Ultima ora

Prezent la Alba Iulia, Victor Ciorbea declară:
"Restructurarea PNŢCD - obiectivul prioritar al acestei etape"
Ciorbea şi Simion

Aflat într-un adevărat turneu care are ca scop evaluarea situaţiei existente acum în filialele judeţene ale PNŢCD (mai ales privind aleşii locali - câţi au fost în 2000 şi câţi mai sunt acum) şi pornind de aici impulsionarea activităţii de restructurare a partidului, Victor Ciorbea a poposit ieri la Alba Iulia. El a avut în cursul după-amiezii o întâlnire cu aleşii locali şi cu membrii conducerii organizaţiei judeţene Alba a PNŢCD. În cadrul unei conferinţe de presă care s-a desfăşurat însă înaintea Forumului Aleşilor Locali ai PNŢCD, Victor Ciorbea a declarat că dintre toate partidele de opoziţie, PNŢCD a rezistat cel mai bine "eroziunii" date de migraţia aleşilor spre partidul de guvernământ. Asta chiar dacă PNŢCD se află într-o situaţie mult mai precară decât PD sau PNL urmare a eşecului răsunător din 2000. Deşi nu a putut oferi date exacte la nivelul judeţului Alba, preşedintele PNŢCD a arătat că o situaţie întocmită la nivel naţional arată că în 2000 PNŢCD avea 2760 de aleşi locali, iar acum mai are 2350. Restructurarea PNŢCD la care se lucrează acum din greu porneşte de la ideea de a prezenta cetăţenilor un partid nou, un partid cu o bogată istorie, dar şi cu o largă deschidere spre problemele societăţii moderne, spre viitor. De aceea ţărăniştii au gândit deja soluţii alternativă în câteva domenii importante: agricultura şi reforma satului românesc, administraţia publică locală, privatizarea utilităţilor publice. Referindu-se la obiectivele PNŢCD, preşedintele partidului a spus că deocamdată este prematură o propunere pentru candidatura la preşedinţia României, sau stabilirea unor posibile alianţe pre sau post electorale.
Forumurile aleşilor locali ai PNŢCD se vor desfăşura în fiecare judeţ, termenul limită fiind sfârşitul anului în curs. Cu acest prilej se va face şi o primă evaluare a posibililor candidaţi pentru alegerile din anul 2004. Oricum candidaţii PNŢCD vor trebui să treacă prin cursuri de instruire organizate de partid cu sprijinul fundaţiilor şi ONG-urilor apropiate creştin-democraţiei. Ei vor învăţa cum să se prezinte electoratului, dar baza trebuie să fie o cunoaştere foarte bună a problemelor comunităţilor unde candidează şi a soluţiilor posibile.
Referindu-se la PNŢCD Alba, Ciorbea s-a arătat mulţumit de activitatea acestuia apreciind că aici există o echipă care dacă-şi va lua sarcinile în serios va face din organizaţia judeţeană un exemplu pentru ţărăniştii din toată ţara.

Anca DINICĂ

Ridicarea şi căderea ţărăniştilor
Amintirile unui fost preşedinte
Într-o ţară ca a noastră în care toate regulile societăţii democratice funcţionează numai prin excepţie, o lansare de carte a unui fost preşedinte poate deveni oricând o acţiune de relansare în politică, iar cele patru volume de memorialistică prezidenţială pot servi de program electoral. Însă, filtrat prin lentila realităţii, evenimentul care a polarizat atenţia mass-media nu este decât unul editorial şi poate, cel mult, cultural pentru că lansarea, sâmbătă, de către Emil Constantinescu, a memoriilor sale "Timpul dărâmării, timpul zidirii" nu are cum să fie mai mult decât ceea ce este: mărturia scrisă a celor patru ani de guvernare ţărănistă. Cum mortul de la groapă nu se mai întoarce, nici valurile facute de dezvăluirile prezidenţiale n-au reuşit să lanseze la apă ambarcaţiunea hodorogită a unei administraţii care a ieşit mai mult decât şifonată din istorie, nereuşind să-şi aloce pragul parlamentar la ultimele alegeri. Vina eşecului a devenit o minge pasată de fostul preşedinte partenerilor politici şi retur când numai figura lui Emil Constantinescu îşi păstrează aura de salvator în peisajul suprapopulat cu "trădători, spioni şi securişti", după cum apreciază fostul şef de stat compoziţia anturajului său politic. Tetralogia emilesciană loveşte dur în lumea ţărănistă, mânioasa spovedanie prezidenţială necruţând nici un lider ţărănist, ba mai mult extinzându-şi plasa şi asupra unor figuri de altă culoare politică. Astfel, autointitulatul "preşedinte al crizelor" îl acuza pe Adrian Severin de preferinţa pentru informaţii senzaţionale, dar el însuşi vorbeşte de propria creaţie memorialistică în termenii "puterii de informaţie zguduitoare", îl vede trădător pe Victor Ciorbea care a părăsit PNŢCD-ul după ce a fost schimbat din funcţia de premier, cu toate că şi el şi-a lăsat partidul baltă la prezidenţialele din 2000, iar pe Radu Vasile îl caracterizează drept avid de mediatizare, dar lipsit de argumente, deşi caracterizarea îl prinde acum mănuşă pe fostul numărul 1 în stat prin dorinţa sa de a atrage atenţia cu producţia sa editorială. Cu toate acestea pentru oamenii încă fideli imaginii preşedintelui Constantinescu, lansarea volumelor de amintiri prezidenţiale echivalează cu modalitatea prin care se restabileşte locul în peisajul politic al fostului lider ţăranist, câtă vreme de la afirmarea în viaţa publică şi cucerirea de capital politic nu e loc decât de un singur pas, însă pentru Emil Constantinescu este unul de uriaş deoarece e făcut acum doar de unul singur, în numele propriu, nu al partidului ai cărui reprezentanţi au fost stigmatizaţi în cartea sa. Chiar dacă pare că este timpul pentru mai multă viaţă în politicul nostru, fostul prim-geolog uită că pe locul unor dărâmături nu mai pot prinde viaţă construcţii solide, cu atât mai mult cu cât drepturile de a mai construi ceva sunt disputate de un fost preşedinte care se scuză, acuzându-şi partenerii politici şi de tabăra acuzaţilor care speră să renască fără cele mai importante nume ale sale. Prin atitudinea sa, revizionistă şi vădit acuzatoare, preşedintele nu face decât să ia metroul uşor şi rapid către uşa de serviciu a istoriei pentru care amintirile încă nu au valoare documentară, ci doar furnizează datele prin care se poate explica ridicarea şi căderea ţărăniştilor: prea mult orgoliu şi lipsă de respect reciproc între liderii săi şi, implicit faţă de electoratul român.

Teodora ILINCA