Nu ne-ar interesa gropile din Bucureşti aşa cum nu ne interesează craterele de pe lună, dacă n-ar fi capitala ţării noastre şi din când în când n-am fi nevoiţi să dăm o raită prin micul Paris, mânaţi de nevoia de a obţine o semnătură sau o aprobare de la mai marii guvernului. Că partidul de guvernământ se află în război cu opoziţia nu mai miră pe nimeni, mai ales pe Dâmboviţa, dar nu înţelegem ce are cu bucureştenii, cu nea Mitică de Rahova, Militari, Balta Albă, Ferentari etc. El, guvernul, se află în război cu primăria, cu Băsescu, dar ce să aibă cu cei două milioane de români care trăiesc aici. Tocmai asta e greu de înţeles. Concret, ministrul Finanţelor a refuzat să dea curs unor proiecte finanţate de Banca Europeană de Investiţii, pentru că pur şi simplu aceste proiecte sunt semnate de Băsescu. Finanţistul în cauză a pretextat că bucureştenii nu consideră aceste proiecte de primă urgenţă pentru urbea lor. De unde a aflat domnia sa Tănăsescu? O fi făcut vreun sondaj asupra preferinţelor edilitare ale bucureştenilor? Din câte ştim noi, nu. Şi atunci de unde a aflat ministrul Finanţelor ce vor mai întâi locuitorii capitalei? Se vor găsi unii să ne critice că ce avem noi cu bucureştenii, cu Băsescu. Avem, pentru că e capitala noastră şi ca ea se află mai toate oraşele din România, inclusiv Capitala Marii Uniri.
     E cazul să precizăm pentru cine nu ştie că proiectele în cauză aduc o finanţare nerambursabilă din partea BEI. Un astfel de proiect presupune un dosar serios prin care se demonstrează utilitatea sa, dosar care e luat la bani mărunţi de finanţatori, care vor să ştie dacă merită să deschidă punga cu fonduri comunitare. Or, Banca Europeană şi-a dat acordul pentru proiectele avizate de Traian Băsescu. Experţii băncii nu aveau de unde să ştie că supără în acest fel partidul de guvernământ din România. Ei au primit un răspuns negativ la proiectele pe care le-au aprobat. Aşa ceva e greu de imaginat. Nu numai că e o premieră în analele acestei bănci, dar e şi o palmă dată experţilor care şi-au dat acordul ca Bucureştiul să primească bani pentru trei proiecte: un pasaj subteran, o parcare subterană (atenţie edili albaiulieni!) şi modernizarea tramvaielor. Cum spuneam mai sus, problema respectivă poate să fie a oricărui oraş din România, şi-n loc ca guvernul, premierul să se bucure pentru astfel de finanţări nerambursabile, căci bugetul e grevat de atâtea nevoi, ei bagă beţe în roate numai pentru că primarii acestor oraşe sunt de altă culoare politică.
     Relaţiile proaste cu primarii aparţinând altor partide nu trebuie taxate în defavoarea alegătorilor. Funcţia de ministru chiar cea de premier nu e o treabă personală din care trebuie să rezulte că ceea ce nu convine d-lui Năstase, nu convine nici României şi viceversa. N-or fi ei uşă de biserică nici Băsescu şi nici alţi primari democraţi sau liberali, dar, în privinţa proiectelor care li se refuză, primarii au avantajele că vor să facă ceva pentru oraşele lor. Aici nu e vorba nici de uciderea câinilor maidanezi, nici de distrugerea buticurilor de trotuar, ci pur şi simplu de încercarea de a construi ceva ca primar. Straniu este că războiul primarului împotriva câinilor şi a buticurilor n-a fost blocat de executiv, acum însă, când Băsescu vrea să facă ceva pentru bucureşteni şi are încuviinţarea BEI pentru asta, guvernul încearcă să-i dea o corecţie. Să vezi ceea ce nu credem că s-a pomenit undeva în lume, ca străinul să vrea să te ajute şi tu "pentru că ţii la ţara ta, la oamenii ei", îi dai peste mână.
     În definitiv şi limuzinele guvernanţilor escaladează aceleaşi gropi ca şi bucureşteanul de rând, numai că ei se plimbă cu maşina statului, ceea ce e cu totul altceva.