Să nu ne uităm trecutul!
80 DE ANI DE LA ÎNCORONAREA LA ALBA IULIA A REGILOR FERDINAND ŞI MARIA
Încovoiaţi de lipsuri şi sărăcie, copleşiţi de sărbători, festivaluri şi sindrofii nesemnificative, riscăm să ne uităm istoria şi să nu cinstim adevăratele sărbători, şi adevăraţii eroi.
Cu 80 de ani în urmă, zeci de mii de români luau cu asalt cetatea Alba Iuliei, nu pentru a cuceri, ci pentru a participa la încoronarea regilor Ferdinand I întregitorul de ţară şi a reginei Maria. În Catedrala edificată cu un an înainte, numită de atunci şi până la venirea comunismului Catedrala Încoronării, după Te Deum-ul oficiat de înalte feţe bisericeşti, ca semn sacru al actului politic, regele Ferdinand I cel Loial îşi aşază Coroana de oţel pe cap, apoi a aşezat-o pe capul reginei Maria, cea care a fost mereu alături de el şi de ţară în momentele de grea cumpănă. Mulţimile cu lacrimi în ochi salutau momentul măreţ care încheia unul din cele mai importante capitole din istoria naţională.
Capitolul terminat apoteotic prin Încoronare a început în vara lui 1916 când dând dovadă de curaj şi bărbăţie, fiindcă era "singura cale şi ocazie" pentru realizarea "idealului naţional", România a intrat în vâltoarea Primului război mondial.
Au urmat luni grele de jertfe, de suferinţe, pierderi şi umilinţe, dar românii le-au biruit sub conducerea plină de demnitate a marilor regi. Efortul mare a fost să fie răsplătit de Rege cu victoriile de la Mărăşti-Mărăşeşti-Oituz din vara lui 1917. Aceste victorii, perseverenţa şi răbdarea au permis României să învingă greutăţile şi să supravieţuiască până la sfârşitul războiului când "era în picioare alături de Antanta victorioasă".
În noul context internaţional demarat de victoria Antantei asupra Puterilor Centrale, de triumful principiilor wilsoniene, poporul român a hotărât în mod democrat şi plebiscitar prin adunările de la Chişinău, Cernăuţi şi Alba Iulia unirea Basarabiei şi Bucovinei cu România.
Aceste acte istorice au fost legiferate de noul parlament la 22 decembrie 1919 şi recunoscute pe plan internaţional prin tratatele de pace din 1919-1920.
Întrucât mai lipsea Încoronarea s-a hotărât ca acest act măreţ să fie înfăptuit în cetatea Alba Iuliei, unde Mihai Viteazul înfăptuise prima unire a românilor. De aceea actul de acum 80 de ani reprezintă momentul final al Marii Uniri, prin el Regele Ferdinand se încorona ca rege al tuturor românilor.
Evenimentul de acum 80 de ani ni se prezintă ca o măreaţă lecţie de istorie. Prima şi cea mai importantă învăţătură este aceea că naţiunea română când are în frunte adevăraţi bărbaţi de stat este capabilă de jertfe, eforturi mari, inteligenţă diplomatică etc. În al doilea rând trebuie să ne amintim de unitatea corpului naţional, de la opincă la mai marii ţării în jurul Tronului.
Trebuie să avem mereu în memorie generaţia de mari oameni de stat de atunci: Regele şi Regina, Iuliu Maniu, Vasile Goldiş, Ştefan Cicio Pop etc., conducătorii Partidului Naţional Român (actualul PNŢCD), Ion I.C. Brătianu, conducătorul Partidului Liberal şi mulţi alţii.
Pentru noi, locuitorii judeţului Alba, încoronarea trebuie să ne aducă mereu aminte că pentru încă o zi cetatea Alba Iuliei a fost capitala politică a ţării, iar pentru istorie a rămas capitala de suflet a românilor.
