Corupţia din sănătate
     La bursa naţională a zvonurilor privind remanierea guvernametală, unul, cel privind demiterea actualului ministru al Sănătăţii, d-na Daniela Bartoş, ocupă pole-position, după intervenţia dură a premierului Adrian Năstase la ultima teleconferinţă cu prefecţii. Astfel am aflat din gura primului ministru că Ministerul Sănătăţii este un rai al corupţiei, afacerilor cu medicamente, cu aparatură sanitară, cu birotică şi tehnică de ultimă generaţie şi, mai nou, cu certificate medicale înmulţindu-se precum celulele canceroase pe corpul suferind al poporului român. Radiografia făcută de premier asupra sistemului sanitar românesc a fost extrem de precisă, "bisturiul" verbal al lui Adrian Năstase tăind cel puţin teoretic în "carnea cangrenată" de corupţie a sistemului sanitar românesc. Premierul a identificat cauzele cancerului din sănătate: consumurile au crescut substanţial, preţurile de achiziţie sunt "incredibile", licitaţia electronică este un instrument de care sistemul sanitar nu a auzit, angajările de personal se fac într-o proporţie care nu au nimic comun cu necesităţile actului medical. Dacă aceste cauze sunt clare, nu ştim dacă premierul cunoaşte exact care sunt actorii filmului în care corupţia a depăşit orice limite. Rolul Ministerului Sănătăţii şi implicit al d-nei ministru Daniela Bartoş a scăzut foarte mult după înfiinţarea Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, instituţie creată tocmai pentru a controla cheltuielile din acest domeniu. Casa de Asigurări derulează la ora actuală peste 1 miliard de dolari, tot ce mişcă-n acest domeniu, de la plata reţetelor compensate, a serviciilor medicale, a doctorilor de familie etc., trecând prin "sita" semnăturilor mai marilor din această instituţie şi ai celor din filialelor judeţene. Pentru propriile dotări, CNASS şi-a tras partea leului, peste 20 de milioane de dolari anual fiind rezervate acestui lux. Aşa se face că au apărut sediile ultramoderne, dotate cu tehnică pe măsură (excludem aici judeţul Alba, unde probabil că s-a investit cel mai puţin în comparaţie cu celelalte judeţe) în contradicţie flagrantă cu sediile de spitale sau de policlinici de renume care stau să se prăbuşească peste bolnavi şi peste doctori. Mereu ni se precizează că procentul de 14% pe care angajaţii şi angajatorii îl plătesc lunar este insuficient şi incomparabil cu taxele din ţările învecinate (procent raportat la o "bază" prea mică) şi că nici aceşti bani nu sunt colectaţi mai ales din zona societăţilor de stat. Dar nimeni nu scoate un cuvânt despre superafacerile cu medicamente, de comisioanele pentru introducerea unor categorii în sfera celor compensate, despre licitaţiile la tehnicile IT etc. Alt actor care ţine morţiş să rămână în anonimat este Curtea de conturi, toate achiziţiile de materiale fiind controlate de reprezentanţii acestei instituţii, dar nu am auzit nimic de existenţa vreunor fraude. Rolul Ministerului Sănătăţii se va micşora în continuare prin derularea procesului de descentralizare care se va încheia la 1 octombrie prin trecerea spitalelor în subordinea autorităţilor publice locale şi judeţene. Cu un rol mai mic sau mai mare, d-na ministru Bartoş a reacţionat imediat după şuturile încasate de la şeful ei de partid şi de guvern: a demis vreo câţiva directori de spitale şi de direcţii sanitare şi a ordonat intensificarea controalelor la unităţile sanitare din ţară. Daniela Bartoş a recunoscut că atât Curtea de Conturi cât şi Garda Financiară au ţinut sub tăcere neregulile constatate. De ce oare? Oricum, cu mazilirea unui ministru nu se face primăvară în ograda unde corupţia este mai presus de orice, chiar şi decât viaţa milioanelor de români. Mafia medicamentelor a fost şi probabil va rămâne mult mai puternică decât cea a alcoolului sau a ţigaretelor. Căci ce nu dă omul pentru sănătate!