Avem un domeniu în care România excelează: acesta este corupţia. De departe deţinem primul loc la acest capitol. L-au recunoscut oficialii Uniunii Europene în raportul de ţară, un adevărat catalog cu note unde la materia "corupţie" ne apropiem de perfecţiune. Ambasadorul Marii Britanii la Bucureşti, Sir Richard Ralph spune că investitorii din ţara sa trăiesc un "coşmar legislativ" şi atenţionează asupra gravităţii corupţiei, flagel despre care susţine că "nu este specific numai României, dar în această ţară fenomenul este mult mai grav decât în alte state europene". O recunosc şi o simt românii pe propria lor piele şi au pus-o în fruntea sondajelor de opinie. O ştiu prea bine şi conducătorii ţării care au rămas doar la faza de mimare a luptei împotriva corupţiei. S-a înfiinţat chiar şi un Parchet Naţional Anticorupţie, care, deocamdată luptă în cazuri relativ mărunte: un naş de tren prins cu şpaga, un inspector de primărie plătit să închidă ochii la o autorizaţie, o reţea de traficanţi de vize. Marii corupţi rămân aproape de neclintit de pe piedestalele lor, fie politice, fie comerciale. Noroc cu viaţa care mai face câte o selecţie naturală, vezi cazul celebrului Gigi Kent...
     Puterea corupe, este un adevăr foarte cunoscut, pus în practică de toate guvernările postdecembriste. Cu o consecvenţă ce depăşeşte barierele doctrinare, puterea îşi apără corupţii cu dinţii şi ghearele. Nici măcar imaginea nu mai contează când vine vorba despre protejaţii partidelor. În aceeaşi greşeală au căzut pedeseriştii în guvernarea '92-'96, apoi ţărăniştii, democraţii şi liberalii, în perioada '96-2000. La fel greşesc acum reprezentanţii marcanţi ai atotguvernatorului PSD. Nu întâmplător s-au ales cu porecle de genul Michi - şpagă - secretarul general al Guvernului, sau Dinu - vamă, mai marele Vămilor din România sau Agathon zis Şpagaton. Poate că un alt semnal aştepta poporul de la întâlnirea Consiliului Naţional al PSD convocat la sfârşitul săptămânii trecute, caracterizat de unii colegi de breaslă ca o reuniune întru solidaritate... imorală. "Se înşală cei care aşteaptă ca astăzi să cadă capete" - a tranşat premierul Adrian Năstase problema încă din primele cinci minute ale consiliului care i-a reunit pe cei aproape 1000 de membri cu funcţii reprezentative de la nivel local şi central. A fost pedepsită doar plevuşca, motivul fiind indisciplina de partid.
     Urechelile aplicate unor "mici" din partid nu înseamnă nici pe departe curăţenia pe care o tot anunţă premierul de câtăva vreme încoace. Domnia sa a preferat să vorbească optimist despre reorientarea ideologică a partidului pe fondul încheierii perioadei de tranziţie. "Spre normalitate" şi-a intitulat premierul-preşedinte broşura înmânată celor 1000 de participanţi, alături de superlegitimaţiile de partid magnetizate care cuprind toate datele despre posesorul legitimaţiei cu cod de bare. Poate că premierul şi poporul au viziuni diferite despre termenul de "normalizare". Normalizare nu înseamnă securizarea corupţilor printre care se numără, cel puţin în ochii românilor dacă nu şi în cei ai organelor de anchetă, chiar preşedintele Senatului, implicat în scandaluri uriaşe în ultimele luni. Din păcate, intervenţiile secunzilor partidului, de genul "bacşişul, şpaga şi comisionul au devenit unguent universal" sau "favoritismul şi nepotismele au devenit lucru obişnuit, legea e ciuruită" - au rămas doar nişte fraze frumos înşiruite în discursuri elevate, un exemplu elocvent că între vorbe şi fapte este o prăpastie uriaşă. PSD a convocat un consiliu naţional doar pentru liniştea corupţilor; pe când unul şi pentru liniştea noastră?