certuri, plângeri, memorii peste memorii, din partea bieţilor cetăţeni, care se vedeau din nou prinşi la sistemul central de încălzire. Unora le era dor, altora lehamite de sistemul centralizat.
     Păi, ce crede el românul, că scapă atât de uşor de centralism? Cine crede că va plăti pierderile de pe reţea? Duioşia şi generozitatea unor agenţi energetici de a încălzi pământul îngheţat? Directorii aşa ziselor firme furnizoare de căldură? Să fim serioşi! Cum îşi vor putea ei menţine salariile de nababi, maşini ultra elegante la scară şi vilele luxoase? Domnilor locatari, branşaţi şi debranşaţi, nu fiţi naivi! Dându-se cu capul de grindă, guvernanţii au mai îndulcit-o, în sensul că se pot amenaja centrale de bloc prevăzute cu hornuri care să depăşească înălţimea acestuia, ceva în genul unor submarine prevăzute cu periscoape. Zău că e tare hazliu să vezi o aşa mare de vapoare, plutind peste o şi mai mare mlaştină a neputinţei şi incompetnţei. După o matură chibzuinţă, aceiaşi desăvârşiţi profesionişti ai guvernului au venit şi-au ordonat ca cei cu centrale de apartament să plătească 30% din factura energetică a vecinului racordat la sistemul centralizat. Ba că cei care se debranşează de la sistem să plătească 700 mii lei. Aberaţii peste aberaţii. Care va să zică eşti proprietarul unui apartament şi e firesc să ţi-l încălzeşti cum vrei şi cât te ajută buzunarul dar vine onor statul şi-ţi bagă mâna în buzunar. Lăsaţi că o să vă dea el căldură de o să crească gigacaloria cât Himalaia. Să fie clar: Nu se opune nimeni sistemelor centralizate moderne, reabilitate, viabile, acolo unde sunt condiţii şi cetăţenii vor acest lucru. Dar nu mai vrem să fim dirijaţi de stat, unul din cei mai slabi şi mai neputincioşi gospodari ai comunităţii!