Prof. Nicolae AFRAPT
Banca Mondială dă undă verde proiectului Roşia Montană
În 2 iulie a.c., atunci când au apărut primele informaţii legate de dorinţa Băncii Mondiale de a se implica sub formă de asistenţă tehnică sau ca finanţator în megaproiectul din Munţii Apuseni, în ziarul "Unirea" a fost publicat un interviu acordat în exclusivitate de preşedintele Consiliului de Administraţie al Gabriel Resources Ltd, omul de afaceri Frank Timiş. Poate că răspunsul lui Frank Timiş, la acel moment, a fost pentru unii mai greu de descifrat, dar acum, la câteva luni de la acel interviu, se demonstrează încă o dată că omul de afaceri avea dreptate.
"Banca Mondială este întotdeauna cu 50 de paşi în spate pentru că are un sistem mai birocratic decât Kremlinul. Se bat să se alieze ei cu mine şi nu eu cu ei. Este o diferenţă. Eu nu am nevoie de ei pentru că am bani, pentru că am 65 de bănci acţionare în companie. Ei sunt o bancă care potrivit legislaţiei ar trebui să nu se implice din punct de vedere comercial (...) Deci Banca Mondială este interesată să intre cu noi în afacere şi nu noi cu ei" (extras din interviul acordat ziarului "Unirea" de preşedintele CA al Gabriel Resources Ltd, Frank Timiş în 2 iulie a.c.). Într-un alt interviu acordat ziarului "Unirea", în 5 iunie a.c., acelaşi Frank Timiş spunea: "Banca Mondială doreşte să fie consultantul nostru şi oferta primită de la ei arată că pot participa cu 60 milioane de dolari. Eu cred că Banca Mondială nu ne dă credibilitate pentru că nu are de ce să ne dea acest lucru". Acest lucru a fost confirmat şi de faptul că Banca Mondială a renunţat acum pentru a nu întâzia proiectul din cauza birocraţiei. Purtătorul de cuvânt al International Finance Corporation - o ramură a Băncii Mondiale care se ocupă cu finanţarea proiectelor de dezvoltare private - a precizat, în scris, că nu renunţă la proiect din cauza unor eventuale efecte negative pe care acesta le-ar fi avut asupra mediului (aşa cum a apărut în unele relatări), ci, dimpotrivă, pentru a nu întârzia realizarea la timp a proiectului. Cităm: "Întrucât sponsorul (Gabriel Resources, n.n.) a comunicat că beneficiază de o finanţare comercială pentru proiect, iar implicarea IFC ar fi însemnat o încetinire a ritmului de dezvoltare a proiectului, am decis să întrerupem discuţiile referitoare la o eventuală implicare a IFC în proiectul de la Roşia Montană". Precizăm că procedura IFC de alocare a banilor este deosebit de greoaie; cererea de finanţare trece printr-o mulţime de comisii, iar răspunsul final se primeşte în 6-9 luni de la depunerea cererii.
La rândul său, Frank Timiş, preşedintele companiei Gabriel Resources, a declarat, sâmbătă, la Bucureşti, în cadrul unei conferinţe de presă, că proiectul Roşia Montană nu este blocat, continuă prin finanţare privată. Frank Timiş a considerat simple speculaţii relatările apărute în presă conform cărora preşedintele Băncii Mondiale, după întâlnirea avută cu doi ecologişti români boicotaţi de Guvern, ar fi sfătuit conducerea IFC să renunţe la finanţarea proiectului Roşia Montană. "Dacă preşedintele Băncii Mondiale ar fi fost convins că proiectul este dăunător, ar fi cerut sistarea finanţării oficial, nu pe şest", a explicat Frank Timiş. "În ceea ce priveşte finanţarea, Gabriel Resources are deja 50 la sută din bani, iar restul urmează să vină de la asociaţii companiei, 85 de instituţii financiare internaţionale".
Aşadar, acestea au fost poziţiile publice ale preşedintelui Frank Timiş la acea vreme. Şi ele anticipau deznodământul negocierilor cu diviziunea IFC a Băncii Mondiale şi adevărul despre acest posibil parteneriat. Proiectul Roşia Montană merge deci înainte.
Florin ROMAN