Un român extrem de mediatizat, uneori chiar mai mult decât primul ministru sau preşedintele ţării, este Dumitru Dragomir, alintat de prieteni cu nea "Mitică", mai mare peste Liga profesionistă, un tip obsedat de putere, cocoţat pe un scaun de pe care nu se vrea dus. Produs exclusiv al ceauşismului, acesta nu înţelege că a devenit o piază rea, un personaj malefic, un mafiot pentru fotbalul românesc pe care-l face să înoate în mediocritate. De când a ajuns acest sicofant printre conducătorii fotbalului românesc, acesta din urmă n-a mai produs nimic, nici o performanţă, bălteşte, ba chiar se scufundă mai adânc în mocirla pestilenţială a platitudinii şi anonimatului. S-a obişnuit să fie lăsat să facă şi să desfacă totul în fotbalul românesc, să calce în picioare demnitatea, drepturile fotbaliştilor care trăiesc din spectacolul pe care îl oferă zecilor de mii de spectatori, cu talent, cu strădanie şi nu din bani negri ca "Mitică". De altfel, acest mitică de "Mitică" nu este decât exponentul mediocrităţii în care se scaldă fotbalul nostru: afaceri dubioase, blaturi, meciuri aranjate, mârşăvie şi malversaţiuni existente cu toptanul în spaţiul nostru carpato-danubiano-pontic. Buboiul care s-a tot copt, s-a spart în sfârşit şi trebuie retezat de pe trupul sănătos al comunităţii fotbalistice. Ce-i drept, în goana lor după senzaţional, după subiecte tari, care să atragă spectatorii şi cititorii, unele posturi de televiziune şi ziare n-au obosit în a-i folosi cu atâta obstinaţie imaginea de histrion, de gâgă şi fanfaron, de arogant şi bâlbâit care nu ezită fără pic de jenă să spună că-i om cinstit, că şi-a clădit o carieră atât în fotbal cât şi în afaceri pe căi ilicite, că lui nu-i e frică de nimeni. El vede în toţi cei care îi sunt împotrivă doar complotişti şi duşmani.
     Sub comanda lui şi a lui "Naşu", alias Mircea Sandu, fotbalul românesc a coborât în subteranele Europei, naţionala a ajuns ciuca bătăilor, autoexcluzându-se printr-un slab manageriat al FRF şi al Ligii profesioniste din topul reprezentativelor bătrânului continent. Echipele de club fac şi ele o figură jalnică, fiind eliminate încă din tururile preliminare ale cupelor europene, în timp ce campionatul intern a ajuns o parodie în care nimeni nu mai joacă nimic, iar la acest parastas al fotbalului autohton, indezirabilul "Mitică" a ajuns cel mai tare. Oricât l-au "faultat" fotbaliştii cu coloană vertebrală, ziariştii, penibilul şi tristul personaj continuă să râdă ca un clovn, uitând că a fost pus pe acest scaun de către nişte oameni şi că poate fi dat oricând la o parte. Din nefericire, corecţia care i-a fost administrată a venit nu de la forurile competente din ţară ci de la FIFA. Vis a vis de acest subiect nu putem omite să nu consemnăm faptul că de multă vreme, chiar şi în epoci mai normale decât cea în care trăim, suntem nevoiţi să ne găsim dreptatea prin capitalele sau la organismele europene. Noi cârtim unii împotriva altora, ţinem morţiş să moară şi capra vecinului, ne dăm în cap, dar bunul simţ, legea, societatea civilă nu sunt capabile să pună punctul pe i. A fost Înalta Poartă, a fost Viena, Budapesta, a fost Moscova, acum este UE şi Strasbourgul şi în cazul de faţă FIFA, unde ne-am dus cu jalba-n proţap să ne căutăm dreptatea. Uneori am găsit-o, alteori nu. De data aceasta FIFA neştiind cine este acest neica nimeni ne-a ars, iar individul care a greşit va fi pus să plătească şi o va face cu vârf şi îndesat. Toţi preşedinţii de cluburi îi vor capul şi e cazul să vină momentul în care să se taie în carne vie şi să se facă ordine în fotbalul românesc care până la Dragomir a adus atâta faimă României. Din păcate, aşa cum e societatea la ora de faţă, disipată, pervertită moral, aşa e şi fotbalul, adică minciună, insultă, ameninţări, nepăsare, fanfaronadă, populism ieftin. Acestea sunt axele pe care se sprijină comunitatea românească în acest început de mileniu. Nu e de mirare că unii visează la federalizare, că echipele din Ardeal vor să se înscrie în campionatul Ungariei. Prea mulţi mitici ne conduc şi ne conduc prost şi prea se cred de neînlocuit.