La Snagov, într-o atmosferă cu adieri primăvăratice s-au adunat câţiva miniştri pentru a pune pe masa de disecţie sistemul sanitar, care suferă de maladia "indisciplinei financiare", de un prost management. Aşa e la noi, când ceva nu merge bine, ambâţul puterii, tropăitorii din guvern, buimăciţi încă de practicile totalitariste, ordonă câte un comandament ca să pună lucrurile la punct. Aşa se întâmplă de vreo 13 ani încoace şi în sistemul sanitar ce trece de la un ministru la altul, de la o reformă la alta în timp ce el este tot mai anemic. Spitalele se confruntă cu o acută lipsă de medicamente, de bani care atrag după sine o neputinţă cronică de a îngriji bolnavul, de a-i ameliora starea de sănătate după o internare standard de circa zece zile. Bietul bolnav este pus în situaţia de a veni cu medicamente şi mâncare de acasă şi nădejdea că bunul Dumnezeu îi va da sănătatea pe care ar trebui să i-o furnizeze medicii. Banii niciodată suficienţi sunt cheltuiţi pe modernizarea unor secţii, cabinete de specialitate, mobilier ultramodern, obiecte de birotică care n-au nici cea mai mică influenţă asupra îmbunătăţirii indicatorilor de sănătate. Mulţi medici cu cabinete particulare acordă consultaţii pe care iau bani frumoşi, dar când pacienţii ajung la ananghie cu sănătatea se duc în spitale, unde specialistul proprietar de cabinet privat îl tratează sau îl operează cu aparatura spitalului.
     Doamna Bartoş, ministrul de resort a declarat la recenta reuniune de la Snagov, nu fără maliţie, că directorii de spital nu pot dovedi cu acte în regulă pe ce au dat 3-4 mii de miliarde de lei. Cum e posibil ca doar 15 la sută din achiziţiile de medicamente, de consumabile să se facă legal, iar restul pe căi dosnice. Sigur, principalii vinovaţi sunt directorii de spital care nu ştiu să gestioneze banii. S-a trecut sub tăcere faptul că în România bugetul sănătăţii raportat la PIB e pe jumătate faţă de media europeană. Nu s-a făcut nici o trimitere la cele 8 mii miliarde lei strânse în excedent de casele judeţene de asigurări şi dirijate de Finanţe spre alte domenii. Domnul ministru Tănăsescu a devenit de-a dreptul cinic şi absurd când a criticat crasa indisciplină financiară din spitale şi domnia sa foloseşte parte din banii destinaţi bolnavilor pentru alte priorităţi bugetare: înnoirea parcului de maşini, a aparaturii de birotică, cheltuieli pentru deplasările în străinătate, mărirea pensiilor, a indemnizaţiilor par­la­men­ta­rilor, acoperirea găurilor negre din economie, a fraudelor şi datoriilor unităţilor mamut. Este absurd apoi să plăteşti taxa pentru asigurări şi apoi când ai nevoie de o analiză sau o consultaţie medicală să le plăteşti tot din buzunarul tău. Dincolo de sărăcia şi birocraţia din spitale, aici există o practică nesănătoasă şi necinstită. Aceiaşi medici care te consultă şi tratează de mântuială devin foarte condescendenţi când te primesc în cabinetele lor private. Ori legea e proastă, ori medicii au serioase carenţe în ce priveşte deontologia medicală, respectarea jurământului hypocratic.
     La Snagov s-a vorbit destul de apăsat despre reforma sistemului sănătăţii. Cică a scăzut numărul de paturi în schimb cheltuielile au rămas aceleaşi. Căldura, lumina, pentru acelaşi număr de încăperi este la fel. În schimb personalul a crescut, fapt nemaiîntâlnit în nici un alt sector supus restructurării. Dacă fabrici şi mine au fost închise ca ineficiente, spitalele cu o slabă gestiune financiară nu. Iată şi o altă aberaţie: personalul maternităţilor a tot crescut, deşi numărul naşterilor continuă să scadă. Cine se face vinovat de toate acestea, de blocarea reformei? Sindicaliştii? Directorii de spitale, răspunzători de consumul aberant al fondurilor? Managementul aflat în suferinţă al spitalelor ridică serios problema numirii unor directori din afara breslei medicale care să se priceapă la soluţii de gestiune computerizată a stocurilor. Dar şi aici ne izbim de interese de partid. Noii manageri n-ar mai face angajări pe bază de şpagă, de pile. Credem că numai atunci se va instala în sănătate o disciplină şi un act medical de calitate când vor ajunge să se interneze toţi miniştrii guvernului, ca să vadă pe propria lor piele cum sunt trataţi.