Patriotismul local
     Astăzi, mai mult ca oricând, lumea este într-o continuă schimbare. Tot ce astăzi este făcut într-un anumit fel, mâine trebuie făcut altfel şi tot aşa. Se schimbă modul de viaţă, se schimbă vremea, se schimbă oamenii, se schimbă atitudinile, se schimbă marile alianţe şi marile puteri, se schimbă... lumea. Împrejurările schimbă foarte iute lucrurile şi toate lucrurile sunt supuse schimbării. Câteva minute, o singură clipă (vezi atacul terorist asupra Americii - n.a.) pot schimba totul. Timpul le schimbă pe toate. Timpul şi vremurile pe care le trăim ne-au schimbat şi pe noi, românii. Şi, în cele din urmă, este bine că se întâmplă aşa. Adică este bine că şi noi ne schimbăm atunci când toată lumea se schimbă. Este de fapt unica şansă de a ţine pasul cu ea. Altfel, rămânem de căruţă. Rămânem pironiţi în timp şi totul este pierdut.
     Să luăm spre exemplu patriotismul românesc. Într-un fel s-a manifestat el cu mulţi ani în urmă, în vremi de restrişte, când ţara şi interesele ei se apărau cu arma în mână, altfel a fost pe vremea lui Ceauşescu, şi altfel este sau trebuie să fie acum. În anii totalitarismului comunist totul era făcut în numele partidului şi poporului. Totul era dedicat interesului general, deviza fiind - "partidul - poporul - România". Nu existau şi nu trebuiau să existe alte interese, fie ele locale sau particulare.
     Departe de mine gândul că astăzi nu trebuie să mai avem un interes general - cel al ţării. Dimpotrivă, şi astăzi, şi mâine, şi oricând - ţara trebuie să constituie ţelul nostru suprem. Numai că tipul de societate pe care vrem să o edificăm - societatea democratică - cu toate valorile ei - proprietate privată, economie de piaţă, autonomie locală etc. modifică radical atât condiţiile, cât şi formele de acţiune pentru a ne atinge ţelul.
     În zilele noastre, autonomia locală este cea care valorizează şi pune tot mai mult accent pe interesul local, pe comunitate. De aici şi marea schimbare în ce priveşte patriotismul: de la patriotismul general, de paradă (în totalitarismul comunist) - la patriotismul local - în societatea democratică de azi. În fond, de puterea şi dezvoltarea comunităţilor depind puterea şi dezvoltarea ţării. "Într-un stat democratic nu pot exista alte interese reale decât interese locale, reunite când sunt aceleaşi, cumpănite atunci când sunt diferite, dar în toate situaţiile - cunoscute şi simţite..." ne spune un mare teoretician democrat.
     Şi este firesc să fie aşa. Pe scara ideilor, mai întâi fiecare ţine la familia sa, la localitatea în care s-a născut şi trăieşte, şi abia mai apoi la provincia lui şi la stat. Este cunoscut faptul că soldatul poartă în inimă onoarea companiei sale, a batalionului, a regimentului şi, în felul acesta, participă la gloria întregii armate. Plăcerile vieţii sociale pot fi găsite oriunde, dar obiceiurile şi amintirile nu mai pot fi regăsite. Trebuie, aşadar, să-i legăm pe oameni de locurile care adună pentru ei amintiri şi obiceiuri. Pentru aceasta trebuie să le acordăm, în casele lor, în sânul comunelor şi oraşelor lor, atâta importanţă politică cât este posibil, fără a afecta ansamblul.
     Însăşi firea şi mersul lucrurilor dau o mână de ajutor guvernanţilor de astăzi în acest sens. Patriotismul local pare să renască din propria-i cenuşă. Ultimii ani, după cum este cunoscut tuturor, au adus o puternică dezvoltare a spiritului comunitar.
     Procesul de dezindustrializare a ţării i-a determinat pe majoritatea românilor să se întoarcă în localităţile lor de baştină, la munca şi la obiceiurile lor tradiţionale. Redobândirea proprietăţii asupra pământurilor, pădurilor şi a tot ceea ce le-a aparţinut, i-a determinat pe toţi să interacţioneze, să se sfătuiască şi să se ajute unul pe celălalt, creând un adevărat spirit de solidaritate comunitară. Nu în cele din urmă, ataşamentul faţă de tradiţiile şi obiceiurile locale ţine de sentimentele dezinteresate, nobile şi pioase ale fiecărui locuitor sau membru al comunităţii.
     Bunăoară, dacă înainte de '89, în judeţ, în afara "Târgului de fete de pe Muntele Găina" şi a altor câteva festivaluri tinereşti, nu exista nici o sărbătoare a satelor sau a localităţilor, astăzi au ajuns să fie de ordinul zecilor, fenomenul cunoscând o continuă dezvoltare de la un an la altul. După cum bine se ştie, în aceste zile au avut loc serbările localităţilor la Jidvei - "Strugurele de aur", la Sebeş - "Zilele Sebeşului", la Limba - "Fiii satului". Nu cu mult timp în urmă, asemenea manifestări au avut loc la Aiud - "Zilele aiudene" şi "Sărbătoarea berii", la Blaj - "Zilele culturii blăjene", la Horea - "Ziua lemnarilor din Munţii Apuseni, la Albac, Bistra, Lupşa, Almaşu Mare, Vălişoara, Ighiu, Pâclişa etc., întâlniri cu fiii satului. Până la sfârşitul anului, alte oraşe, comune şi sate din judeţ îşi vor avea şi ele serbările locale. Iată, aşadar, cum un nou tip de patriotism, patriotismul local, se înfiripă de la o zi la alta, de la un an la altul, tot mai mult. Peste tot, în aceste localităţi se poate observa cu ochiul liber rolul binefăcător al colaborării şi întrajutorării între membrii comunităţilor. Casele sunt mai frumoase, drumurile în mare parte asfaltate, şcolile şi monumentele istorice mai bine îngrijite şi întreţinute. Cu ocazia acestor manifestări locale, oamenii se adună, învaţă să pună umărul împreună pentru înfrumuseţarea localităţii lor şi tot împreună îngrijesc monumentele istorice. Tot satul, comuna sau oraşul freamătă în preajma acestor sărbători pentru a-şi putea primi oaspeţii cum se cuvine.
     Locuitorii găsesc o adevărată plăcere în tot ceea ce le dă senzaţia că îi uneşte în destin şi în interese. Dacă această înclinaţie a lor va fi bine întreţinută de către guvernările noastre de astăzi şi de viitor, şi chiar încurajată şi sprijinită să se dezvolte, în scurt timp, tuturor li se va forma un fel de simţ al onoarei săteşti sau citadine, care în cele din urmă le va schimba viaţa în bine şi le va aduce multe bucurii.
     Iar acest simţ al onoarei, al apartenenţei la comunitate al fiecăruia, va fi, desigur, în cele din urmă, simţul onoarei de a fi român. Să întreţinem deci flacăra vie a patriotismului local şi astfel vom avea în scurt timp un nou patriotism românesc autentic. În acest fel se va adeveri din nou zicala la români conform căreia "Pretutindeni patria este pământul care hrăneşte".