Oraşele judeţului sub tăvălugul tranziţiei
•Alba Iulia şi Sebeş - două municipii cu alură europeană, gestionate de primari destoinici
Viaţa noastră, a tuturor, ţine în oarecare măsură şi de noroc, de destin. Paradoxal, după anii '90, odată cu trecerea la economia de piaţă, unele oraşe, mari citadele muncitoreşti din judeţ, ca de exemplu Cugir, Aiud sau Zlatna - centre urbane care pe vremea comunismului erau cele mai bogate, au devenit încet, încet, cele mai sărace. Oamenii acestor comunităţi, care reuşiseră pe vremea lui Ceauşescu să-şi asigure un apartament, o casă şi să-şi cumpere o maşină, nici măcar în vis nu şi-au pus problema că peste câţiva ani ar putea ajunge din nou săraci lipiţi pământului. Viaţa, mai ales cea din ultimii ani, ne-a demonstrat însă că se poate întâmpla orice, oriunde, oricând şi oricui. S-a întâmplat chiar şi la case mai mari (vezi 11 septembrie 2002 - ziua care a schimbat lumea - n.a.).
Apoi, aproape în situaţia oraşelor amintite mai sus au fost şi celelalte oraşe ale judeţului - Alba Iulia, Blaj, Sebeş, Câmpeni, Abrud şi Ocna Mureş (ca să le enumerăm doar pe cele care au existat şi înainte de '89), care, într-un fel sau altul, au depins tot de cele câteva fabrici sau uzine pe care le-au avut pe teritoriul lor. Nu dorim să plângem acum pe umărul nimănui, mai ales că nu este timp pentru aşa ceva şi nici nu şi-ar avea rostul. Am vrea doar să încercăm o scurtă analiză la rece a evoluţiei oraşelor din judeţul nostru în cei peste 12 ani de tranziţie spre economia de piaţă.
Mulţi dintre noi ne punem întrebarea: De ce oare cele două oraşe: Alba Iulia şi Sebeş cunosc o dezvoltare mult mai puternică decât celelalte din judeţ? Răspunsul? Chestiunea ţine în cele din urmă tot de... noroc. Însă de un altfel de noroc. Pentru că după cum se ştie, norocul mai este şi după cum şi-l face fiecare. În cazul celor două oraşe este vorba deja de o acţiune conştientă şi asumată a cetăţenilor. Ei au reuşit ca în câteva legislaturi din '90 încoace să-şi aleagă în frunte primari şi consilieri locali destoinici (majoritatea), care au ştiut cum să lucreze în folosul comunităţilor lor.
Vor fi, din nou, unii mai cârcotaşi, care vor spune că Alba Iulia are din start avantajul că este capitală de judeţ, iar Sebeşul - că este un oraş cu multe moşteniri şi tradiţii săseşti. În ce priveşte Alba Iulia, adevărul este că moşteneşte într-adevăr un trecut istoric glorios şi monumente istorice pe măsură. Dar atât. Tot ceea ce ţine de viaţă, de modernismul şi civilizaţia ultimilor ani, s-a făcut cu multă zbatere, ştiinţă, dinamism, pricepere şi deschidere largă spre societatea de tip occidental, atât din partea primarului Hava, cât şi din partea consilierilor locali. Şi asta, în condiţiile în care nimeni nu i-a situat mai sus decât pe alţii. Alocaţiile de la bugetul statului sunt cele pe care le-a primit oricare oraş al judeţului. Adică puţine şi neîndestulătoare, mai mult îndreptate spre zona protecţiei sociale a populaţiei mai sărace. Însă, ştiinţa, gândirea, lipsa de prejudecăţi a primarului Hava, a consilierilor locali, acţiunile acestora de concesionare a unor terenuri pentru construcţia şi funcţionarea unor sedii de bănci, staţii de benzină, numeroase fabrici şi ateliere de porţelan şi de industrie uşoară cu capital străin, au atras importante sume la bugetul local. Sume care, în cele din urmă, au fost şi sunt destinate dezvoltării şi înfrumuseţării urbei noastre multimilenare.
În privinţa Sebeşului, desigur, tradiţiile saşilor au avut şi vor avea încă şi de aici încolo o mare înrâurire asupra viitorului oraşului. Însă, la fel ca şi în cazul municipiului Alba Iulia, tinereţea, gândirea şi mobilitatea primarului Mugurel Sîrbu, a precedesorului său, au făcut ca oraşul să renască din propria-i cenuşă. În afara celei mai mari investiţii din Ardeal şi chiar din ţară care s-a realizat la Sebeş, este vorba desigur de MD Frati, investiţie care are la bază luni, poate ani de zile de negocieri ale administraţiei locale cu partenerii de afaceri italieni, din orice parte ai intra în oraş, nu poţi să nu observi marile transformări din ultimii ani. La fel şi aici - firme de industrie uşoară italiene, austriece, germane, olandeze etc., precum şi numeroase staţii de benzină moderne care au adus sute, chiar mii de locuri de muncă şi au îmbogăţit zestrea bugetară a oraşului, făcând din Sebeş de departe cel mai bogat oraş al judeţului.
Nu în ultimul rând, trebuie apreciat faptul că cele două municipii - Alba Iulia şi Sebeş - sunt singurele din Transilvania care au emis obligaţiuni municipale în valoare de 16 şi respectiv 12 miliarde de lei, pentru realizarea unor importante obiective sociale locale.
Tinu MATEŞ