Se ştie că premierul Adrian Năstase a declanşat la jumătatea anului trecut bătălia la scenă deschisă pentru anticipate, deschizând în acest fel câmpul unor ostilităţi mai mult sau mai puţin regizate cu preşedintele Ion Iliescu, perspectivele de reînnoire a Parlamentului au început să ţină loc de strategie pe termen scurt şi mediu. Mai mult decât un exerciţiu retoric - cum părea la început când perspectiva scurtării actualului mandat al Parlamentului era pentru prima dată invocată în mod explicit - alegerile anticipate au căpătat puţin câte puţin conturul unei strategii de guvernare. Dincolo de dezbaterile asupra posibilelor avantaje care ar decurge din organizarea lor în 2003 (separarea alegerilor legislative de cele prezidenţiale, de pildă, sau o mai clară formulare constituţională a tipului de regim definit de constituţie şi consfinţit de practica politică), întrebările care se ridicau în legătură cu acest subiect vizau soliditatea şi valabilitatea argumentelor invocate de partidul de guvernământ. Timpul şi evoluţiile e adevărat, uneori neaşteptate de pe scena politică au dat însă deja unele soluţii. Preşedintele care s-a declarat când pentru, când împotriva ideii, care a împins formularea unui răspuns explicit până după momentul Praga, a tranşat cel puţin deocamdată chestiunea. Iată că, o nouă stea a strălucit apoi pe firmament: remanierea guvernamentală. Şi ea le-a dat aripi, la fel de fragile precum proiectul însuşi celor direct interesaţi. "Strategii" s-au repezit să formuleze iarăşi vaste planuri. În momentul de faţă, nici remanierea nu se mai află pe tapet.
     Este indubitabil că Adrian Năstase îşi întemeiază o bună parte din charisma sa pe ideea de lider autoritar şi puternic, secundat de o armată de locotenenţi ascultători, incoruptibili şi eficienţi. Privit dinspre Cotroceni, Năstase se vede confruntat cu o contraimagine extrem de supărătoare, anume aceea a şcolarului bine intenţionat, dar impetuos şi nechibzuit. Pentru un eventual prezidenţiabil, o schimbare în acest sens nu poate avea decât urmări neplăcute. În plus, cruciada împotriva corupţiei a eşuat pentru a nu ştiu câta oară, imediat după declanşare. Iată însă, mare surpriză mare, că războiul celor două palate n-a fost decât o divergenţă de viziuni şi de poziţii, foarte fireşti între doi lideri politici şi singurii autentici la ora asta. Trebuie să înţelegem că nici Iliescu nu-l sapă pe Năstase şi nici Năstase pe Iliescu, că România are un prim-ministru care, chiar conduce Guvernul, nu un executant docil al ordinelor primite de la Cotroceni. N-a fost deloc simplu, un asemenea pas a însemnat şi riscuri pe care Năstase şi le-a asumat. Pe de altă parte, Iliescu a avut înţelepciunea şi puterea de a accepta.
     Întâlnirea de vineri de la Cotroceni dintre cei doi lideri împreună cu fruntaşii partidului de guvernământ şi cu echipa Cotrocenilor este un semnal că lucrurile s-au aşezat în matca lor firească. Cei care au sperat într-un război între cele două palate, trebuie să-şi croiască alte calcule politice. Comunicatul dat de Administraţia Prezidenţială arată că la Palatul Cotroceni premierul Adrian Năstase a prezentat priorităţile Guvernului pe 2003 şi anume: creşterea nivelului de trai, continuarea reformei economcie, prevenirea şi combaterea corupţiei, accelerarea reformei a administraţiei publice şi realizarea programelor referitoare la aderarea la NATO şi UE. Nu s-a discutat deci nimic de remanierea Guvernului nici de alegerile anticipate. Cei doi lideri de pe balansoarul politicii dâmboviţene au căzut de acord ca Guvernul să iniţieze mai multe proiecte politice, structurate pe priorităţile vieţii europene şi sociale româneşti, în noile condiţii ale statutului internaţional al României. Mai mult, în prima decadă a lunii februarie, la iniţiativa şi sub conducerea preşedintelui va fi organizat la Snagov un amplu forum care nu se vrea deloc a fi declarativ, ci cu substanţă şi susţinere naţională, la care vor participa toate formaţiunile politice şi reprezentanţii societăţii civile. Este vorba în concluzie de semnarea unui pact pentru susţinere solidară a politicii de integrare a ţării noastre în Uniunea Europeană. Aşadar, iarna a fost un sfetnic bun pentru cei doi lideri politici.