Dacă pentru analistul economic obiectiv nu este greu să concluzioneze - dată fiind acurateţea şi evidenţa cifrelor statistice - că România s-a înscris de vreo doi ani categoric pe o linie continuu ascendentă în privinţa creşterii economice, pentru cetăţeanul de rând lucrurile sunt ceva mai complicate. Cetăţeanul simplu nu este impresionat de faptul că în oraşele şi satele româneşti au apărut cartiere întregi de case şi vile noi, că magazinele alimentare şi nealimentare sunt doldora de marfă şi aceasta se cumpără, că moneda naţională a început să aibă greutate, că pe şoselele din ce în ce mai moderne circulă sute de mii de maşini noi, unele luxoase, că există un program de protecţie socială comparabil cu cel din statele dezvoltate, că acolo unde se munceşte corespunzător salariile sunt sigure şi nu în ultimul rând, că românul poate circula astăzi liber prin întreaga Europă; cetăţeanul simplu vede doar că deseori preţurile sunt încă prea mari faţă de puterea lui de cumpărare, că mărimea facturii la întreţinere îl înnebuneşte, că costul medicamentelor, compensate sau nu, îi încarcă nepermis de mult bugetul personal. Sătulă de tranziţie, toată lumea aşteaptă cu nerăbdare crescândă celebra luminiţă de la capătul tunelului...
     Această înţelegere a lucrurilor este bulversată mai ales de demagogia stridentă a unor politicieni, care nu şi-au dovedit decât incompetenţa cât timp s-au aflat la guvernare, iar astăzi fac guverne fantomă şi prezintă caragialeşte, în negru tot ce se iniţiază în România.
     Adevărul - vizibil dacă nu eşti răuvoitor sau neinformat - este că după doi ani de reformă reală rezultatele sunt mai mult decât încurajatoare. "După ce în 2001 a fost stopat declinul economic şi s-a înregistrat o creştere constantă a principalilor indicatori de producţie, anul acesta - se atestă într-o analiză apărută în prestigiosul cotidian "Adevărul", care numai de simpatii pesediste nu poate fi acuzat - evoluţia preţurilor de consum în primele 9 luni confirmă faptul că domolirea inflaţiei tinde să devină cel mai important succes al actualei guvernări". Faţă de o creştere medie a preţurilor de 11,4% inflaţia prezumată pentru 2002 scade la 18% sau chiar mai jos. Ceea ce a determinat ca şi inflaţia estimată pentru bugetul anului viitor să fie 14% faţă de 15% gândită iniţial. Stabilitatea obţinută la cursul leu/dolar a făcut ca tarifele la energie electrică, gaze şi energie termică să rămână neschimbate în ultima perioadă.
     Semnificativă pentru dinamismul consecvent al economiei este sporirea veniturilor din export (circa 10 miliarde dolari SUA pe doar 9 luni), respectiv scăderea accentuată a deficitului comercial. Luna august a consemnat, de pildă, cel mai ridicat grad de acoperire al importurilor cu exporturi din ultimele 12 luni (94,8%). Ca o consecinţă firească, rezerva valutară a ţării se cifrează în jurul sumei de 4 miliarde dolari, demonstrând că evoluţia economică este sănătoasă. Nu e de mirare deci că cele mai prestigioase agenţii internaţionale de evaluare au îmbunătăţit constant indicele de ratting, respectiv de credibilitate acordat României; noua poziţie permite ţării să contracteze credite internaţionale cu dobânzi mai mici şi să aibă un alt discurs în negocierile cu BM şi FMI. Pentru prima dată tranşele de împrumut extern, chiar dacă unele au avut mici întârzieri datorită poziţiei dure a FMI, au fost acordate în totalitate.
     Acestea sunt doar câteva argumente, pe lângă multe altele, care conving că în România guvernul a depăşit stadiul soluţiilor improvizate. Există o strategie pe termen lung, funcţională, care începe în sfârşit să-şi arate roadele. Creşterea PIB (5% pentru acest an, una din cele mai mari creşteri din Europa de Est) precum şi o mai bună colectare a veniturilor a permis guvernului să transpună în practică un foarte eficient program de protecţie socială, de care beneficiază cam toate categoriile socio-profesionale, pensionarii, şomerii, persoanele cu handicap, copiii. Acţiunea "cornul şi laptele" pentru elevii mici, dincolo de câteva disfuncţionalităţi inerente, reprezintă o reuşită deplină. Indexarea periodică a pensiilor, a salariilor din învăţământ, înfiinţarea a 600 de magazine tip economat pentru săraci, programul de reabilitare şi integrare socială a rromilor constituie acţiuni notabile, care nu pot fi ignorate nici măcar de răuvoitori. Pentru anul următor este prevăzut cel mai amplu program de protecţie socială din ultimii 12 ani, acţiune pentru care este alocat 10% din PIB, adică 5 miliarde dolari.
     În ultimul timp a curs destulă cerneală pe seama trecerii Casei Asigurărilor de Sănătate în subordinea Ministerului Sănătăţii. Cârtitorii s-au grăbit să catalogheze hotărârea de guvern drept "naţionalizare". Nimic mai fals. Proiectul Legii Bugetului cuprinde aproape toate amendamentele vicepreşedintelui PSD, dr. Sorin Oprescu: excedentul financiar al Asigurărilor nu va mai fi preluat la bugetul de stat (practică iniţiată în 1998 de ministrul liberal al finanţelor, Traian Decebal Remeş). Toţi banii strânşi vor fi folosiţi în sănătate, fără a mai fi nevoie de aprobări suplimentare iar utilizarea lor rămâne sub control parlamentar.
     Există încă destule probleme, există sărăcie, corupţie, o anumită nesiguranţă a locului de muncă dar oricine pricepe ce se întâmplă în jurul lui descoperă că există şi speranţă. Justificată. Desigur, este greu pentru mulţi să înţeleagă că democraţia nu asigură venituri egale ci şanse egale.