Neconstituţionalitatea unei legi...
constituţionale
     În data de 5 martie 2002, plenul Camerei Deputaţilor a adoptat, în unanimitate, legea privind graţierea şi procedura graţierii, iniţiată de ministrul pentru relaţia cu Parlamentul, deputatul Acsinte Gaspar. În opinia legiuitorilor, "adoptarea acestei legi se impunea ca urmare a faptului că, în această materie, actualul cadru normativ este neunitar şi sărac în dispoziţii, atât în drept material, cât şi în drept procesual, situaţie susceptibilă să genereze disfuncţionalităţi şi să ducă la adoptarea de soluţii contradictorii. De subliniat este că, în plan procedural, singurul act normativ privitor la acordarea graţierii este un decret din 1952 (nr.302/9.08.1952). EVIDENŢIEM, de asemenea, corelarea prevederilor din prezenta lege, cu dispoziţiile constituţionale, precum şi cu dispoziţiile cuprinse în Codul penal şi Codul de procedură penală" se arată în comunicatul remis la acea dată de Ministerul pentru Relaţia cu Parlamentul.
     Legea graţierii, nr. 543/2002 a fost adoptată de Senat în şedinţa din 12 septembrie 2002 şi a intrat în vigoare vineri, 4 octombrie, odată cu publicarea ei în Monitorul Oficial. Potrivit estimărilor Direcţiei Generale a Penitenciarelor, vor beneficia de graţiere aproape 3000 de persoane care se încadrează în prevederile legii. Dacă luăm însă în discuţie aspectul "constituţional" proclamat în comunicatul ministerial, numărul teoretic al beneficiarilor acestei legi ar trebui să fie mult mai mare. Restul beneficiarilor sunt lăsaţi clar pe dinafară de art. 8 din Legea 543/2002 care prevede că "Dispoziţiile prezentei legi privesc pedepsele, măsurile şi sancţiunile aplicate prin hotărâri judecătoreşti definitive pronunţate până la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I". Unii dintre magistraţi cataloghează această prevedere ca "discriminatorie şi flagrant anticonstituţională". Explicaţia lor este destul de simplă: un cetăţean care a primit la Judecătorie o pedeapsă graţiabilă, dar a făcut recurs la Tribunal şi procesul a fost tergiversat din varii motive, nu se mai încadrează în prevederile Legii 543 deoarece la data intrării acesteia în vigoare respectivul nu avea o condamnare definitivă. La aceasta se adaugă situaţiile în care, doi indivizi care au comis la aceeaşi dată o faptă pentru care ar fi primit pedepse graţiabile, sunt condamnaţi definitiv de două instanţe diferite, la două termene diferite - unul înainte de intrarea în vigoare a legii 543 şi altul după. Pentru aceeaşi faptă, comisă în acelaşi timp, dar pedepsită la termene diferite, unul beneficiază de graţiere iar celălalt rămâne după gratii. În consecinţă, "legea, prin acest ultim articol 8 introduce arbitrariul, o discriminare între cetăţeni, nepermisă de constituţie" a subliniat şi deputatul PD de Cluj, Emil Boc, membru în Comisia juridică a Camerei Deputaţilor. De asemenea, Boc a precizat că avocaţii ar putea să invoce, pe cale de excepţie, la Curtea Constituţională a României, greşelile din acest act normativ.
     O interpretare mai dură a acestei "scăpări" neconstituţionale din Legea graţierii au dat-o magistraţii braşoveni care consideră că "legea a fost croită în beneficiul anumitor infractori care trebuiau scoşi din puşcărie". Exemplul lor, aflat foarte la îndemână, este miliardarul Dan Tartagă, condamnat la 3 ani şi jumătate de închisoare pentru uciderea din culpă a doi pensionari. Acesta a fost eliberat după 4 luni de la intrarea în puşcărie. De asemenea, un alt beneficiar al Legii graţierii este ex-colonelul Cristian Bernevig, fostul şef al Direcţiei de Informaţii a Armatei care a ucis din culpă, în accident rutier, 5 oameni.