Comemorarea tragicelor evenimente de la 11 septembrie
Atacurile asupra World Trade Center au declanşat
Războiul mondial antiterorist
Mersul lumii, al politicii mondiale s-a schimbat în urmă cu un an, când la 11 septembrie 2001 capitala politică - Washington D.C. şi cea economică - New York ale celui mai puternic stat de pe glob au fost atacate cu o violenţă inimaginabilă de terorişti arabi. Recunoscuţi pentru opoziţia faţă de politica promovată de Statele Unite ale Americii, pentru lupta împotriva intereselor economice ale SUA în Orientul Mijlociu - fundamentaliştii arabi, printr-una dintre grupările cele mai radicale - Al Qaida, au demonstrat la 11 septembrie 2001 că dispun pe lângă un fanatism extrem şi de puterea de organizare necesară pentru un atac major, sau chiar pentru un adevărat război. O confruntare cu atât mai periculoasă pentru democraţie, cu cât toate regulile scrise sau tacite ale războiului, toate convenţiile internaţionale în domeniu ar fi fost ignorate cu nonşalanţă de teroriştii autointitulaţi "luptători pentru libertate".
Departe de a fi obţinut pe termen lung efectul devastator pe care-l preconizau: o debusolare a americanilor şi a tuturor locuitorilor şi conducătorilor statelor ale căror interese economice şi politice sunt legate de SUA, o izolare în propria carapace, teroriştii au reuşit de fapt contrariul. Moartea celor peste 6000 de americani, afrontul atacului pe sol american (incontestabil cel mai bine supravegheat teritoriu), au demonstrat că terorismul este acum atât de puternic încât a devenit principala ameninţare pentru pacea pământului. De aceea, în lunile care au urmat atacurilor s-a constituit o coaliţie antiteroristă puternică, iar priorităţile politice s-au modificat în chiar sensul diminuării pericolului reprezentat de fanatismul islamic. După înfrângerea talibanilor afgani - protectori ai lui Osama Bin Laden şi ai Al Qaida, acum principala ţintă a redevenit Saddam Hussein, demersurile preşedintelui american George W. Bush şi ale premierului britanic Tony Blair intensificându-se. Atât de mult încât acum chiar apărătorii democraţiei şi ai instituţiilor internaţionale sunt pe cale să le ignore, dând astfel apă la moară chiar celor împotriva cărora luptă. Noroc că toate celelalte mari puteri implicate doresc, cer ca preconizatul atac asupra Irakului să primească încuviinţarea Organizaţiei Naţiunilor Unite.
În ce ne priveşte pe noi, românii, atacurile asupra Pentagonului şi World Trade Center, cu tot respectul firesc pe care-l datorăm victimelor, putem spune că ne-au creat un culoar politic internaţional favorabil. Din perspectiva noastră moartea lor nu a fost zadarnică. Privită cu destul scepticism înainte de 11 septembrie 2001, candidatura României la NATO a devenit dintr-o dată extrem de credibilă. Chiar dacă din punct de vedere economic suntem încă departe de a îndeplini standardele, guvernul Năstase a ştiut să joace foarte bine cartea poziţiei strategice şi a participării efective a militarilor români la operaţiunile de pace. De aceea reuniunea din noiembrie de la Praga, când se vor anunţa noii membri ai NATO, este pentru noi aproape doar o formalitate.
Atacurile asupra World Trade Center au declanşat
Războiul mondial antiterorist
Mersul lumii, al politicii mondiale s-a schimbat în urmă cu un an, când la 11 septembrie 2001 capitala politică - Washington D.C. şi cea economică - New York ale celui mai puternic stat de pe glob au fost atacate cu o violenţă inimaginabilă de terorişti arabi. Recunoscuţi pentru opoziţia faţă de politica promovată de Statele Unite ale Americii, pentru lupta împotriva intereselor economice ale SUA în Orientul Mijlociu - fundamentaliştii arabi, printr-una dintre grupările cele mai radicale - Al Qaida, au demonstrat la 11 septembrie 2001 că dispun pe lângă un fanatism extrem şi de puterea de organizare necesară pentru un atac major, sau chiar pentru un adevărat război. O confruntare cu atât mai periculoasă pentru democraţie, cu cât toate regulile scrise sau tacite ale războiului, toate convenţiile internaţionale în domeniu ar fi fost ignorate cu nonşalanţă de teroriştii autointitulaţi "luptători pentru libertate".
Departe de a fi obţinut pe termen lung efectul devastator pe care-l preconizau: o debusolare a americanilor şi a tuturor locuitorilor şi conducătorilor statelor ale căror interese economice şi politice sunt legate de SUA, o izolare în propria carapace, teroriştii au reuşit de fapt contrariul. Moartea celor peste 6000 de americani, afrontul atacului pe sol american (incontestabil cel mai bine supravegheat teritoriu), au demonstrat că terorismul este acum atât de puternic încât a devenit principala ameninţare pentru pacea pământului. De aceea, în lunile care au urmat atacurilor s-a constituit o coaliţie antiteroristă puternică, iar priorităţile politice s-au modificat în chiar sensul diminuării pericolului reprezentat de fanatismul islamic. După înfrângerea talibanilor afgani - protectori ai lui Osama Bin Laden şi ai Al Qaida, acum principala ţintă a redevenit Saddam Hussein, demersurile preşedintelui american George W. Bush şi ale premierului britanic Tony Blair intensificându-se. Atât de mult încât acum chiar apărătorii democraţiei şi ai instituţiilor internaţionale sunt pe cale să le ignore, dând astfel apă la moară chiar celor împotriva cărora luptă. Noroc că toate celelalte mari puteri implicate doresc, cer ca preconizatul atac asupra Irakului să primească încuviinţarea Organizaţiei Naţiunilor Unite.
În ce ne priveşte pe noi, românii, atacurile asupra Pentagonului şi World Trade Center, cu tot respectul firesc pe care-l datorăm victimelor, putem spune că ne-au creat un culoar politic internaţional favorabil. Din perspectiva noastră moartea lor nu a fost zadarnică. Privită cu destul scepticism înainte de 11 septembrie 2001, candidatura României la NATO a devenit dintr-o dată extrem de credibilă. Chiar dacă din punct de vedere economic suntem încă departe de a îndeplini standardele, guvernul Năstase a ştiut să joace foarte bine cartea poziţiei strategice şi a participării efective a militarilor români la operaţiunile de pace. De aceea reuniunea din noiembrie de la Praga, când se vor anunţa noii membri ai NATO, este pentru noi aproape doar o formalitate.
Anca DINICĂ