Unde dai şi unde crapă
     Propunerea pe care premierul Năstase i-a făcut-o lui Ion Iliescu de a candida la un nou mandat prezidenţial a fost receptată de majoritatea opiniei publice ca o glumă deşucheată. Dar la o analiză mai profundă a acestui gest straniu şi după unele comentarii ale presei ce n-a lăsat să treacă neobservată o asemenea gafă sau dacă vreţi aberaţie, este vorba de dorinţa premierului de a intra în graţiile d-lui Iliescu, de a-l peria pe omul de la Cotroceni. Mai mult ca sigur că terenul alunecos pe care se mişcă premierul, pericolul pe care-l paşte de a fi debarcat l-au făcut să-şi reconsidere atitudinea lui de trufie şi de aroganţă fără perdea. Atotputernicul gladiator al partidului de guvernământ şi-a adus şi el probabil aminte că are un stăpân şi că l-a călcat deseori pe picioare prin abuzurile sale. Fie şi numai faptul că nu controlează judeţele ţării şi prin urmare baronii locali şi-au cam luat-o în cap şi nu le mai pasă de ordinele de la centru, l-au făcut pe Năstase să mai scadă în sufragiile şi barometrele opiniei publice.
     Omul simplu de pe stradă pe care nu-l mai prea interesează politica din moment ce unii suflă din trâmbiţe şi surle şi el o duce prost îşi dă perfect de bine seama că Năstase n-a riscat acest act nesăbuit de dragul lui Iliescu, ci de teama a ceea ce l-ar aştepta după dispariţia acestuia. El ştie că locatarul de la Cotroceni e singurul politician român care are un electorat stabil. Şi mai ştie arogantul premier că PSD fără Iliescu nu este decât o himeră, o pradă sigură pentru extremişti ca şi pentru somnolenta opoziţie. Cei doi ani de guvernare discreţionară au arătat slaba capacitate a premierului de a guverna ţara. Corupţia a atins cote alarmante, producţia se zbate aidoma unui muribund cu masca de oxigen pe faţă, justiţia şi poliţia sunt greu de pus sub căpăstrul democraţiei, cât despre sănătate, învăţământ şi cultură, ce să mai vorbim, sunt plăgi pe trupul infectat al ţării. PSD-ul ştie că se apropie ora bilanţului. Cu un număr impresionant de palate, vile şi castele, automobile de lux, cu alte şi alte avantaje fanariote, şefii partidului de guvernământ sunt convinşi că vor avea o soartă grea la alegeri. Totodată, baronii PSD-ului mai ştiu că Ion Iliescu are imaginea şi charisma unui om imparţial, care a stat departe de contagioasa boală a inavuţirii, el fiind un "tătuc al naţiei". Mulţi români îi sunt fideli tocmai pentru că e onest şi sărac. E un fel de iubire mistică. Cu guvernarea lui Năstase care este dezastruoasă, patria se gândeşte tot mai serios la CV Tudor. Muşcat ca de şarpe, Năstase are nevoie de o nouă candidatură a d-lui Iliescu, pentru a nu fi silit să candideze îl însuşi la preşedinţie şi să piardă, căci are toate şansele să piardă şi prietenii se vor vedea nevoiţi să-l înlăture din propriul partid. Un scenariu negru dar posibil.
     Deocamdată, Ion Iliescu a respins această aberantă propunere şi nu dintr-un instinct democratic, ci pentru că o astfel de propunere n-ar avea sorţi de izbândă. Oricât ar vrea pesediştii, ei n-au cum să obţină necesarele două treimi din numărul parlamentarilor pentru a schimba constituţia. Prin gestul său, premierul n-a făcut decât să-şi arate disperarea şi slăbiciunea politică atât a persoanei cât şi a partidului său. Este, altfel spus, un act sinucigaş. Chestia este că fără Ion Iliescu, Năstase nu are nici un viitor politic. Dar nici Iliescu alături de Năstase. Prin urmare, există toate şansele ca statutul de premier - preşedinte să se clatine serios. După cum există premise ca Iliescu să-şi confecţioneze un nou zâmbet prezidenţial. Unde dai şi unde crapă!