Monstruoasa coaliţie PRM - UDMR
Extremiştii îşi dau mâna pentru a stopa demararea investiţiei de la Roşia Montană
•Funar cere sprijinul "duşmanului de moarte", Laszlo Tokes
*După ce l-a făcut zob ori de câte ori a avut ocazia, Funar îi cere sprijinul lui... Tokes
Ultima găselniţă politică, care întrece parcă orice închipuire, este scrisoarea pe care primarul Clujului, Gheorghe Funar, secretar general executiv al PRM, a trimis-o celui pe care de-a lungul vremii l-a catalogat "cel mai mare duşman al ţării", episcopul reformat Laszlo Tökes, prin care îi cere acestuia să i se alăture pentru "a-i salva pe românii din Roşia Montană ameninţaţi cu strămutarea". În scrisoarea adresată lui Laszlo Tökes de primarul Clujului se precizează: "Având în vedere grija constantă a UDMR şi a dvs. personal faţă de problemele maghiarimii, participarea UDMR la guvernare cât şi semnarea protocolului PSD-UDMR la nivel naţional şi la nivelul judeţului Alba, vă solicit să acţionaţi atât în ţară, cât şi la organizaţiile internaţionale pentru a împiedica distrugerea unor biserici şi cimitire". Poate că acest demers ar fi trecut neobservat dacă Funar nu ar fi apelat la sprijinul celui pe care l-a făcut zob ori de câte ori a avut prilejul, pastorul Laszlo Tökes, şi al UDMR, despre care liderii PRM spun că este o "formaţiune extremistă". Potrivit informaţiilor noastre, primarul Clujului a făcut mai multe deplasări la Roşia Montană, în special la solicitarea membrilor şi simpatizanţilor PRM, pentru a stopa investiţia firmei mixte româno-canadiene.
Localnicii cu care am stat de vorbă sunt destul de supăraţi pe Funar deoarece, spun ei, "acum se aliază cu ungurii pentru a ne lăsa fără aur, după ce a fost împotriva lor". Pe de altă parte, moţii din Roşia Montană continuă să susţină că ei trebuie lăsaţi să decidă asupra viitorului lor, iar pentru asta au nevoie de linişte şi normalitate. "Nu ne spune nouă ce avem de făcut nici Funar, nici Tökes şi nici ungurii care vin pe aici să ne promită bani mai mulţi ca la Gold, dar care nu ţin cont de interesele noastre", spun localnicii.
Este curioasă poziţia primarului Clujului, Gheorghe Funar, cunoscut drept un mare patriot, cu toate extravaganţele care l-au făcut deja celebru, şi un apărător al drepturilor moţilor. Latura patriotică şi naţionalistă i-a adus fostului preşedinte al PUNR, multe voturi după revoluţie. Erau vremuri când PUNR avea fieful electoral în Apuseni, concretizate în mandate de primari, consilieri şi parlamentari. Ce nu se înţelege însă este că vremurile s-au schimbat şi aşa cum au spus, moţii nu mai pot fi "hrăniţi" cu promisiuni electorale sau sloganuri de genul "Noi nu ne vindem ţara". Ţara Moţilor este săracă şi singura şansă pentru ieşirea din acest tunel a cărui luminiţă parcă nu se mai vede, este atragerea de investitori. Doar aceştia pot aduce prosperitate şi locuri de muncă. Restul sunt doar poveşti de adormit copiii. Statul român este prea sărac pentru a realiza investiţii de 420 de milioane de dolari la Roşia Montană, în condiţiile în care mineritul este la pământ.
*Moţii din Roşia Montană
sunt mulţumiţi de despăgubirile primite
Departe de tumultul politic, la Roşia Montană, viaţa localnicilor se derulează normal. Compania mixtă Roşia Montană Gold Corporation continuă negocierile cu cetăţenii în vederea acţiunii de relocare şi strămutare, fiind încheiate şi plătite peste 100 de contracte, în timp ce altele aşteaptă să fie finalizate. Nici unul din cei despăgubiţi nu a primit mai puţin de 700 de milioane de lei pentru case, unele construite şi cu o sută de ani în urmă. Proprietarii au primit echivalentul a 1600 de dolari pentru fiecare hectar de pădure şi spun că sunt foarte mulţumiţi de preţurile oferite de companie. Casele care mai arată cât de cât s-au vândut cu 1,2 - 1,5 miliarde de lei, dar mai sunt încă localnici care aşteaptă. Unii speră că vor obţine sume mai mari pentru proprietăţile lor. Alţii, ce-i drept puţini la număr, nu fac nici un pas de teamă să nu fie luaţi la ochi de contestatarii proiectului.
O altă categorie este cea a localnicilor declaraţi la început adversari înverşunaţi ai proiectului şi care au început negocierile cu compania. Se mizează pe acţiuni de tipul "urlă şi vei avea mai multe avantaje", adică aceşti contestatari lasă să se înţeleagă că pot să cadă la pace cu canadienii, dacă compensaţiile vor fi pe măsură.
Cu toate acestea, purtătorul de cuvânt al Roşia Montană Gold Corporation, Dana Golea, a precizat că cererile exorbitante nu vor fi onorate, întrucât preţurile oferite de companie sunt mai mult decât mulţumitoare.
Florin ROMAN
La Căminul pentru persoane vârstnice din Alba Iulia
Salon de înfrumuseţare pentru... bunicuţe!
Cel mai greu de îndurat pentru o persoană vârstnică, ajunsă la vremea pensionării, este izolarea, ieşirea de "circuitul" vieţii sociale. Chiar aflaţi în mijlocul unor familii atente şi iubitoare, pensionarii sunt frustraţi şi au tot felul de refulări (justificabile, în fond), care fac uneori imposibilă viaţa celor din jur. Dar oricât de dificili ar fi bătrânii, îndepărtarea lor este ucigătoare şi cel puţin ruşinoasă, dacă nu condamnabilă!
La Căminul pentru persoane vârstnice din Alba Iulia sunt 100 de astfel de cazuri. Oameni ajunşi la vârsta senectuţii, care au crescut copii şi nepoţi, iar apoi au fost abandonaţi ca un fel de "balast" nefolositor. Povestea vieţii fiecăruia dintre ei este impresionantă (şi asupra unora vom reveni într-un viitor apropiat). Majoritatea o constituie bătrânii cărora copiii sau nepoţii le-au smuls (ducându-i cu zăhărelul) economiile de-o viaţă şi dreptul de proprietate asupra locuinţelor. Alţii au fugit pur şi simplu din nişte familii în care erau prost trataţi sau chiar agresaţi... Apusul vieţii lor este înecat în lacrimi, mai ales al celor pe care rudele nici măcar nu-i mai caută, ca şi cum i-ar considera deja morţi. (Sigur, vin în număr mare, ca vulturii hoitari, atunci când li se anunţă decesul bătrânului. Vin ca să se ciorovăiască pentru bunurile defunctului, cu cea mai dezgustătoare lipsă de omenie...)
Dar pensionarii de la Căminul pentru persoane vârstnice din Alba Iulia şi-au găsit în această instituţie un fel de a doua familie. Sunt bine trataţi şi îngrijiţi de personalul angajat, trăiesc în condiţii bune, la un standard de viaţă acceptabil, dar ce e mai important, nu mai sunt izolaţi, relaţionează cu alte persoane de vârsta lor şi au viaţă socială! Directorul instituţiei, d-l Doru Drăgan, ne-a mărturisit că sunt sărbătoriţi cu prilejul zilei de naştere, merg în excursii, fac piaţa de două ori pe săptămână şi participă la tot felul de activităţi care-i determină să se simtă utili. Chiar dacă instituţia are anumite probleme financiare (asupra cărora, de asemenea, vom reveni) pensionarii nu sunt uitaţi de cei din exterior, care-i vizitează cu diferite prilejuri. O astfel de vizită (care a constituit o sărbătoare pentru bătrânii instituţionalizaţi) a avut loc marţi, 24 septembrie a.c., din partea doamnelor de la Asociaţia "Cristal", filiala Alba Iulia. Acestea s-au constituit într-un grup de "cosmeticiene voluntare" şi au improvizat un salon de înfrumuseţare pentru bunicuţe, în cabinetul medical al instituţiei. Şi să ştiţi că au fost multe "domnişoare" septuagenare şi octogenare care au folosit acest prilej, lăsându-se coafate, făcându-şi manichiura etc. Bineînţeles, au dovedit prin aceasta că frumuseţea nu are nici o legătură cu vârsta.
(I.H.)